In Iordan, botezandu-Te, Tu, Doamne - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

În Iordan, botezându-Te, Tu, Doamne

[2011-01-06]
„Și botezându-Se Hristos, toată firea apelor a sfințit; și cufundând în apele Iordanului toate păcatele oamenilor, îndată a ieșit din apă; înnoind și zidind din nou pe omul care era învechit în păcate și dându-i împărăția cerurilor. A Cărui slavă și putere este în vecii vecilor. Amin."
Boboteaza, cum este numită îndeobște, este Ziua Epifaniei, a arătării lui Dumnezeu lumii în ființa lui Iisus din Nazareth . În biserica catolică este ziua în care se celebrează venirea magilor la Pruncul Iisus.
Botezul Domnului în apele Iordanului este descris de toți evangheliștii. Porumbelul de deasupra capului lui Iisus, în momentul Botezului, semnifică Sfântul Duh pogorât asupra lui și momentul în care Dumnezeul Tatăl îl indică drept Fiul Său. În Biserica Ortodoxă, slujbele încep cu Privegherea din Ajun, iar în dimineața zilei de 6 ianuarie preoții sfințesc apa, "Agheasma Mare", care va ajuta peste an la apărarea de necazuri, de boli, de ispitirile Diavolului.
Moment crucial al creștinismului, Boboteaza este învestită de oameni cu puteri magice, devenind prilej al unor datini mai mult sau mai puțin păgâne, menite toate să purifice aerul și pământul, să asigure belșugul holdelor. Iar practicile magice având drept scop în cea mai mare parte prevestirea viitorului, mai ales pentru tineri, sunt numeroase și diferite de la o zonă la alta. În Bucovina, de exemplu, purificarea presupunea aprinderea focurilor, obicei numit "Ardeasca". După sfințirea apei de către preoți, flăcăii se urcau pe locurile cele mai înalte din sat și aprindeau ruguri din frunze și vreascuri pe care le pregătiseră din ajun. În jurul focului se cânta, se dansa, iar tinerii săreau peste foc, ceea ce trebuia să-i ferească de boli și de păcate tot restul anului. Cu cărbuni luați din aceste focuri erau apoi afumații pomii livezilor, iar cenușa era împrăștiată în jurul caselor. Timp de trei zile, în unele locuri, reveneau colindătorii mascați, mai ales la casele cu fete de măritat. Un alt vechi obicei, practic dispărut, era "Chiraleisa", un fel de colind al băieților mai mici. Numele lui este pronunția populară a formulei "Kyrie eleison" (Doamne, miluiește). Exista, de asemenea, tradiția botezului cailor, pentru a-i feri de boli, dar și pentru că ei ar putea deveni altfel întruparea diavolului.
Icoane și picturi renascentiste
Piero della Francesca, Sfântul Ioan botezându-l pe Christos
Ziua Botezului lui Iisus este urmată de celebrarea, în 7 ianuarie, a Sfântului Ioan Botezătorul, "înainte-mergătorul, vestitorul și botezătorul lui Iisus". Numit de acesta "cel mai mare dintre cei născuți din femei", nașterea lui, ca și menirea sa pe pământ au fost anunțate de îngerul Gavriil. "Va merge înaintea lui Dumnezeu (...) ca să întoarcă inimile părinților la copii, și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El". Prooroc, pustnic în Deșetul Iudeii, Ioan își începe predicile în timpul lui Pilat din Pont: "Pocăiți-vă, căci Împărăția Cerurilor este aproape". Botezul pocăinței era săvârșit de el în râul Iordan, după cum spun evangheliile. "Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine (...). El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc", scrie evanghelistul Matei.
Când Iisus a venit să fie botezat, Ioan i-a spus: "Eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine?". Când Duhul Sfânt pogoară asupra celui botezat, Ioan Botezătorul îl recunoaște pe Iisus ca fiind mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii, care era înaintea lui, pe care l-a făcut cunoscut, și care va boteza cu Duh Sfânt, relatează Evanghelia lui Ioan.
Faima lui Ioan Botezătorul era atât de mare, relatează evangheliștii Matei și Marcu, încât Irod ajunge să creadă că Isus este, de fapt, Ioan Botezătorul înviat din morți care face minuni. După moartea sa, trupul i-ar fi fost dus în Sebastia (Cisiordania de astăzi) și înmormântat. Împăratul roman Iulian Apostatul ar fi ars trupul lui Ioan, iar capul lui, salvat, ar fi fost dus la Alexandria, în Egipt, apoi la Constantinopol, de unde a ajuns în provincia Poitou (Franța), adus de către regele francon Peppin al III-lea (715-768). Din trup ar mai fi rămas nearse numai un braț și un deget.
Biserica îl cinstește pe Ioan Botezătorul ca pe cel mai mare dintre sfinți, după Fecioara Maria, iar iconografia ortodoxă îl reprezintă în icoana numită "Deisis", rugându-se împreună cu ea, ca mijlocitori pentru iertarea păcatelor oamenilor. În calendarul ortodox are mai multe zile de pomenire: 24 iunie, nașterea sa, 7 ianuarie, ziua Sfântului Ioan ca botezător al Domnului, și 29 august, Tăierea capului Sf. Ioan, zi de post și de rugăciune.
Celebrarea Nașterii lui Ioan Botezătorul este o mare excepție făcută acestuia, întrucât sfinții și martirii sunt comemorați în ziua morții, zi a nașterii lor în Împărăția Cerurilor.
Leonardo da Vinci, Sfântul Ioan Botezătorul
Părți din moaștele Sfântului Ioan Botezătorul se găsesc în bisericile Sfântul Dimitrie din Pireu, Grecia, Sfântul Macarie din Alexandria, Egipt, Catedrala Notre-Dame din Amiens, Franța, Muzeul Benaki din Atena, Muzeul Topkapî din Istanbul, Moscheea Omeiazilor din Damasc, Siria, Mănăstirea Cetinje din Muntenegru și Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Lipnița, județul Constanța.
În afara icoanelor, Sfântul Ioan este figurat în multe picturi renascentiste, cele mai importante fiind "Ioan botezându-l pe Iisus în Iordan", de Piero della Francesca, "Ioan Botezătorul", de Tizian, sau "Sfântul Ioan Botezătorul", ultima pictură importantă a lui Leonardo da Vinci, în care personajul biblic are o frumusețe stranie, ambiguă.
După 7 ianuarie, ciclul sărbătorilor, început la Crăciun, care marchează reînnoirea spirituală și calendaristică a lumii, se încheie.
Victoria Anghelescu

Sursa: www.Culte.ro


Contor Accesări: 1867, Ultimul acces: 2026-05-14 13:30:33