Manastirea Durau - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Mânăstirea Durău
Durău
 HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Ortodox
Localitate:Durău
Comună:Ceahlău
Județ:Neamț
Adresa:Stațiunea Durău
Cod poștal:617130
Persoană de contact :Stavrofora Raisia Lungu
Telefon :0233... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail : @mmb.ro
Adresa web Biserica:durau.mmb.ro
Adrese utile:www.mmb.ro, www.primariaCeahlau.ro, www.cjNeamt.ro, nt.prefectura.mai.gov.ro
Hram:Buna Vestire
Stil arhitectonic:Tradițional moldovenesc
Detalii:Actuala biserică de la Durău s-a ridicat în locul unui vechi schit de maici, existent aici încă de la începutul veacului al XVII-lea. După aproape două secole maicile s-au risipit și în locul lor au sosit călugări de la Schitul Hangu. Un Pomelnic de la Durău menționează la 1822 că schitul de la poalele Ceahlăului se afla sub ascultarea "mănăstirii cea de piatră din vale". De altfel, când în 1830 egumenia Schitului Hangu este arendată protosinghelului Gavril pe timp de 10 ani, una dintre clauzele contractuale prevedea și construirea unei noi biserici la Durău. Decăderea Schitului Hangu a dus la lichidarea raporturilor de subordonare pe care era nevoită să le întrețină așezarea monahală de la Durău.
În 1830, pe cheltuiala unor negustori înstăriți din târgul Piatra, a început construcția bisericii actuale, care se încheie în 1835, după cum ne informează inscripția din pridvor:
Biserica Buna Vestire a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, zidită în zilele preaînălțatului Domn Mihail Grigore Sturdza Voievod, cu bagoslovirea Preasfințitului Mitropolit Veniamin, cu ajutorul domnilor ce i-au năstăvit Duhul Sfânt, prin osârdia cuvioșiei sale părintelui Ghervasie și a neguțătorilor dumnealor frați Gheorghe și Ioan Prosie și Vasile Iliovici - 1835.
În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul veacului următor s-au construit în jurul bisericii mai multe case călugărești, marea majoritate a acestora fiind demolate, după 1970, cu prilejul construirii Stațiunii climaterice Durău. Ca și Palatul Cnejilor, Durăul a constituit un preferat loc de întâlnire și de popas pentru numeroase personalități ale vieții politice, literare și cultural-artistice. Mitropolitul Veniamin Costache, a cărui reședință se mai păstrează și astăzi, Emil Gârleanu, N. Gane, Alexandru Vlahuță zăboveau îndelung pe prispele caselor mănăstirești sau pe potecile Ceahlăului. Barbu Delavrancea, Caragiale, Aurel Băeșu, Mihail Sadoveanu erau oaspeți obișnuiți ai Durăului, iar Gheorghe Panu - cunoscut om politic, jurist și gazetar - și-a petrecut aici timp de 20 de ani toate vacanțele, uzând de toată influența sa pentru înfrumusețarea și dezvoltarea mănăstirii.
Catapeteasma adusă de la Schitul Cerebuc
Alte informații:Intrarea în incinta mănăstirii se deschide în arc, sub clopotnița zidită la începutul secolului nostru. Turnul-clopotniță este o construcție masivă, de plan pătrat, cu trei nivele. La primul etaj se află paraclisul, unde s-a organizat o expoziție permanentă de artă religioasă, printre exponatele căreia se află și o frumoasă catapeteasmă de biserică din secolul al XVIII-lea, lucrată în stil popular, cu ușoare influențe bizantine. Icoanele pictate pe scânduri groase de stejar se caracterizează prin simplitate și dinamism compozițional, iar culorile vii utilizate alături de nuanțe mai atenuate individualizează și definesc locul fiecărui personaj. Pictura paraclisului, în tonalități calde, cu puternice influențe din arta lui Tonitza, se datorește arhimandritului Teodor Varahil Moraru, fost călugăr și stareț la Durău, care a executat-o în 1938 și a restaurat-o după cel de-al doilea război mondial, în timpul căruia mănăstirea a avut mult de suferit.
Latura nordică a incintei este completată, la apus de turnul-clopotniță, prin vechea stăreție, construcție arhaică din bârne lutuite cu pridvor deschis și balcon-mansardă spre curtea mănăstirii și prin Casa Veniamin Costache, aflată într-o bună stare de conservare. În colțul nord-estic al curții interioare se mai păstrează încă vechea clopotniță, construită probabil tot în perioada 1830-1835, iar pe latura vestică se află mai multe vile care au aparținut administrației Stațiunii Durău și au intrat după 1990 în patrimoniul mănăstirii. În sfârșit, în afara incintei, spre nord-vest, se află Sala de conferințe, cu mai multe spații și paraclis propriu, unde se pot organiza diverse reuniuni cu caracter național și internațional.
În ultimii ani, Durăul a redevenit mănăstire de maici și a fost amenajat ca Centru cultural-pastoral al Patriarhiei Române, ocupând un loc cu totul deosebit în rețeaua așezămintelor monahale din țara noastră.
Biserica "Buna Vestire" este zidită din piatră și cărămidă și constituie din punct de vedere arhitectonic o realizare destul de interesantă, prin îmbinarea unor elemente tradițional-moldovenești cu altele mai noi, împrumutate chiar de la construcții monumentale laice.
Planul bisericii este cel obișnuit, în formă de cruce, cu două abside laterale ușor pronunțate și o a treia la altar, în prelungirea cărora se află corpul navei divizat în naos, pronaos și pridvor. Acoperământul de tablă, cu margini evazate mai ales la extremitățile est și vest, este străpuns de trei turle înalte, zvelte, care se proiectează cu multă grație pe fondul verde-cenușiu al Ceahlăului. Fațadele sunt compartimentate în panouri cu ajutorul pilaștrilor ce susțin un antablament cu un profil zimțat sub streașină. Fațada dinspre apus este tratată în stil neoclasic: un fronton cu șase firide de dimensiuni variabile se sprijină pe coloane angajate, grupate câte două. Sus, în firidele frontonului s-au zugrăvit - probabil după 1835 - icoane al fresco, iar zona centrală a fațadei este acoperită de o superbă ușă sculptată în lemn de stejar, care constituie o adevărată podoabă a edificiului.
În interior, pridvorul este bine delimitat și despărțit de pronaos printr-un perete masiv în care s-a încastrat inscripția votivă. În schimb, între naos și pronaos distincția nu se poate face decât cu ajutorul celor două cupole sprijinite pe acea succesiune de arce specific moldovenească.
Cod Monument:NT-II-a-B-10607
Nr. vizualizări:18140
Data ultimei vizualizări:2024-05-01 04:14:56
Data ultimei actualizări:2016-07-26 11:05:24
Data încărcării pe sit:2006-03-16 05:03:24
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!


Setul de Fotografii 1
Setul de Fotografii 2
Setul de Fotografii 3
Setul de Fotografii 4
Data: 2008-06-23
Aparat: FUJIFILM FinePix F47fd
Contor: 162

Vedere de ansamblu
Foto: Gabriel Avramovici