Adriana Ene despre emotiile elevilor in preajma examenelor: Le pot gestiona cu sprijin moral si asteptari realiste

Acasă > Ştiri

Timp stanga: 0,01s...

Ştiri şi Evenimente

Adriana Ene despre emoţiile elevilor în preajma examenelor: Le pot gestiona cu sprijin moral şi aşteptări realiste

[2025-05-08]

de Ştefana Totorcea

Adriana Ene nu este numai minunata povestitoare pe care o cunoaştem de la Radio Trinitas şi Trinitas TV, ci şi psiholog şi psihoterapeut în curs de supervizare, cu atestat de liberă practică în Psihoterapie şi Psihodramă.
De aceea, Basilica.ro a rugat-o să ofere câteva sfaturi pentru elevi şi familiile lor, privind gestionarea emoţiilor în apropierea examenelor. Probele scrise la examenul de Bacalaureat încep în data ce 10 iunie 2025, iar Evaluarea Naţională a absolvenţilor de gimnaziu se desfăşoară în perioada 23-25 iunie.
Cheia este sprijinul real, încurajările, aşteptările realiste şi bune din partea mediului de încredere al tânărului, spune Adriana Ene.
Stresul ne afectează corectitudinea percepţiilor
Basilica.ro: Cât de stresaţi sunt elevii de astăzi în legătură cu performanţa lor şcolară şi alegerile pe care le au de făcut privind spre viitor?
Adriana Ene: În primul rând, aş începe prin a defini stresul. Ce este? Cum ne afectează? Când apare şi ce putem face benefic cu el?
Aşadar, stresul este definit ca un complex fenomen psihosocial care apare în situaţii în care simţim presiune externă, ca urmare a unor provocări, sarcini, contexte complicate de viaţă, uneori tensionate, dureroase, dificile, care sunt importante pentru noi. Acest termen de stres, a fost introdus în anul 1936, de către biochimistul canadian Hans Selye.
Ce face stresul? El ne poate afecta modul în care percepem situaţiile şi mediul, ne afectează gândirea şi memoria. De asemenea, pe fondul stresului, este afectată şi sfera emoţională. Aşadar, dacă sfera cognitivă – a percepţiilor, gândurilor şi memoriei – şi cea emoţională sunt afectate de o stare de stres atunci, apar anumite afectări, lezări ale imaginii de sine.
Sprijinul emoţional este cheia
Adriana Ene, psiholog şi psihoterapeut în curs de supervizare, cu atestat de liberă practică în Psihoterapie şi Psihodramă. Foto: Facebook / Adriana Ene – Psihoterapeut
Adriana Ene: Cu o încredere în sine şi o stimă de sine scăzute, ni se modifică comportamentele, acţiunile, capacitatea de gestionare a emoţiilor scade, gândirea negativă se instalează şi apar ca şi consecinţe atitudini şi decizii negative.
Conform teoriei lui Robert Rosenthal si Lenore Jacobsen, din 1968, o persoană care primeşte un feedback pozitiv, are rezultate mult mai bune decât cea care primeşte un feedback negativ.
Ca exemplu, avem cazul unui elev stresat, care nu primeşte încurajări şi suport pozitiv, aflat în faţa unei alegeri de care depinde viitorul său ori în faţa unui examen.
Se produc următoarele situaţii:
Gândirea sa negativă va fi de genul: Examenul / alegerea este extrem de dificil / ă;
Emoţia / starea care se va activa în interiorul său va fi neîncrederea. Neîncrederea în sine îl va conduce către gândul: Nu voi reuşi. Nu sunt în stare;
Acţiunea la care e mult probabil să ajungă este non-acţiunea: dacă tot nu sunt în stare, nu mai fac, nu mai învăţ, nu mai aleg, nu mă mai implic. Renunţând, apare eşecul. Eşecul duce la alte stări de stres şi alte comportamente negative atunci când, din nou, nu există sprijin din partea celorlalţi sau măcar a unei persoane de ataşament.
De aceea, nu aş putea să spun cât de stresaţi sunt elevii de astăzi, în comparaţie cu alte perioade de timp, ar fi necesară o statistică pentru a avea un răspuns corect.
Dar, prin cele de mai sus, putem înţelege faptul că, de cele mai multe ori, sprijinul real, încurajările, aşteptările realiste şi bune din partea mediului de încredere, apropiat elevului, sunt cele care pot reduce şi oferi acele instrumente ajutătoare pentru ca elevii, adolescenţii, tinerii, să depăşească etapele importante de studiu, de examene şi de alegeri legate de viitor (şi nu numai de acest domeniu), pe care aceştia trebuie să le facă.
Părinţii – între ghidaj şi respectarea libertăţii copilului
Din cabinetul de Psihologie-Psihoterapie al Adrianei Ene nu lipsesc jucăriile pentru copii mici şi mari şi alte materiale inspiraţionale. Foto: Facebook / Adriana Ene – Psihoterapeut
Adriana Ene: Ar fi necesar un echilibru între studiu şi timp liber de calitate, între o comunicare reală şi atenţie la nevoile copiilor şi, de asemenea, o conştientizare a faptului că toate acestea se pot construi şi se pot cimenta pornind de la cele mai fragede vârste, aş putea spune chiar de la naşterea copilului.
De asemenea, sunt situaţii în care părintele ar putea face un pas înapoi şi ar lăsa copilului său libertatea de a alege către ce direcţie profesională / de studiu, ar dori fiul/fiica sa să se îndrepte, şi să încerce să-l sprijine cu îngăduinţă, fără a proiecta asupra copilului visurile şi dorinţele neîndeplinite ale părintelui.
Un portret afectiv al adolescentului dintotdeauna
Basilica.ro: Cum se raportează adolescentul la partea emoţională?
Adriana Ene: Ca orice fiinţă omenească, adolescentul are în bagajul său emoţional toate culorile stărilor pe care le poate experimenta în diverse situaţii şi contexte de viaţă. Diferenţa o face mult creierul său care este în schimbare, într-o puternică dezvoltare, emancipare aş putea spune, astfel încât va resimţi emoţiile la o intensitate mult mai puternică.
Dezvoltarea cortexului prefrontal duce la rândul său la dezvoltarea puternică a funcţiilor executive: memoria, atenţia, gândirea critică.
Modificările biochimice caracteristice acestei perioade determină stări de irascibilitate, un apetit oscilant, nevoie mai îndelungată de odihnă şi transformări ale masei musculare. În perioada adolescenţei, caută să se cunoască mai bine, să-şi găsească o identitate proprie şi cât mai clară, implicându-se în diverse roluri, testându-le, devenind adeseori confuzi.
Echilibrul afectiv din familie este foarte important, fiind un factor esenţial în echilibrul emoţional al viitorului adolescent.
Când adolescentul se închide în sine
Adriana Ene şi colegele de practică specializate în Psihoterapie şi Psihodramă. Foto: Facebook / Adriana Ene – Psihoterapeut
Adriana Ene: Raportarea adolescenţilor la propriile emoţii este diferită şi are mai multe perspective: Cum s-a vorbit şi s-au înţeles emoţiile în familie? Este un subiect înţeles sau ocolit? Este o normalitate să vorbim despre emoţii sau nu?
Astfel, adolescentul poate deveni şi mai închis în exprimarea emoţiilor, dacă nu a simţit validare până la această perioadă. Sau poate să-şi observe şi să-şi conştientizeze impulsurile, stările emoţionle dezechilibrate, le poate accepta şi discuta cu familia sau anturajul, dacă anturajul devine mediul său de încredere.
Când nu există un flux firesc de manifestare, înţelegere şi gestionare a emoţiilor, apar comportamentele nedorite, agresive, adicţiile şi opoziţionismul despre care se vorbeşte din ce în ce mai des.
Deşi, acest opoziţionism este luat ca o etichetare a perioadei de adolescenţă, studiile arată că, de fapt, adolescenţii sunt categoria de vârstă cea mai conformistă. Că au nevoie de comunicare, de a fi ascultaţi, sprijiniţi şi înţeleşi. Au nevoie să aparţină, să se integreze social şi să fie agrenaţi în activităţi specifice vârstei lor.
Ce se produce în societatea actuală este fenomenul de dependenţă de reţele sociale, fuga multora dintre ei în online, căutarea de a fi conformişti în medii nocive, din nevoia de a-şi creşte stima de sine, despre care vorbeam la început.
Sfaturi pentru adolescenţi şi părinţii lor
Basilica.ro: Cum şi-ar putea gestiona mai bine adolescentul stresul legat de examenele care se apropie?
Adriana Ene: Fără a uita şi de perspectiva bună a stresului, cel care ne motivează, ne mobilizează să găsim soluţii, să interacţionăm, să ieşim din zona noastră de confort şi să ne dezvoltăm, aş oferi următoarele soluţii de gestionare a stresului pe care-l simţim negativ şi dăunător:
Identificarea rezultatelor pozitive ca urmare a efortului depus ( efortul de învăţare, de depăşire a unei situaţii grele, de a avea curajul unei alegere) – desigur, situaţia pozitivă ar fi nevoie să fie aceea că a depus tot efortul de care a fost în stare, capabil, copilul, nu rezultatul şcolar;
Eliminarea lui „trebuie” din vocabularul celor care sunt apropiaţi elevului – înlocuirea cu „ar fi nevoie pentru că….” funcţionează mult mai bine şi ajută în motivarea efortului copilului pentru un rezultat concret pozitiv, bun pentru copil, nu pentru motivaţiile şi dorinţele intrinseci ale părinţilor;
Oferirea unui sprijin emoţional potrivit vârstei copilului;
Aşteptări realiste;
Eliminarea fricilor şi ameninţărilor legate de eventuale eşecuri sau greşeli – să transformăm greşeala în motiv de învăţare;
Alimentaţia sănătoasă;
Odihnă suficientă;
Alternarea dintre timp liber şi studiu – este un aspect foarte important.
Cum ne alegem cuvintele
Anul trecut, Adriana Ene, care promovează de mult timp valoarea terapeutică a povestirii, a reprezentat România la Festivalul Internaţional de Storytelling (Arta Povestirii) din Coreea de Sud. Foto: Facebook / Adriana Ene
Basilica.ro: În ce fel pot ajuta în acest sens părinţii, profesorii, consilierii şcolari?
Adriana Ene: Toţi cei de mai sus sunt foarte importanţi în viaţa unui copil şi, implicit, a unui elev. Iubirea, grija, atenţia la nevoile copilului, respectul, înlocuirea criticii cu încurajarea, a-l vedea cu atenţie pe copil, a-l asculta şi a-l ghida în funcţie de abilităţile şi capacităţile lui – ar fi modul ideal şi concret de a sprijini un copil.
Nu ajută să spunem „nu eşti în stare”, „o să fii ultimul”, „nu eşti bun de nimic”, „o să picaţi examenul, sunteţi…”.
Ajută să fim pentru copiii noştri modele de susţinere şi iubire necondiţionată, pentru elevii noştri mentori, pentru copiii din cabinetul de consiliere să fim nejudecători, calzi, călăuzitori cu blândeţe.
Nu încurajez a se rosti cuvinte fără fundament şi general încurajatoare ci, a oferi fiecărui copil şansa de a auzi acele cuvinte şi a primi acele acţiuni care-l ajută să crească, atât cât poate el, în detrimentul, multor altor expresii descurajatoare şi neîncrezătoare.
De asemenea, punctele principale ale acestui triunghi – părinte – profesor – consilier şcolar – pot face echipă pentru a ghida elevul către acele direcţii care i se potrivesc: părintele prin sprijin emoţional – cu tot ceea ce implică el, financiar – dacă este cazul; profesorul prin observaţiile de la clasă poate oferi sugestii şi sprijin constructiv, pozitiv; consilierul şcolar prin a cunoaşte mai bine, a înţelege, a asculta, a testa şi a consilia elevul pentru a-şi gestiona emoţii, comportamente şi alegeri.
Rugăciune, dar şi efort personal
Rugăciunea este importantă pentru gestionarea emoţiilor, dar nu trebuie neglijată valoarea efortului personal în pregătirea pentru examene, spune Adriana Ene. Foto: Freepik
Basilica.ro: Cunoaşteţi adolescenţi care se roagă înainte de examene? În ce fel se poate spune că îi ajută rugăciunea, din observaţiile dumneavoastră?
Adriana Ene: Da, am întâlnit. Prin prisma profesiilor mele, am întâlnit adolescenţi apropiaţi de biserică, adolescenţi prezenţi adeseori în Biserică, adolescenţi dedicaţi şi implicaţi în activităţile Bisericii.
Au găsit în acest spaţiu al liniştii, al rugăciunii şi al credinţei acele „liane” puternice, care nu se rup, care-i pot construi mai profund şi mai sănătos, care le oferă încrederea, curajul, determinarea, călăuzirea şi pasiunea de a-şi găsi un sens şi un rost pentru propria lor viaţă dar şi pentru societate.
Şi, dacă rugăciunea le oferă toate resursele necesare să devină mai puternici, să nu uităm că rugăciunea, fără faptă şi fără efort personal, nu este suficientă.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 35, Ultimul acces: 2025-05-15 00:11:12

Timp total: 0,01s...

[]:1