LOCALITATE LIPSA! (617508)(617000)(610000)
 

Manastirea Bistrita Bistrita  HARTA S   HARTA G   ADAUGA INFO   ADAUGA FOTO   ADAUGA MESAJ   FARA MESAJE
Religie:	Ortodox
Localitate:	Bistrita
Comună:	Alexandru cel Bun
Judet:	Neamt
Adresa:	strada Manastirii nr. 116
Cod postal:	617508
Persoana de contact:	Arhim. Luca Diaconu
Telefon:	0233... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresa de e-mail:	@mmb.ro
Adresa web Biserica:	bistrita.mmb.ro
Adrese utile:	www.mmb.ro, www.cjNeamt.ro, nt.prefectura.mai.gov.ro
Hram:	Adormirea Maicii Domnului
Stil arhitectonic:	Traditional moldovenesc
Detalii:	Dupa traditie, inceputurile obstei monahale din Bistrita moldava s-ar situa in timpul domniei lui Petru I Musat, la asfintit de secol XIV, cand s-a ridicat aici o modesta bisericuta de lemn, prin osteneala ieromonahului Pafnutie. In locul acesteia, Alexandru cel Bun a zidit - in 1402 - o frumoasa biserica de piatra, de peste 30 m lungime, cu pronaos, gropnita, naos si altar, pentru a-i fi loc de vesnica odihna, lui si familiei sale. Actul fondator al lui Alexandru cel Bun nu a fost deloc intamplator, inscriindu-se pe linia preocuparilor acestuia de consolidare a bisericii ortodoxe, pentru a o transforma intr-un adevarat stalp de sustinere a edificiului tanarului stat feudal independent. Ca Manastirea Bistrita ocupa un loc important in sistemul religios si institutional creat de Alexandru cel Bun, o dovedeste si actul din 7 ianuarie 1407 emis de Mitropolitul Iosif Musat - cu acordul voievodului - prin care acest lacas era pus pe picior de egalitate cu Manastirea Neamt, stabilindu-se o conducere comuna a acestor doua asezaminte, in persoana preotului chir Domentian: Prea Sfintitul Mitropolit chir Iosif al Moldovlahiei, cu bunavointa lui Dumnezeu si a Preacuratei lui Maici si a sfintei Lui Inaltari, manastirea vladiciei mele, Io Alexandru Voievod, domn al Ţarii Moldovei, si am dat aceasta manastire mai inainte zisa popii chir Domentian, de asemenea si manastirea Uspeniei (Adormirea) Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu cea de la Bistrita, ca sa fie aceste manastiri nedespartite una de alta, pentru ca sunt amandoua ale vladiciei mele. . . De-a lungul mai multor ani, ctitorul inzestreaza Manastirea Bistrita cu numeroase sate si mosii, asigurandu-i si alte surse de venituri. Suficient sa amintim ca numai pe baza hrisovului din 6 ianuarie 1411 manastirea primeste doua sate si biserica de la Bohotin impreuna cu zece butii de vin, zece "coloane de grau" si tot atatea postavuri de Cehia, in fiecare an. Daca adaugam la acestea si vamile de la Barlad si Tazlau, iar in timpul lui Ilie Voda si pe cea de la Bacau, putem sa ne facem o imagine mai clara cu privire la forta economica la care ajunsese manastirea in decurs de numai trei decenii. Dupa ce in 1418 Doamna Ana a fost asezata sub lespedea din gropnita bisericii, la 1 ianuarie 1432 a fost adus si Alexandru cel Bun in mormantul dinainte pregatit, incheind astfel o domnie lunga si rodnica pusa in slujba intaririi statului feudal si principalelor institutii ale acestuia. La sfarsit de veac, in 1498, Ştefan cel Mare si-a inscris numele printre ctitorii de la Bistrita ridicand o impunatoare clopotnita cu paraclis, dupa cum rezulta si din inscriptia votiva incastrata in peretele sudic al constructiei: Evlaviosul si de Hristos iubitorul Io Ştefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Ţarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit aceasta clopotnita si biserica aseza intr-insa, intru numele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou din Cetatea Alba, pentru rugaciunea sa si a Doamnei sale, Maria, si a copiilor lor, in anul 7006 (1498) , si tot in anul acela le-a si savarsit, in luna lui septembrie, 13 zile. Şirul marilor ctitorii voievodale de la Bistrita a continuat apoi cu Petru Rares care, in toamna anului 1538, a trebuit sa paraseasca tara invadata de ienicerii lui Soliman Magnificul. Abandonat de boieri si lipsit de orice speranta, fiul lui Ştefan cel Mare a gasit loc de popas si adapost la Bistrita, in drumul sau catre Ciceul transilvan. . . . Am fugit si am ajuns la Manastirea Bistrita - isi va aminti voievodul intr-un document de danie din timpul celei de-a doua domnii (1546) - si intrand in biserica am cazut la pamant inaintea sfintelor icoane si mult am plans, asisderea si egumenul si tot soborul plangea impreuna cu mine, cu fierbinti lacrimi. Şi am dat fagaduinta lui Dumnezeu si Prea Curatei lui Maici ca de ma voi intoarce iarasi la scaunul meu cu bine si biruitor, atunci din temelii voi innoi sfanta manastire a Adormirii Prea Curatei Fecioare. . . Şi mi-am adus aminte de fagaduinta mea si indata, trimitand, am reinnoit si din temelie am zidit acest hram, facand imprejur si zid si l-am infrumusetat si pe dinauntru si pe dinafara. Amploarea lucrarilor realizate de Petru Rares la Bistrita intre 1541-1546 nu poate fi stabilita cu precizie, neavand date certe in aceasta privinta. Ca atare, unii cercetatori considera ca efortul constructiv al voievodului s-a rezumat la consolidarea si intregirea bisericii lui Alexandru cel Bun, in timp ce altii, dimpotriva, ii atribuie o noua biserica ce nu s-a mai pastrat din motive necunoscute. In sfarsit, nu lipsesc nici cei care afirma ca lucrarile incepute de Petru Rares au fost continuate apoi si terminate de ginerele sau Alexandru Lapusneanu, inscriindu-se si el printre ctitorii acestui vestit lacas de credinta si cultura romaneasca. Coroborand stirile existente cu datele oferite de cercetarea arheologica s-a putut stabili ca Petru Rares a refacut zidul de incinta cu turnul de la intrare, unde a amenajat un mic paraclis cu hramul Sfantului Nicolae, a refacut casa domneasca pe care a impodobit-o cu fresca si a extins paraclisul din clopotnita ridicata de Ştefan cel Mare, adaugandu-i o nava sustinuta de elegante arce de zid. Se mai stie ca tot lui Petru Rares i se datoreaza si cladirea de piatra din coltul sud-vestic al incintei, unde a functionat pana in secolul al XIX-lea o scoala domneasca si care gazduieste astazi muzeul manastirii. In ceea ce priveste contributia lui Petru Rares la refacerea bisericii mari, daca vom considera ad literam continutul amintitului document din 1546 in care mentioneaza ca a ". . . innoit din temelie sfanta manastire", inseamna ca acest edificiu s-a risipit in numai opt ani, in imprejurari care nu s-au mai transmis posteritatii, ceea ce este greu de presupus. Noi consideram ca Petru Rares vorbind de "innoirea manastirii" s-a referit la intregul ansamblu de lucrari executate aici, deoarece actuala biserica a fost zidita de Alexandru Lapusneanu, dupa cum rezulta din inscriptia fixata in peretele sudic, sub o superba stema a Moldovei: Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, s-a zidit aceasta biserica din Manastirea Bistrita, unde este hramul Adormirii Precistei si Prea Binecuvantatei Stapanei noastre, Maica Domnului si pururea Fecioara Maria, in zilele blagocestivului si de Hristos iubitorul, Io Alexandru Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, in anul sapte mii 62, luna mai in 26 zile (1554) . In perioada urmatoare, Manastirea Bistrita a continuat sa se afirme ca o puternica si rodnica vatra de spiritualitate si cultura medievala romaneasca, pana spre mijlocul veacului al XVIII-lea cand . . . am ramas la mare pustietate si grea stricare. . . s-au schimonosit si au lipsit toate podoabele ei ce s-au chemat: vesminte scumpe, odoare multe si mosii bune. . . In 1677, Doamna Safta, sotia voievodului Gheorghe Ştefan, inchina manastirea Locurilor Sfinte (Patriarhiei Ierusalimului) , inaugurand o lunga epoca de instrainare si nechibzuita gospodarire, cand s-a pierdut si cea mai mare parte din patrimoniul care mai ramasese. Pana si putinele lucrari de reparatii care s-au efectuat in secolul al XVIII-lea si in prima jumatate a veacului urmator s-au soldat cu pierderi ireparabile, asa cum a fost cazul "restaurarilor" din 1792 efectuate la casa domneasca si care au dus la sacrificarea unor fragmente de fresca interioara originala, de mare valoare artistica. Evenimentele din 1821 au afectat si Manastirea Bistrita, chiar in biserica desfasurandu-se adevarate lupte intre turci si eteristi. Atunci, toate constructiile au avut de suferit de pe urma incendiilor, au fost profanate mormintele ctitorilor si au fost jefuite numeroase manuscrise, broderii si obiecte de cult. Intr-o "vidomostie de monastiri, mitoace si schituri ce se afla in cuprinsul tinutului Neamt", intocmita in 1830, Manastirea Bistrita continua sa figureze printre asezamintele inchinate si doar masurile adoptate de Alexandru Ioan Cuza au determinat plecarea calugarilor greci de aici. In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Iata eu robul lui Dumnezeu, Gavriil Hatman cu Cneaghina Liliana, facut-am si am zidit aceasta Manastire Agapia din nou zidita, in zilele blagocestivului si de Hristos iubitorului Domnului nostru Ioan Vasile Lupu Voievod. Şi s-a inceput zidirea in anul 7150 (1642) octombrie 16 zile si s-au savarsit la anul 7152 (1644) septembrie in 3 zile si s-au sfintit in anul 7155 (1647) septembrie 12. Dupa aplicarea Legii secularizarii averilor din decembrie 1863 a luat sfarsit si "epoca de inchinare" a Manastirii Bistrita, deschizandu-se o lenta dar necesara actiune de renastere si reconstructie datorita careia stravechea ctitorie musatina a redevenit vatra de cultura si de viata ortodoxa de altadata, temeinic integrata in istoria tarii si in viata spirituala a poporului roman. Dovada stau cei peste 800 de ostasi raniti care au gasit ingrijire aici in timpul primului razboi mondial si sutele de copii care au primit adapost si educatie in orfelinatul ce a functionat in cadrul manastirii in anii 1919-1928. In 1932, cand s-a implinit o jumatate de mileniu de la stingerea din viata a lui Alexandru cel Bun, au fost deshumate osemintele ctitorilor si reasezate pe latura nordica a gropnitei sub doua bolti de piatra. Tot atunci, Manastirea Bistrita a fost gazda unei ample serbari nationale, omagiu peste ani adus celui care a intrat in istoria tarii sub numele de "parintele Moldovei". O manifestare similara a avut loc si la sfarsitul anului 1982, la 550 de ani de la moartea ctitorului, cand slujba parastasului a fost oficiata de Inalt Prea Sfintitul Teoctist, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Sucevei, si s-a sfintit statuia in marmura alba a lui Alexandru cel Bun, opera remarcabila a sculptorului Gir Radulescu, situata langa biserica pe latura de sud si realizata prin stradania staretului manastirii, arhimandritul Ciprian Zaharia.
Alte informatii:	Intre vetrele de credinta ortodoxa si de cultura romaneasca ce innobileaza trecutul acestei tari, Manastirea Bistrita ocupa un loc deosebit, numarandu-se printre cele mai vechi ctitorii voievodale, adapostind oseminte domnesti si fapte de neuitat din istoria si viata spirituala a poporului nostru. Situata la aproximativ 8 km de limita vestica a orasului Piatra-Neamt, in comuna Viisoara (actualmente comuna Alexandru cel Bun) , Manastirea Bistrita a dainuit timp de peste sase veacuri la adapostul culmilor impadurite care o inconjoara, infruntand - ca toate lacasurile noastre de credinta si cultura - napraznicele incercari ale istoriei. Incinta manastirii are o forma cvasipatrata, fiind protejata de ziduri puternice de piatra cu o inaltime initiala de aproximativ 4 m, prevazute cu metereze si drum de straja ce se desfasoara pe toata lungimea lor. Intrarea principala e situata pe latura sudica si este arcuita sub un turn cu trei nivele: o incapere cu bolta semicirculara, sprijinita pe doua arce in ogiva la parter, un paraclis inchinat Sfantului Ierarh Nicolae la primul etaj si o camera la etajul superior, destinata probabil corpului de garda ce strajuia accesul in manastire. Paraclisul nu este pictat si se pare ca nici nu a avut zugraveli anterioare, intreaga atmosfera interioara fiind creata de un frumos iconostas din secolul al XVIII-lea. Atat zidul de incinta cat si turnul de la intrare se datoresc lui Petru Rares (in perioada 1541-1546) , constructiile similare din vremea lui Alexandru cel Bun, ale caror substructii au fost descoperite cu prilejul cercetarilor arheologice din 1972-1977, fiind distruse de tunurile lui Soliman Magnificul in 1538. Zidul de incinta a mai fost reparat si consolidat in 1777, de fata sa interioara sprijinindu-se vechile chilii, dupa cum dovedesc urmele de tencuiala pastrate pe latura nordica. Arhondaricul, vechea staretie si celelalte anexe care urmeaza linia imprejmuirii nu prezinta caracteristici arhitecturale deosebite, cu exceptia noilor chilii din partea sud-estica a incintei, construite dupa modelul tipic al caselor taranesti de pe valea Bistritei. In partea de miazanoapte a incintei se afla turnul-clopotnita zidit de Ştefan cel Mare in 1498, dupa victoria de la Codrii Cosminului obtinuta asupra regelui polon Ioan Albert. Desi contemporana cu cele de la Popauti si Sfantul Ion Domnesc din Piatra-Neamt, clopotnita de la Bistrita nu este identica cu acestea. Baza reprezinta aproape jumatate din inaltimea totala a turnului, care are forma unei prisme dreptunghiulare cu laturile de lungime egala. Doar contraforturile ce sprijina colturile bazei intrerup linia continua a zidurilor, fiind construite - ca si la Tazlau si "Sf. Ioan" din Piatra-Neamt - cu o copertina intermediara din piatra de talie. Comunicatia dintre cele trei nivele ale turnului (parter, paraclis si camera clopotelor) se asigura atat prin cladirea anexa, cat si printr-o scara exterioara, fiecare etaj avand propria sa intrare. Cele doua ferestre mici ale primului etaj au ancadrament de piatra ornat cu baghete incrucisate, in timp ce deschiderile mari de la camera clopotelor sunt impodobite cu muluri arcuite, deasupra carora se afla patru ocnite oarbe. La primul etaj al clopotnitei este amenajat paraclisul mentionat in pisania votiva: o incapere boltita cu o calota sferica sprijinita pe patru arce in consola si care comunica spre apus cu anexa atribuita lui Petru Rares. Acelasi sistem de boltire s-a folosit si la nivelul urmator, unde s-a mai pastrat, printre altele, un clopot turnat la Liov, pe care s-a facut urmatoarea mentiune: Leopoli anno Domini M. CCCC. L. XXXX. Clopotul este deci daruit in 1490 de Ştefan cel Mare si retine atentia atat prin executie cat si prin inscriptia sa in limba latina, scrisa cu foarte elegante majuscule gotice. Revenind la paraclisul din clopotnita trebuie spus ca nu intamplator i s-a ales hramul "Sfantului mare mucenic Ioan cel Nou de la Suceava", acesta cinstind memoria primului ctitor al manastirii, Alexandru cel Bun, si care in 1402 a adus racla cu sfintele moaste de la Cetatea Alba la Suceava. Paraclisul era destinat familiei voievodale si, dupa cum au relevat cercetarile arheologice, a fost legat printr-un pod suspendat direct de casa domneasca aflata in apropiere. Interiorul paraclisului a fost acoperit cu var, probabil in timpul unor lucrari de reparatii din secolul al XVIII-lea. In 1924 s-au descoperit sub tencuiala unele zugraveli, dar abia prin restaurarile din 1975 s-a scos la lumina o exceptionala fresca de la inceputul secolului al XVI-lea, cu deosebite calitati artistico-documentare. Aceasta capodopera poate fi astazi admirata datorita restaurarii realizate cu profesionalism de catre Tatiana Pogonat. Valorificand judicios suprafetele restranse, s-a realizat o erminie a frescelor pe deplin adaptata la spatiul existent, intreaga lucrare impresionand prin unitatea ei de ansamblu si prin personalitatea fiecarei scene sau personaj. Coloritul sobru si bine armonizat pe fond albastru profund, alegerea si repartizarea scenelor, trasaturile pline de miscare ale ingerilor si, mai ales, exprimarea sfinteniei pe chipurile blande si luminate ale Sfintilor Parinti, situeaza pictura paraclisului de la Manastirea Bistrita in randul marilor ansambluri iconografice din tara noastra. Cu totul remarcabile din punct de vedere artistic si de o valoare documentara deosebita sunt cele opt compozitii de pe peretii de la nord si sud care prezinta momentele cele mai importante din viata, patimirea si martirizarea Sfantului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Acelasi interes prezinta si tabloul votiv originar de pe peretele vestic, motiv pentru care Petru Rares a si realizat un alt tablou votiv, pastrat pana astazi intr-o buna stare, pe fatada sudica a clopotnitei, in exterior. Constructia anexa alipita clopotnitei prezinta evidente similitudini cu cele de la Moldovita, Slatina si mai ales Probota. Deschiderea care asigura legatura intre paraclisul din turn si etajul anexei a fost succesiv largita, ajungand astazi sub forma unei arcade ce se desfasoara pe o mare parte din suprafata fostului zid despartitor. O problema indelung controversata in istoria Manastirii Bistrita a fost aceea a caselor domnesti construite aici de-a lungul veacurilor, dar se pare ca cercetarile arheologice din anii '70, realizate aici de Adrian si Lia Batrana, au reusit sa faca lumina si in acest important domeniu. S-a stabilit cu acest prilej ca o prima resedinta voievodala de dimensiuni modeste (9 x 14 m) a fost ridicata aici de catre Alexandru cel Bun, probabil in anul 1402, cand a construit biserica mare a manastirii. Judecand dupa vestigiile descoperite in demisolul acestui edificiu de inceput, se poate afirma ca era o constructie cu trei nivele si interiorul acoperit cu fresce de un incontestabil rafinament artistic si ai caror autori ar fi putut fi aceiasi "Nichita si Dobre" care au impodobit si prima biserica de zid de la Bistrita. Langa prima resedinta voievodala, Alexandru cel Bun a construit ulterior o noua casa domneasca, la dimensiuni sporite (9 x 25 m) , cu etaj si doua pivnite incapatoare. Este de presupus ca acest edificiu s-a ridicat spre sfarsitul domniei voievodului (1432) , care nu a mai avut timp sa realizeze noi picturi interioare. Acest lucru il va infaptui Petru Rares care, in a doua domnie a sa, restaureaza resedinta strabunului sau si ii acopera peretii cu o frumoasa pictura. Din pacate, "reparatiile" din 1792 si cele care au urmat au dus la sacrificarea unor mari portiuni din zugraveli si la modificarea fatadei edificiului. Abia prin lucrarile incepute in 1976, casa domneasca de la Bistrita isi va recapata infatisarea initiala si compartimentarea interioara originala, inscriindu-se astfel printre cele mai reprezentative si mai bine conservate monumente de acest gen.
Cod Monument:	NT-II-a-A-10593
Nr. vizualizari:	39784
Data ultimei vizualizari:	2026-06-23 22:31:06
Data ultimei actualizări:	2016-07-26 10:11:28
Data incarcarii pe sit:	2006-03-21 04:36:04
Nr. Mesaje:	0
Nr. Fotografii:	1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format marit!

Vedere de ansamblu Foto: Constantin Florea Vedere de ansamblu Foto: Constantin Florea (www.facebook.com/florea.constantin.54), Data: 2009-09-14 Contor: 965

Timp total: 0.03s...

[]:1