Puterea dragostei, noblete a sufletului: 149 de ani de la nasterea Reginei Maria

Acasă > Ştiri

Timp stanga: 0,2s...

Ştiri şi Evenimente

Puterea dragostei, nobleţe a sufletului: 149 de ani de la naşterea Reginei Maria

[2024-10-29]

de Ştefana Totorcea

Regina Maria a României s-a născut ca Principesă a Marii Britanii şi Irlandei în 29 octombrie 1875, fiind nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii şi a Ţarului reformator Alexandru al II-lea al Rusiei, care a abolit şerbia în Rusia în aceeaşi epocă în care Abraham Lincoln abolea sclavia în Statele Unite ale Americii.
La 17 ani, în 29 decembrie 1892, s-a căsătorit cu Principele Ferdinand, moştenitorul Tronului României, împreună cu care a avut şase copii şi a creat România Mare.
Într-una din numeroasele sale scrieri memorialistice, Majestatea Sa mărturisea că nu-şi poate închipui lumea fără copii şi că aceştia au fost „punctul central” al vieţii ei. A fost scriitoare, promotoare a portului popular românesc şi prima femeie membră a Academiei Franceze de Arte Frumoase.
Principele Ferdinand, Principesa Maria şi copiii Carol, Maria, Nicolae şi Elisabeta, 1906. Sursa foto: Wikipedia
Dar feminitatea, sensibilitatea şi dragostea ei pentru frumos nu au împiedicat-o să-şi asume cu un deosebit curaj rolul de lideră a naţiunii. L-a determinat pe Regele Ferdinand să-şi depăşească reticenţa dată de originea germană şi să intre în război de partea Antantei, pentru a fi alături de câştigătorii războiului şi a obţine unificarea României.
Regina Soldat
Regina Maria şi regele Ferdinand I decorând soldaţii distinşi în luptele de la Mărăşeşti, 28 august 1917. Sursă foto: Arhivele Naţionale ale României
În Războiul de Reîntregire (Primul Război Mondial, 1914-1918), când România a trecut prin momente dramatice, a mers ca soră de caritate în cele mai fierbinţi puncte de pe front, unde a încurajat soldaţii şi a alinat răniţii, înfruntând cu nobleţe pericolele epidemiologice, gloanţele şi obuzele.
„Toată viaţa am fost puternic înzestrată cu darul milei, ceea ce a fost la temelia tuturor faptelor mele, ceea ce lămureşte amestecul de putere şi slăbiciune, ce se războiesc în mine ca două fiinţe vii. Ascunsă, dar stăruitoare, mila alcătuieşte cea mai adâncă rădăcină a eului meu”, scria Regina Maria în „Povestea vieţii mele”.
În Duminica Mironosiţelor din Anul Centenar al Marii Uniri, Patriarhul Daniel a menţionat-o pe Regina Maria ca exemplu de „femei din poporul român care, în 1918, prin strădania şi jertfelnicia lor, au contribuit la înfăptuirea Marii Uniri”.
Era supranumită „Regina Soldat” sau „Mama răniţilor” pentru prezenţa ei pe front, în timp ce Contele Charles de Saint-Aulaire, ambasadorul Franţei în România, scria: „Există un singur bărbat în România şi acela este Regina”.
Regina Maria la căpătâiul unui soldat rănit în timpul Războiului de Reîntregire. Sursa foto: Arhivele Naţionale ale României
„Vederea lor te umple de umilinţă. De ce trebuie să se lase ei ucişi ca să-i cârmuiesc eu pe cei mulţi, într-o zi pe care oamenii aceştia simpli, probabil, nu vor trăi s-o vadă ? De ce ?” scria suverana despre răniţi în „Jurnal de război. 1916-1917”.
Regina Maria împreună cu sătenii din Bran. Sursă foto: Arhivele Naţionale ale României
După război, a mers personal într-un turneu diplomatic în Occident, pentru a se asigura că noul stat român unificat va include cât mai multe din teritoriile locuite de români.
Din dragoste pentru popor
Încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria ca suverani ai României Mari în 15 octombrie 1922, la Alba Iulia. Sursa foto: Arhivele Naţionale ale României
Curajul şi „bărbăţia” Reginei Maria au provenit din dragoste: „Am România în gând, inimă şi suflet”, scria ea. „Am învăţat să iubesc munca ţăranilor, să le apreciez răbdarea, perseverenţa, fidelitatea şi am învăţat de la ei să iubesc mirosul grâului.”
În „Ţara mea”, Regina Maria a evocat reacţia poporului atunci când vizita diverse sate româneşti:
„De multe ori am fost primită din inimă în aceste sătucene, ţăranii ieşindu-mi înainte cu mânile pline de flori. La cel dintâi semn de apropiere a trăsurii mele, cete de călăreţi rustici vin în goană ca să mă întâmpine, săltând grăbit pe căluţii lor zburliţi, purtând steguleţe ori ramuri înflorite şi chiuind de bucurie. Se ţin hojma de trăsură, ridicând nori de praf. […] Clopotele satului sună, glasurile lor sunt pline de voioşie; şi ele-ţi strigă: bine-ai venit! Cete de femei îmbrăcate vesel şi de copii se revarsă din case, după ce şi-au prădat grădinile ca să samene flori în calea Reginei lor”.
Regina Maria la Balcic, cca. 1930. Sursa foto: ReginaMaria.org
Suverana a adormit în Domnul în data de 18 iulie 1938 şi este înmormântată la Mănăstirea Curtea de Argeş, necropolă regală.
A cerut ca inima să-i fie păstrată într-o raclă la Capela Stella Maris a reşedinţei sale din Balcic (Bulgaria de azi). După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima Reginei a fost mutată la Bran.
„Poate de mine vă veţi aminti, deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele şi dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare”, a scris Regina Maria în „Scrisoare adresată Ţării şi Poporului meu”.
„Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasa ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasa ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.”
Pe ultimul drum, Armata Română a oferit un salut unic şi irepetabili reginei care, încă din 1895, a fost desemnată Comandant Onorific al Regimentului 4 Roşiori: au salutat-o cu baionetele înfipte în pământ şi patul armei în sus.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 78, Ultimul acces: 2025-06-16 00:16:56

Timp total: 0,64s...

[]:1