IPS Aurel Perca: Lumina – miracolul vietii, al sperantei - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

ÎPS Aurel Percă: Lumina – miracolul vieții, al speranței

[2020-03-24]
Duminică, 22 martie 2020, a IV-a din timpul liturgic al Postului Mare, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a celebrat Sf. Liturghie în Catedrala Sf. Iosif. Alături i-au fost pr. Ioan Ciobanu, parohul Catedralei, pr. Gabriel Popa, secretar eparhial, pr. diac. Ștefan Lenghen. Sfânta Liturghie a fost celebrată fără popor, conform hotărârilor guvernamentale în vigoare, menite să limiteze răspândirea epidemiei cu Covid-19.

În ritul latin a fost „Duminica Laetare”, după antifonul de bucurie de la începutul Liturghiei. „Nu este totdeauna ușor să accepți această invitație la bucurie, mai ales în aceste zile în care răul invizibil al coronavirusului ne smulge din cotidianul vieții noastre, ne împiedică să ne schimbăm gesturi de afecțiune, de gingășie, de apropiere și, mai mult încă, continuă să secere victime tot mai multe în multe țări din Europa occidentală, mai ales Italia și Spania”, a admis ÎPS Aurel. „Poate am fi tentați să definim, cu apostolul Paul, ‘zile rele’ (cf Ef 5,16) aceste zile ale noastre, și pe cât de mult ne străduim, sfârșitul acestui coșmar pare tot mai departe.”
Arhiepiscopul de București a comentat pe marginea lecturilor duminicii, pericopa evanghelică fiind cu vindecarea orbului din naștere, subliniind contrastul între întuneric și lumină evidențiat în relatarea acestei minuni. „Tema luminii – splendid㠖 este prezentă în Sfânta Scriptură chiar de la prima ei pagină”, a spus prelatul. S-a oprit și la dilema legăturii între păcat și boală. „Lumea se gândea: dacă acesta s-a născut orb, trebuie să fie o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru vreun păcat săvârșit de cineva. Dacă nu el, cine știe, poate părinții săi… Ar fi deci o legătură între păcat și defectele fizice, un raport cauză-efect. O concepție puternică în timp, care leagă ceea ce este sănătos și frumos de bine, și ceea ce este bolnav și urât de ceea ce este rău.”
Și a continuat: „Este vie această concepție și astăzi în rândul oamenilor; dar putem întâlni această mentalitate chiar și în desenele animate, în telenovele și în filme, unde dacă cineva este frumos și sănătos și bun, dar dacă este rău de obicei este și urât. Monstruos. Sau cel puțin antipatic. Această convingere naivă, comună de pe vremuri, era puternic susținută de farisei. Vor spune aceștia orbului vindecat de Isus: ‘Te-ai născut în păcate’. Așa cum spune și un proverb: ‘Nu există nici un orb mai rău decât cel care nu vrea să vadă’. Dar Isus a făcut imediat ‘curățenie’ în aceste absurdități, spunând clar că vinovat nu era ‘nici el și nici părinții lui’.”
A revenit la tema luminii citând din prima lectură: „‘Fraților, odinioară erați întuneric, acum însă, lumină în Domnul. Umblați ca niște fii ai luminii’ și ne explică: ‘căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea și adevărul!’ Foarte simplu pentru ca să fie totul normal. Atâția creștini nu reușesc să trăiască astfel. Câte situații de orbire și de faliment! Mulți – deși văd bine lucrurile materiale – casa, mașina, banii, telefonul celular – rămân totuși în întuneric, înaintează pe bâjbâite, au o cunoaștere distorsionată în lumea credinței. Nu se străduiesc să ducă o viață coerentă cu propriile valori.”
Predica s-a încheiat cu o rugăciune: „Doamne Isuse, noi suntem orbi, când nu vedem nici pământul, nici cerul și nici chiar pe Tine. Trecem pe lângă minunile Creației fără nici cea mai mică tresărire interioară, fără a ne minuna pentru tot ceea ce ai creat. Ne fixăm ochii pe fața persoanelor fără să le intuim lacrimile, indiferenți cum suntem în fața oricărui sentiment de bunătate și de caritate. Nu cunoaștem nici chiar lumea noastră interioară, incapabili cum suntem, să aruncăm o privire curajoasă în profunzimea sufletului nostru, mereu agitat pentru atâtea lucruri care nu merg. Suntem orbi când credem că știm, că avem totul sub control, prin știință și tehnică, ne considerăm atotputernici și prezenți peste tot, în timp ce orgoliul ne împiedică să ne deschidem la adevărata înțelepciune a luminii tale, care este calea maestră de a ne face smeriți.”
„Doamne, vino să mângâi ochii noștri, cum ai făcut cu orbul din Evanghelia de astăzi! Vino și fă să înflorească miracolul luminii înlăuntrul inimii noastre împietrite și a istoriei noastre! Vino să ne deschizi ochii, pentru ca să putem percepe tainele înțelepciunii tale luminoase, care vine din cer și care se va revela în plinătatea ei la sfârșitul timpurilor, când vom contempla pentru totdeauna frumusețea transfigurată a Feței tale, o Doamne de lumină imensă și de infinită bucurie! Amin.”

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 24, Ultimul acces: 2020-04-03 23:51:17