Bucuresti :: Biserica Sf. Sofia Floreasca

Acasă > Biserici

Google Translate

Timp stanga: 0,02s...

Biserici

Biserica Sf. Sofia Floreasca
Bucureşti

Religie:

Ortodox

Localitate:

Bucureşti

Judeţ:

Bucureşti şi Ilfov

Adresa:

Calea Floreasca nr. 216

Cod poştal:

014472

Telefon :

NU deţinem nr. de Telefon (al preotului sau parohiei)...

Adresă de e-mail :

@gmail.com

Adrese utile:

www.arhiepiscopiabucurestilor.ro/, www.primariaSector1.ro, www.PMB.ro, b.prefectura.mai.gov.ro, www.cjIlfov.ro, if.prefectura.mai.gov.ro

Preot:

Toader Eduard Valentin, Boboescu Eugen, Boboescu Valentin

Hram:

Sf. Sofia, Sf. Nicolae

Detalii:

Putini locuitori ai Bucurestiului cunosc istoria acestui oras, si putini sunt aceea care stiu ca numeroase cartiere situate catre marginea actuala a orasului erau in secolele trecute asezari rurale. In aceasta situatie se afla actualul cartier Floreasca, situat in partea de nord-est a orasului si care a fost pana la inceputul secolului trecut un sat cunoscut in documente cu numele de Floresti, apoi Floreasca, sau Floresti de pe Colentina. Din documente rezulta ca in sec. al XVI-lea, satul Floresti de pe Colentina era un sat foarte mare; la 29 mai 1608 existau trei sate cu acest nume; Florestii de Jos unde se afla Manastirea Cernica; Florestii de Mijloc si Florestii de Sus, foarte probabil cartierul Floreasca de astazi.
Satul Floresti dateaza din secolul al XVI-lea la o data greu de precizat. In vremea domniei lui Mihai Viteazul, satul “a fost o mostenire a lui Radul Captari” primita de la tatal sau, Captar sau Captare, fost diac si logofat al cancelariei domnesti, in vremea domniei lui Neagoe Basarab. Este foarte probabil ca o parte a mosiei Floresti sa fi ramas in stapanirea familiei Captare (devenita Captariul) ; La 3 febr. 1619 este amintit Radu Captariul “din Floresti, langa Bucuresti”.
Prima schimbare notabila in soarta proprietatii s-a petrecut inainte de 1 septembrie 1667, cand Stefan, egumenul manastirii ”Gradistea a Cernicai vornicul”, marturisea ca, inainte de aceasta data, postelnicul Serban Cantacuzino (viitorul domn dintre anii1678-1688) cumparase o suprafata de mosie “la Floresti dupa apa Colentinii din judetul Elfov” de la Cernica vornicul, nepotul de fiu al lui Cernicamare vornic.
In secolul al XVIII-lea a aparut o alta familie Florescu, proprietara a unei parti a mosiei Floresti. Este vorba de Caliarh Florescu, constituita din urmasii lui Pantaleon Caliarhi, protomedicul lui Constantin Brancoveanu, care s-au inrudit prin femei cu familia Florescu. Vom insista putin asupra acestei probleme intrucat reprezinta interes pentru istoria bisericii monument istoric din Floreasca. Pantaleon Caliarhi (Caliarhos) a fost grec, originar din insula Hios, medic de cariera. Venit in Tara Romaneasca, a intrat in slujba lui Constantin Brancoveanu si va muri in 1725. Fiul lui s-a numit Antonie sau Antonache, care la o data necunoscuta se casatoreste cu Ancuta, fiica lui Istratie Florescu postelnic, care era var cu Constantin Brancoveanu. Din acesta familie boiereasca se vor ridica numerosi dregatori si oameni politici. Antonachi Caliarh – Florescu a fost mare clucer (1736) si apoi mare ban – cea mai mare functie din divanul domnesc – ianuarie 1742 – ianuarie 1744. Va muri in 1748 fiind ingropat la manastirea Sfantul Ioan grecesc (unde este CEC-ul de astazi) foarte probabil alaturi de tatal sau. Deosebit de importanta este stirea cronicarului grec Chesasrie Daponte, care aminteste ca in anul 1738 - in vremea razboiului ruso-turc – pasa Soliman a fost gazduit in casele lui Antonachi vel clucer de la Colentina care aveau si un chiosc spre lac, adica exact unde este situata biserica Floreasca de astazi. Din aceasta stire rezulta ca boierul avea case mari si luxoase de indata ce puteau fii utilizate ca resedinta pentru gazduirea dregatorilor Portii care veneau in capitala Tarii Romanesti. Aceste case au disparut. Amintirea prezentei proprietati si casei banului Antonache Florescu in aceasta regiune se pastreaza in strada ce-i poarta numele si astazi – str. banul Antonache, situata perpendicular pe str. G. Calinescu.
Se intelege de la sine ca banul Antonache trebuia sa aiba in preajma acestor case boieresti si o biserica-paraclis. Problema este daca el a construit acesta biserica sau a mostenit-o. Retinem insa ca la 1738 existau pe mosia Floresti case boieresti si desigur si o biserica-paraclis a familiei Florescu.
Biserica din Floreasca este un valoros monument de arta din secolul al XVIII- lea al carei istoric este foarte putin cunoscut din lipsa de izvoare. Prima stire despre existenta unei biserici in acest sat dateaza din 22 noiembrie 1635, cand apare ca martor “popa Micul ot Floresti”. Biserica din acesta vreme va fi fost, fara indoiala, un modest lacas de lemn asa cum existau in zona de campie.
Biserica de zid, existenta astazi, este greu de datat cu precizie intrucat nu se mai pastreaza pisania; biserica exista desigur la 1738 cand sunt amintite casele lui Antonache Calioarh-Florescu, al caror paraclis era. Este foarte probabil ca biserica sa fie mai veche si Antonache s-o fi mostenit de la familia Florescu a sotiei sale. Aceasta constatare se bazeaza nu numai pe aspectul bisericii, incadrat de unii cercetatori in stilul brancovenesc, dar si pe un fapt neobservat inca, si anume: la Muzeul de Arta al Romaniei se afla o candela de argint, de provenienta necunoscuta, pe care este gravat numele donatorului “Istratie Florescul”, candela datata de specialisti la circa 1708.
Problema datarii bisericii ar fi fost rezolvata daca s-ar fi pastrat bine portretele ctitorilor. In 1927 au fost vazute de G. D. Flosercu, care a descifrat pe peretele din stanga sau din dreapta intrarii in pronaos pe Istratie Florescu postelnicul cu sotia sa si fiica sa devenita mai tarziu sotia lui Antonache Caliarh-Florescu, fie acesta din urma cu sotia sa, Ancuta Florescu, fiica lui Istratie. Pe celalalt perete ar putea fi marele vornic Ionita Florescu cu sotia sa Anica Ghica, restauratorii bisericii in a doua jumatate a sec. al XVIII-lea. Nu trebuie uitat ca in 1738 a fost un mare cutremur, dupa care acest Ionita vornicul a putut fi considerat de urmasi drept ctitorul bisericii Floreasca.
De la aceasta data pana in anul 1912-1913 biserica Floreasca se deterioreaza si curgerea timpului isi lasa adanc amprenta asupra constructiei incat in anul 1916 biserica ruinata a fost vizitata de arhitectul D. Traianescu care concluzioneaza ca biserica are caracteristici ale veacului al XVIII-lea si face un apel la autoritati si locuitori ca biserica sa fie restaurata.
In anul 1926 arhitectul Paul Smarandescu face relevee si documentatia necesara si cu ajutorul lui G. M. Negroponte, presedinte al S. N. I. C. , biserica a fost restaurata. Lucrarile se suspenda in anul 1932 din lipsa de fonduri.
Incepand cu anul 1981 pana in anul 1987 au loc lucrari de reparatii la imprejmuire, la clopotnita, sub zidire cu scoaterea egrasiei pe orizontala, spalarea si restaurarea picturii, refacerea catapetesmei in stilul bisericilor brancovene cu concursul pictorului restaurator Cornel Boambes, iar intre anii 1992-1993 cu sprijinul pictiorului Dan Broscauteanu s-a refacut catapeteasma actuala din zid lambrisat si stucatutra de asemenea in stilul bisericilor brancovene, preot fiind Pr. Eugen Boboiescu.
Dl. Razvan Teodorescu vizitand biserica in timpul lucrarilor de restaurare a picturii o considera o opera post-brancoveneasca, a lui Dinu zugravul de la mijlocul sec. XVIII- lea.

Cod Monument:

B-II-m-B-18735

Nr. vizualizări:

19958

Data ultimei vizualizări:

2025-01-25 01:55:03

Data ultimei actualizări:

2018-10-04 13:04:00

Data încărcării pe sit:

2006-05-16 12:23:51

Nr. Mesaje:

Despre Sf. Mc. Sofia:
(2014-04-11)

Sfanta Mucenita Sofia (al carei nume inseamna intelepciune) si cele trei fiice ale sale, carora le-a pus numele dupa cele trei mari virtuti crestine: Pistis (credinta), Elpis (nadejdea) si Agapis (dragostea) sunt sfinte mucenite pe care le praznuim pe 17 septembrie.
Aceste sfinte au vietuit in Italia, la Roma, si au patimit in vremea imparatului pagan Adrian (117-138).
Viata Sfintei Sofia este un model de viata crestina: ea s-a casatorit, a dat nastere la trei fiice, iar sotul i-a murit in scurt timp, ramanand vaduva.
Femeie distinsa si inteleapta, Sfanta Sofia a fost chibzuita si plina de intelepciune, dupa cum ii spune si numele. Dupa moartea sotului a trait in rugaciune si milostenie, sadind in inima fiicelor sale virtutile. Le-a fost model de vietuire crestina, le-a crescut cu dragoste si cu multa rugaciune, astfel incat la maturitate fetele erau pline de intelepciune dumnezeiasca si curtate chiar de fete imparatesti. Ele nu si-au ascuns credinta, ci au marturisit-o mereu.
Prefectul provinciei, Antioh, auzind de intelepciunea si frumusetea celor trei fete si convingandu-se ca sunt crestine, l-a instiintat pe imparatul Adrian, care in scurt timp a trimis slujitorii pentru a le aduce pe cele trei fete la palat. Impreuna cu ele a venit si mama lor, care le-a intarit in credinta, sfatuindu-le si invatandu-le in continuare.
Imparatul a vrut sa le convinga sa jertfeasca zeilor, insa cele trei fete au refuzat cu desavarsire, marturisind credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, singurul si adevaratul Dumnezeu. Astfel, pentru credinta lor nestramutata, marturisita in continuare sincer si deschis, fetele au fost martirizate. Sfanta Sofia si-a incurajat fiicele, iar rugaciunile ei le-au ajutat sa dobandeasca cununile muceniciei. Maica lor le-a inmormantat cu cinste, pe un deal din afara cetatii, si dupa trei zile de rugaciune la mormantul acestora a adormit si ea intru Domnul. Desi nu a indurat chinuri, si ea s-a invrednicit alaturi de cele trei fiice de cununa muceniciei. Si aceasta pentru ca intreaga ei viata de crestere a copiilor, de daruire si acceptare a voii lui Dumnezeu a fost o mucenicie.
Toate acestea s-au petrecut in anul 137. Pistis avea doisprezece ani, Elpis zece ani si Agapis noua ani.
Mormintele Sfintei Sofia si ale fiicelor sale Pistis, Elpis si Agapis au fost localizate pe drumul roman Via Aurelia. Deasupra acestor morminte a fost ridicata Biserica "Sfantul Mucenic Pangratie".
Iata, cata credinta, nadejde si dragoste de Dumnezeu au avut aceste trei copile, incat au fost capabile sa-si dea viata pentru Hristos. Si aceasta pentru ca viata mamei lor a fost o continua purtare a crucii si, de asemenea, o continua jertfire pentru cei din jur.
Sfinta Sofia si fiicele sale Pistis, Elpis si Agapis pot fi model de viata crestina, atat mamelor, cat si copiilor, pe care trebuie sa ne straduim sa-i crestem frumos, inconjurati de bine si adevar, avand credinta si dragoste de Dumnezeu si oameni.

@yahoo.com

Restaurarea Bisericii Sf. Sofia Floreasca:
(2014-04-11)

Parohia Sfanta Sofia Floreasca a anuntat printr-un comunicat de presa (Ziarul Lumina din 13 iulie 2012) demararea activitatilor proiectului "Restaurarea si valorificarea durabila a Bisericii Sfanta Sofia Floreasca", cod SMIS 22626.
Proiectul va fi implementat prin intermediul unei finantari nerambursabile acordate prin Regio - Programul Operational Regional 2007 - 2013, Axa prioritara 5 "Dezvoltarea durabila si promovarea turismului", domeniul major de interventie 5.1 - "Restaurarea si valorificarea durabila a patrimoniului cultural, precum si crearea/modernizarea infrastructurilor conexe".
Obiectivul general al proiectului va fi realizat prin restaurarea, consolidarea, reabilitarea, protejarea si valorificarea turistica durabila a monumentului de secol al XVIII-lea, cunoscut sub numele de "Biserica Sfanta Sofia - Floreasca" si aflat in patrimoniul national.
Durata de implementare a proiectului este de 24 de luni si va fi derulat in perioada iunie 2012 - iunie 2014, cu o valoare totala de 4.515.101,40 lei, din care asistenta financiara nerambursabila este de 3.249.655,45 lei.
Contact: preot paroh Eduard Valentin Toader

@gmail.com

Nr. Fotografii:

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2019-03-14
Aparat: Canon Canon PowerShot SX170 IS
Contor: 180

Vedere de ansamblu
Foto: Constantin Banciu

Timp total: 0,11s...

[]:1