Comemorarea a 10 ani de la mutarea la Domnul a Parintelui Arhim. Cleopa Ilie, la Biserica Toma Cozma din Iasi

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,32s...

Ştiri şi Evenimente

Comemorarea a 10 ani de la mutarea la Domnul a Părintelui Arhim. Cleopa Ilie, la Biserica Toma Cozma din Iaşi

[2008-12-03]

Marţi, 2 decembrie a.c., s-au împlinit 10 ani de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Arhim. Cleopa Ilie, duhovnic de referinţă al Ortodoxiei româneşti.
Biserica Toma Cozma din Iaşi a comemorat acest moment, prin oficierea unei slujbe de pomenire de către PC Părinte Paroh Mihai Mărgineanu, alături de PC Părinte Constantin Simiraş, preot slujitor la Capela“Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” aparţinând Seminarului Teologic “Sfântul Vasile” din Iaşi. Răspunsurile la slujbă au fost oferite în mod deosebit de un mare grup de seminarişti de la Seminarului Teologic “Sfântul Vasile”.
În cadrul Slujbei a fost pomenit şi Părintele Ioanichie Bălan alături de alţi mari duhovnici: Părintele Mitrofan, Părintele Vichentie etc.
Personalitatea şi chipul strălucitor ale Părintelui Arhim. Cleopa Ilie au fost sugestiv subliniate în cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei comemorative, de către PC Părinte Paroh Mihai Mărgineanu. Sfinţia sa a evidenţiat în principal rolul de duhovnic desăvârşit pe care l-a jucat Părintele Cleopa: În timpuri de grea încercare pentru credinţă, în timpuri de persecuţie mai cu seamă pentru bisericile din mănăstiri, când Decretul din 1959 a scos afară monahii din aşezămintele monahale, obligându-i să intre în viaţă socială sau chiar să se căsătorească, în acele timpuri Părintele Cleopa a reuşit să adune în jurul său obşti creştine, impresionante. Întâi la Mănăstirea Slatina şi apoi la Mănăstirea Sihăstria (...)
Avea un mod aparte de a se smeri... Deşi avea o severitate extremă cu sine însuşi în a se ruga şi a se osteni cu cele ale călugăriei, totuşi în contactele sale cu oamenii arăta o nevinovăţie de copil, cu vorba blajină şi foarte calmă. Întotdeauna rostea cuvintele şi cu o familiaritate şi cu o sinceritate extraordinară. Îmi aduc aminte cum ne spunea întotdeauna la despărţire: „Să vă rugaţi pentru mine, pentru Cleopa cel păcătos!” Or, noi veneam la el ca la un sfânt...Avea acest mod de a se smeri ca pe un mare secret al vieţii sale.

Un alt mare duhovnic, Părintele Rafail, fiul renumitului filosof Constantin Noica, spunea într-una din predicile sale: ”Nu există mare duhovnici, ci doar mari penitenţi”. Adică te poţi folosi cu adevărat, atunci când doreşti să primeşti cu adevărat, când doreşti să împlineşti cu adevărat ceea ce auzi. Pentru că într-adevăr, credinţa care vine din auzire rămâne moartă dacă este lipsită de fapte. Şi spun aceasta, pentru că de obicei se face această afirmaţie, cum că vremea marilor duhovnici a trecut. Aş spune însă că vremea marilor duhovnici este şi acum, aşa cum a fost şi atunci. Trebuie însă căutaţi...Duhovnicul este un om care poartă în ascuns comorile sale. Mărgăritarele cele de mult preţ, greu se pot găsi la prima vedere. Toată lumea aleargă după duhovnici, sperând că acesta va rezolva problemele. De fapt, menirea duhovnicului nu este aceea de a te scăpa de probleme. Ci menirea lui este de a te întări sufleteşte pentru a şti să lupţi cu dificultăţile. Pentru că nu dezertarea în faţa răului este şansă pentru fericire, ci lupta perseverentă cu răul.
Sigur, Părintele Cleopa rămâne în memoria noastră ca un mare duhovnic, mai ales pentru faptul că în preajma lui Dumnezeu a trimis oameni cu adevărat dornici să pună în lucrare cele ale sale. Este şi motivul pentru care noi aici Biserica Toma Cozma facem anual această slujbă de pomenire pentru Părintele Cleopa, subliniind prin aceasta că valoarea lui ca duhovnic sporeşte cu atât mai mult cu cât ucenicii săi nu îl uită. Slujba aceasta ne-a prilejuit tuturor şi un moment de meditaţie asupra modului de perfecţionare duhovnicească a fiecăruia dintre noi. Este o tainică chemare în rugăciunile pe care Biserica le rosteşte pentru cei răposaţi. O tainică chemare la neuitare. Pentru că ei rămân vii în memoria noastră, atâta timp cât inima noastră şi mintea noastră păstrează la loc preţios amintirea lor, dar mai cu seamă atunci când faptele noastre îi oglindesc pe ei. Aşa cum spunea Sfântul Apostol Pavel, Apostolul Neamurilor: „Luaţi aminte la mai marii şi învăţătorii voştri. Şi privindu-le sfârşitul, să le urmaţi credinţa!”

Vasilica Onofrei

Sursa: www.ParohiaTomaCozma.ro

Contor Accesări: 1471, Ultimul acces: 2026-06-07 20:20:06

Timp total: 0,33s...

[]:1