Papa Francisc: In timpul pana la Craciun trebuie sa veghem si sa ne rugam - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2018 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Papa Francisc: În timpul până la Crăciun trebuie să veghem și să ne rugăm

[2018-12-02]
Rugăciunea Angelus
Papa Francisc a aprins duminică, 2 decembrie 2018, o lumânare, simbol al speranței, pentru a se ruga pentru copiii afectați de violență și război în Siria și în întreg Orientul Mijlociu. De la o fereastră a Palatului Apostolic, Pontiful a aprins în prima duminică de Advent o lumânare mare, decorată de un artizan din Damasc cu fotografiile a aproximativ 40 de copii sirieni. Lumânarea aprinsă de Papa este parte a unei inițiative a organizației internaționale catolice de caritate Kirche in Not, intitulat㠄Lumânări pentru pace în Siria”. Proiectul a inclus participarea a peste 50.000 de copii de diferite religii din unele dintre orașele siriene cel mai grav afectate de război. Papa a aprins lumânarea după rugăciunea Angelus, când le-a amintit celor aproximativ 20.000 de pelerini din Piața San Pietro de începutul Adventului, a timpului de pregătire pentru venirea lui Isus la Crăciun. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi începe Adventul, timpul liturgic care ne pregătește pentru Crăciun, invitându-ne să ne ridicăm privirea și să ne deschidem inima pentru a-l primi pe Isus. În Advent nu trăim numai așteptarea Crăciunului; suntem invitați să trezim și așteptarea întoarcerii glorioase a lui Cristos – când la sfârșitul timpurilor se va întoarce -, pregătindu-ne pentru întâlnirea finală cu El cu alegeri coerente și curajoase. Ne amintim de Crăciun, așteptăm întoarcerea glorioasă a lui Cristos, precum și întâlnirea noastră personală: ziua în care Domnul ne va chema. În aceste patru săptămâni suntem chemați să ieșim dintr-un mod de a trăi resemnat și obișnuit și să ieșim alimentând speranțe, alimentând vise pentru un viitor nou. Evanghelia din această duminică (cf. Luca 21,25-28.34-36) merge tocmai în această direcție și ne atenționează să nu ne lăsăm oprimați de un stil de viață egocentric sau de ritmurile convulsionate ale zilelor. Răsună deosebit de incisive cuvintele lui Isus: „Aveți grijă de voi înșivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beție și grijile vieții, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neașteptate, ca un laț! […] Vegheați, așadar, în orice moment și rugați-v㔠(v. 34.36).
A veghea și a ne ruga: iată cum trebuie să trăim acest timp de astăzi până la Crăciun. A veghea și a ne ruga. Somnul interior se naște din faptul de a se ne învârti mereu în jurul nostru și de a rămâne blocați în închiderea vieții noastre cu problemele sale, bucuriile sale și durerile sale, dar mereu a ne învârti în jurul nostru. Și aceasta obosește, aceasta plictisește, aceasta închide în fața speranței. Aici se află rădăcina moleșelii și a lenei despre care vorbește Evanghelia. Adventul ne invită la o angajare de vigilență privind în afara noastră, lărgind mintea și inima pentru a ne deschide la necesitățile oamenilor, ale fraților, la dorința unei lumi noi. Este dorința atâtor popoare martirizate de foame, de nedreptate, de războaie; este dorința săracilor, a celor slabi, a celor abandonați. Acest timp este potrivit pentru a deschide inima noastră, pentru a ne pune întrebări concrete despre modul în care și pentru cine cheltuim viața noastră.
A doua atitudine pentru a trăi bine timpul așteptării Domnului este cea a rugăciunii. „Întăriți-vă și ridicați-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastr㔠(v. 28), avertizează Evanghelia lui Luca. Este vorba de a ne ridica și de a ne ruga, îndreptând gândurile noastre și inima noastră spre Isus care urmează să vină. Ne ridicăm atunci când așteptăm ceva sau pe cineva. Noi îl așteptăm pe Isus, dorim să-l așteptăm în rugăciune, care este strâns legată de veghere. A ne ruga, a-l aștepta pe Isus, a ne deschide spre ceilalți, a fi treji, nu închiși în noi înșine. Dar dacă noi ne gândim la Crăciun într-un climat de consumism, de a vedea ce anume pot să cumpăr pentru a putea face aceasta și aceasta, de sărbătoare lumească, Isus va trece și nu-l vom găsi. Noi îl așteptăm pe Isus și vrem să-l așteptăm în rugăciune, care este strâns legată de veghere.
Dar care este orizontul așteptării noastre în rugăciune? Ni-l indică în Biblie mai ales glasurile profeților. Astăzi este cel al lui Ieremia, care vorbește poporului încercat foarte tare de exil și care riscă să piardă propria identitate. Și noi creștinii, care suntem tot popor al lui Dumnezeu, riscăm să ne mondenizăm și ne pierdem propria identitate, ba chiar, s㠄păgânizăm” stilul creștin. De aceea avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu care prin profet ne vestește: „Iată, vin zile – oracolul Domnului – când voi împlini cuvântul cel bun pe care l-am spus […] Voi face să răsară pentru David o odraslă dreaptă: El va face judecată și dreptate în țar㔠(33,14-15). Și acea odraslă dreaptă este Isus, este Isus care vine și pe care noi îl așteptăm. Fecioara Maria, care ne duce la Isus, femeie a așteptării și a rugăciunii, să ne ajute să întărim speranța noastră în promisiunile Fiului său, Isus, pentru a ne face să trăim experiența că, prin travaliul istoriei, Dumnezeu rămâne mereu fidel și se folosește și de greșelile umane pentru a manifesta milostivirea Sa.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Adventul este timp de speranță. În acest moment aș dori să îmi însușesc speranța de pace a copiilor din Siria, din iubita Sirie, martirizată de un război care de acum durează de opt ani. Pentru aceasta, aderând la inițiativa Kirche in Not, voi aprinde acum o lumânare, împreună cu mulți copii care vor face același lucru, copii sirieni și mulți credincioși din lume care astăzi aprind lumânările lor [aprinde lumânarea].
Această flacără de speranță și atâtea flăcări de speranță să risipească întunericul războiului! Să ne rugăm și să îi ajutăm pe creștini să rămână în Siria și în Orientul Mijlociu ca martori ai milostivirii, iertării și reconcilierii. Flacăra speranței să ajungă și la toți cei care îndură în aceste zile conflicte și tensiune în multe alte părți ale lumii, de aproape și de departe. Rugăciunea Bisericii să îi ajute să simtă apropierea Dumnezeului fidel și să atingă fiecare conștiință pentru o angajare sinceră în favoarea păcii. Și Dumnezeu, Domnul nostru, să îi ierte pe cei care fac războiul, pe cei care fac armele pentru a distruge, și să convertească inima lor. Să ne rugăm pentru pace în iubita Sirie.
[Bucură-te, Marie…]
Adresez salutul meu vouă, romani și pelerini, prezenți aici; îndeosebi cei veniți din Linden, din Statele Unite ale Americii, Valencia și Pamplona; precum și studenții și profesorii de la Colegiul „Claret” din Madrid. Salut corul polifonic din Modica, credincioșii din Altamura, Conversano și Laterza. Urez tuturor o duminică frumoasă și un drum bun în Advent. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 36, Ultimul acces: 2018-12-16 00:27:12