Cardinalul Ravasi: Dar este cuvantul omului pe care Dumnezeu il asteapta de la noi - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
0

Știri și Evenimente

Cardinalul Ravasi: Dar este cuvântul omului pe care Dumnezeu îl așteaptă de la noi

[2020-01-17]
Cardinalul Gianfranco Ravasi
La 26 ianuarie 2020 se celebrează prima „Duminică a Bibliei”, instituită de Papa Francisc cu scrisoarea apostolică în formă de motu proprio Aperuit illis, dată de Pontif la 30 septembrie 2019, comemorarea liturgică a Sfântului Ieronim, celebru traducător al Bibliei în latină, la 1600 de ani de la moartea sa. Martin Luter, afirmă de la început pentru agenția SIR Cardinalul Gianfranco Ravasi, președinte al Consiliului Pontifical al Culturii, „susținea că în Italia Sfânta Scriptură este așa de uitată încât foarte rar se găsește o Biblie”, în timp ce Paul Claudel, la jumătatea secolului al XX-lea, „ironiza cu privire la respectul pe care catolicii îl arată față de Biblie, ținându-se la distanța cuvenită”. „Acum aceasta nu se mai poate spune”, afirmă vestitul biblist; totuși inițiativa Papei este importantă pentru „a redescoperi valoarea, vitalitatea și centralitatea Sfintelor Scripturi”.

– Eminență, după părerea Dvs aceste aspecte s-au pierdut?
– Sunt trei elemente asupra căruia trebuie să se reflecteze. Înainte de toate necesitatea de a ne întoarce la cunoașterea Scripturii cu aceeași încărcătură și pasiune cu care asta a avut loc după Conciliul Vatican II, care a apropiat mult textele sacre de credincioși. Prin această zi, Papa vrea să propună credinciosului întoarcerea la o anumită vitalitate pentru că astăzi, cu trecerea istoriei, interesul față de problemele de tip social sau antropologic este mai simțit decât nevoia de a avea o referință bazată pe Scripturi. De aici importanța apelului Papei Francisc de a redescoperi Biblia, de „a ne-o re-însuși” cu pasiunea din anii post-conciliari ca făclie pentru pașii noștri.
– În urmă cu câteva zile, în mesajul despre predarea religiei catolice în școală, președinția CEI a subliniat valoarea studierii Bibliei și din punct de vedere cultural.
– Acesta este al doilea element de reflecție. Biblia ca mare cod al culturii occidentale, stea polară a ethosului și a comportamentului, de care nu poate face abstracție cel care își pune întrebări despre sens. În urmă cu câțiva ani s-a insistat mult asupra rădăcinilor creștine ale Europei; astăzi este o temă mai puțin simțită, dar care nu se poate reduce la o simplă chestiune de tip religios. Este vorba despre o problemă culturală. Umberto Eco se întreba de ce tinerii noștri trebuie să știe totul despre eroii din Homer și să nu știe nimic despre Moise și despre Cântarea Cântărilor. Ambele sunt fundamentale pentru formarea noastră culturală. În această lumină trebuie desigur repropusă Biblia în cadrul școlii ca filigran al țesutului cultural, istoric și artistic european, și nu numai. Dacă se intră într-o pinacotecă europeană fără a cunoaște Sfânta Scriptură, se riscă să nu se înțeleagă cea mai mare parte din operele expuse; dar așa este pentru toată arta în ansamblul său, inclusiv muzica.
– Dvs făceați aluzie la un al treilea aspect.
– Un element care nu se subliniază niciodată suficient, cel al hermeneuticii, al interpretării Bibliei. O problemă de mare importanță pentru că religia ebraică-creștină este o religie istorică, întrupată. Când se spune „Cuvântul lui Dumnezeu” se afirmă un adevăr, dar care nu este complet pentru că Biblia este Cuvânt al lui Dumnezeu și cuvânt al omului. Este un dialog. Psalmii sunt rugăciuni, semn că, așa cum susține teologul protestant Dietrich Bonhoeffer, Biblia nu este numai Cuvântul lui Dumnezeu adresat nouă ci și cuvântul pe care Dumnezeu îl așteaptă, adresat Lui din partea noastră. Să ne gândim la intensitatea cărții lui Iob.
Biblia nu este un catehism care conține afirmații precise și teoreme punctuale, formulate în manieră incontestabilă într-un soi de atelier teologic; este o istorie; presupune un eveniment emblematic după care trebuie confruntate toate evenimentele personale. Dumnezeu, care a decis să se întrupeze trecând prin istoria noastră spune: trebuie să descifrezi prezența mea aici; prezență de judecată dar și de mântuire. Pentru aceasta trebuie alungată tentația unei lecturi spiritualiste a Bibliei: „trupul” Cuvântului și Logosul transcendent trebuie să fie împletiți între ei.
– Papa a ales o dată care nu este întâmplătoare: a treia duminică din Timpul de peste an, în apropiere de Ziua dialogului cu evreii și de Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor.
– Este semnificativ că a voit să situeze Duminica Bibliei în cadrul Timpului de peste an, nu în Timpul Paștelui sau al Crăciunului. Aceasta pentru că Biblia trebuie să devină ghidul obișnuit și ziua dedicată nu trebuie să rămână unică și izolată, ci să se încadreze în țesutul anului liturgic. De altfel, în celebrarea liturgică Sfânta Scriptură și Euharistia sunt indisolubile. Este emblematică relatarea de la Emaus, din care Papa scoate titlul scrisorii apostolice: mai întâi Isus merge cu discipolii explicând scripturile și făcându-i să le ardă inima; apoi frânge pâinea, prefigurând astfel structura celebrării liturgice. Însă Biblia este și instrumentul, nodul de aur care ține împreună dialogul ecumenic cu lumea ortodoxă și protestantă și dialogul interreligios, îndeosebi cu evreii, a căror bază obiectivă comună o constituie.
– Pentru Papa Francisc nu poate să fie patrimoniu numai al câtorva, ci cartea poporului.
– În afară de a fi text constant al liturgiei, trebuie să ne întoarcem la Biblie drept carte în mâinile persoanelor simple, carte cotidiană care trebuie să intre în piață și în casă pentru că este carte a poporului. În trecut, încă din Evul Mediu, pentru cel care nu știa să citească, pereții pictați din catedrale și imaginile sacre constituiau Biblia pauperum. În zilele noastre publicistica biblică este însemnată, notele de la subsol și comentariile ajută și cititorii mai puțin „înzestrați”, dar trebuie făcut ceva mai mult la nivel „laic”.
– La ce vă gândiți?
– Ar trebui reușit să se explice arta și muzica arătându-le codul subînțeles, dar și să se „transcrie” Biblia în noile limbaje conform gramaticilor culturale de astăzi: cinema, televiziune, videoartă, „inserând-o” și în cultura digitală. Mă gândesc, în trecut, la Evanghelia lui Matei de Pasolini, la pătimirea lui Cristos de Andrei Rubliov de Tarkovski: și astăzi este important a stimula prin artă, cultură, cinema și noile limbaje reflecția despre marile teme religioase. Nu este simplu: riscul banalizării sau căderii în spectacol ne pândește la colț, dar trebuie demarată o reflecție serioasă și insistat mai mult pe acest versant care cere competență și curaj. (material al agenției SIR, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 116, Ultimul acces: 2020-02-19 09:10:50