Istoria din spatele la „Habemus papam” si a fumului alb care anunta un nou Papa

Acasă > Ştiri

Timp stanga: 0,16s...

Ştiri şi Evenimente

Istoria din spatele la „Habemus papam” şi a fumului alb care anunţă un nou Papă

[2025-05-07]

captură YT Vatican Media
Atunci când este ales un nou Papă, există două semne care marchează acel moment istoric: fumul alb („fumata bianca” în italiană) care izbucneşte din hornul Capelei Sixtine şi formula „Habemus papam” pronunţată de Cardinalul protodiacon de la balconul Bazilicii San Pietro care dă spre piaţa cu acelaşi nume. Iată istoria ambelor tradiţii:

Fumul alb
Istoria fumului alb, care indică faptul că a fost ales, de către Cardinali, un nou Succesor al Sfântului Petru, este veche. În 1274, la cel de-al doilea Conciliu de la Lyon, Papa Grigore al X-lea, într-un document intitulat Ubi Periculum, a stabilit procedura de organizare a unui Conclav. Acolo a specificat că alegerea Papei se va face în izolare şi cu strictă confidenţialitate. Din acest motiv, şi pentru a evita orice comunicare cu exteriorul, semnalul de fum a fost adoptat în cele din urmă ca parte a procesului de votare. Potrivit istoricului Frederic J. Baumgartner, tradiţia arderii buletinelor de vot datează cel puţin din 1417 şi, probabil, dinainte. Totuşi, fumul alb pentru a anunţa alegerea unui nou Papă este mai recentă. Baumgartner o plasează în 1914, odată cu alegerea Papei Benedict al XV-lea.
Dacă fumul care iese din hornul Capelei Sixtine este negru, înseamnă că nici unul dintre candidaţii propuşi nu a ajuns la două treimi din voturile necesare pentru a fi ales. Dacă fumul este alb, Biserica are un nou Păstor universal. În vechime, modalitatea de a da fumului aceste culori era să se ardă buletinele de vot folosite la votare cu un pic de paie ude, astfel încât să iasă negru, respectiv uscate, astfel încât să se obţină fum alb. În prezent, şi din cauza unor episoade care au provocat confuzie, se folosesc compuşi chimici speciali şi o procedură care include două tuburi diferite, unul pentru fiecare culoare de fum. În plus, se trage un clopot, parte a ritualului introdus la alegerea Papei Benedict al XVI-lea, care confirmă că fumul este alb şi că a fost ales un nou Papă.
Habemus papam
Anunţul că a fost ales un nou Pontif este formulat în latină şi, deşi cele mai cunoscute cuvinte ale sale sunt „Habemus papam”, expresia oficială este puţin mai lungă: „Annuntio vobis gaudium magnum: Habemus papam; Eminentissimum ac reverendissimum Dominum, Dominum [prćnomen] Sanctć Romanć Ecclesić Cardinalem [nomen], qui sibi nomen imposuit [nomen pontificale]”. Tradusă, formula completă sună astfel: „Vă anunţ o mare bucurie: avem un Papă! Eminentul şi Reverendisimul Domn, domnul [prenumele], Cardinal al Sfintei Biserici Romane [numele de familie], care şi-a luat numele de [numele papal]”.
Textul este parţial inspirat de un pasaj din Evanghelia Sfântului Luca, care reproduce cuvintele îngerului când anunţă păstorilor naşterea lui Isus: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul” (Luca 2,10-12). Adoptarea acestei formule datează din 1417, la alegerea Papei Martin al V-lea. Cei care au revendicat tronul papal înaintea sa au fost anti-Papa Ioan al XXIII-lea (care convocase Conciliul de la Constanţa şi numise majoritatea alegătorilor), anti-Papa Benedict al XIII-lea (singurul numit Cardinal înainte de Schisma din Vest) şi Papa Grigore al XII-lea. Primii doi au fost deposedaţi chiar de Conciliu, iar Grigore al XII-lea a abdicat. Doi ani mai târziu, Conciliul a ales un nou Papă. Din acest motiv, anunţul ar putea fi interpretat ca: „(În sfârşit) avem un Papă (şi numai unul!)”.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 26, Ultimul acces: 2025-05-14 21:05:33

Timp total: 0,17s...

[]:1