Papa se roaga pentru medicii si preotii care au murit slujindu-i pe bolnavi - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

Papa se roagă pentru medicii și preoții care au murit slujindu-i pe bolnavi

[2020-03-24]
La Sfânta Liturghie celebrată în cursul dimineții de marți, 24 martie 2020, Papa Francisc a anunțat că se roagă pentru medicii și preoții care și-au dat viața în aceste zile slujindu-i pe bolnavii afectați de coronavirus. În predica la celebrarea euharistică, Papa a pus în gardă cu privire la păcatul capital al apatiei sufletești. „Am aflat că în aceste zile au murit medici, preoți, nu știu dacă și asistenți medicali, dar au fost infectați, au luat răul pentru că erau în slujirea bolnavilor. Să ne rugăm pentru ei și familiile lor și să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru exemplul de eroism pe care ni-l dau îngrijindu-i pe cei bolnavi” a fost intenția de rugăciune anunțată de Papa la începutul Liturghiei celebrate în capela Casei Santa Marta din Cetatea Vaticanului.

Potrivit informațiilor disponibile, până la această oră, în slujirea celor afectați de coronavirus din diferite țări cel puțin 24 de medici și-au pierdut viața, aproximativ cinci mii de operatori sanitari au fost infectați și în jur de 50 de preoți au murit din cauza virusului. Sfânta Liturghie a Papei a fost transmisă în direct pe internet începând cu ora Romei 7.00, fiind pusă la dispoziție prin Vatican Media pentru toți cei care au solicitat conexiunea pentru rețelele sociale, radio și televiziune. În predică, Pontiful a comentat lecturile biblice ale zilei (Ezechiel 47,1-2 și Ioan 5,1-16) și a scos în evidență pagina Evangheliei în care Isus vindecă un bolnav, care de 38 de ani suferea de paralizie, la scăldătoarea Betesda, lângă Poarta Oilor din Ierusalim.
La întrebarea lui Isus „Vrei să te faci sănătos?”, bolnavul „nu spune da, ci se plânge. De boală? Nu. Răspunde bolnavul: ‘ Doamne, nu am niciun om ca să mă facă să cobor în piscină când apa este agitată. Până când vin eu, coboară altul înaintea mea'”. Altfel spus, bolnavul era „un om care întotdeauna ajunge prea târziu”. Isus îl vindecă pe loc. Papa Francisc a continuat: „Atitudinea acestui om ne dă de gândit. Era bolnav? Da, avea probabil o formă de paralizie, dar se pare că puțin putea să meargă. Dar era bolnav în inimă, era bolnav în suflet, era bolnav de pesimism, era bolnav de tristețe, era bolnav de apatie (acedie). Aceasta este boala acestui om. ‘Da, vreau să trăiesc, dar…’ Stătea acolo. Răspunsul lui este: ‘Da, vreau să fiu vindecat’? Nu, constă în a se plânge: ‘Ceilalți ajung mereu înainte, mereu ceilalți’.”
„Răspunsul la oferta lui Isus de vindecare este o plângere împotriva celorlalți. 38 de ani plângându-se de ceilalți, fără a face ceva pentru a se vindeca”. Evanghelia ne spune că mai târziu, Isus l-a întâlnit pe omul vindecat în Templu și i-a spus: „Iată, te-ai făcut sănătos. Să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău!” (v. 14). „Omul acela”, a reluat Papa, „era în păcat, dar nu era acolo pentru că făcuse cine știe ce. Nu. Era păcatul de a se târî de la o zi la alta și de a se plânge de viața celorlalți: păcatul tristeții, sămânța diavolului, păcatul incapacității de a lua o decizie în privința propriei vieți și, da, de a privi la viața celorlalți pentru a se plânge. Nu pentru a-i critica, ci pentru a se plânge: ‘Ei merg înainte, în timp ce eu sunt victima acestei vieți’. Plângerile, aceste persoane respiră plângeri”.
Dacă s-ar face o comparație cu vindecare orbului din naștere, minune prezentată în Evanghelia duminicii trecute, a patra din Post după calendarul roman sau latin (Ioan 8,12-59), s-ar vedea „cu câtă bucurie, cu câtă convingere primise vindecarea, și chiar cu cât curaj a mers să discute cu învățătorii Legii”. Paraliticul, însă, a mers și a informat: „Da, el este” (cf. v. 15). Atât, fără nicio zvâcnire de viață. Papa Francisc a spus: „Mă face să mă gândesc la mulți dintre noi, la numeroși creștini care trăiesc în această stare de apatie, incapabili să facă ceva dar capabili să se plângă de toate. Apatia (acedia) este un venin, o ceață care înconjoară sufletul și nu îl face să trăiască. Este, totodată, un drog pentru că dacă îl guști deseori, îți place. Iar tu sfârșești prin a fi un ‘tristo-dependent’, un ‘acedo-dependent’… Este ca aerul. Acesta este un păcat destul de obișnuit printre noi: tristețea, acedia, nu spun melancolia, dar se apropie”.
„Ne va prinde bine să citim acest capitol, al cincilea, de la Ioan”, a încheiat Papa, „ca să vedem cum este această boală în care putem cădea”. A mai evidențiat importanța apei în semnele mântuirii. „Să ne gândim la apă, la acea apă care este simbolul tăriei noastre, a vieții noastre, apa pe care Isus a folosit-o care să ne aducă la viața cea nouă, în Botez. Să ne gândim și la noi dacă cineva dintre noi este în pericolul de a aluneca înspre această apatie, înspre acest păcat neutru. Păcatul neutru acesta este, nici alb nici negru, nu se înțelege ce este. Acesta este un păcat pe care diavolul îl poate folosi ca să nimicească viața noastră spirituală și chiar viața noastră ca persoană. Domnul să ne ajute să înțelegem cât de urât și cât de malign este acest păcat”. Ca și în zilele precedente, Papa a încheiat Sfânta Liturghie cu adorația și binecuvântarea euharistică și i-a îndemnat pe cei care urmăreau celebrarea prin mijloacele de comunicare să facă Împărtășania euharistică. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News Romania)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 12, Ultimul acces: 2020-04-03 12:53:14