Numai cel cu adevarat puternic poate sa suporte raul si sa se arate milostiv - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Numai cel cu adevărat puternic poate să suporte răul și să se arate milostiv

[2013-01-30]
Dumnezeu este Tată: acest adevăr fundamental al credinței creștine a fost analizat de Papa Benedict al XVI-lea în cadrul audienței generale din dimineața zilei de miercuri, 30 ianuarie 2013. Continuând ciclul de cateheze dedicat Anului Credinței, Sfântul Părinte a reluat tema audienței de miercurea trecută, dedicată Crezului. În ziua de astăzi, a afirmat Pontiful, este dificil să se vorbească și despre paternitatea umană, în special în Occident, unde “familiile dezbinate, activitățile de muncă tot mai acaparatoare, preocupările și adesea truda de a echilibra bugetele familiale, invazia care distrage atenția a mass-media în cadrul trăirii zilnice sunt câțiva din numeroșii factori care pot împiedica un raport senin și constructiv între tați și copii".
Cu atât mai mult devine problematic a-l vedea pe Dumnezeu ca un Tată, în special pentru cei care nu au “modele adecvate de referință”. "Pentru cel care a avut experiența unui tată prea autoritar și inflexibil, sau indiferent și mai puțin afectuos, sau chiar absent, nu este ușor să se gândească cu seninătate la Dumnezeu ca Tată și să se abandoneze Lui cu încredere”. Totuși Biblia, în special în Noul Testament, ne vorbește despre un Dumnezeu care este cu adevărat Tată, "care iubește până la dăruirea propriului Fiu pentru mântuirea omenirii. Referința la figura paternă ne ajută, așadar, să înțelegem ceva din iubirea lui Dumnezeu care însă rămâne infinit mai mare, mai fidelă, mai totală decât aceea a oricărui om... Și, ca Tată, Dumnezeu însoțește cu iubire existența noastră, dăruindu-ne Cuvântul Său, învățătura Sa, harul Său, Duhul Său".
Este acel Tată care “hrănește păsările cerului fără ca ele să trebuiască să semene și să secere, și îmbracă în culori minunate florile câmpului, cu haine mai frumoase decât cele ale regelui Solomon; iar noi - adaugă Isus - valorăm mult mai mult decât florile și decât păsările cerului!... Dumnezeu este un Tată bun care îl primește și îl îmbrățișează pe fiul pierdut și căit, dăruiește gratuit celor care cer și oferă pâinea din cer și apa vie care face să trăim în veci". Dumnezeu Tatăl nu îi abandonează niciodată pe fiii Săi, nu se satură vreodată de ei. Fidelitatea Lui “depășește imens fidelitatea oamenilor, pentru a se deschide la dimensiuni de veșnicie”. "În Domnul Isus se arată în plinătate fața binevoitoare a Tatălui care este în ceruri. Cunoscându-l pe El putem să îl cunoaștem și pe Tatăl, văzându-l pe El putem să îl vedem pe Tatăl, pentru că El este în Tatăl și Tatăl este în El. El este 'chipul Dumnezeului nevăzut'".
"Credința în Dumnezeu Tatăl cere să credem în Fiul, sub acțiunea Duhului, recunoscând în Crucea care mântuiește dezvăluirea definitivă a iubirii divine". Există însă un aparent paradox: “Cum este posibil să ne gândim la un Dumnezeu atotputernic privind la Crucea lui Cristos?... Noi am vrea desigur o atotputernicie divină după schemele noastre mentale și după dorințele noastre: un Dumnezeu 'atotputernic' care să rezolve problemele, care să intervină pentru a evita dificultățile, care să învingă puterile vrăjmașe, să schimbe cursul evenimentelor și să anuleze durerea". Trebuie să înțelegem că "gândirea lui Dumnezeu este diferită de gândirea noastră, căile lui Dumnezeu sunt diferite de căile noastre și chiar și atotputernicia Sa este diferită: nu se exprimă ca forță automată sau arbitrară, ci este marcată de o libertate iubitoare și paternă".
Cu alte cuvinte, Dumnezeu, creând oamenii liberi, “a renunțat la o parte din puterea Sa, dând putere libertății noastre", a explicat Papa Benedict al XVI-lea. "Astfel El iubește și respectă răspunsul liber de iubire dat la chemarea Sa... Atotputernicia Sa nu se exprimă în violență, nu se exprimă în distrugerea oricărei puteri adverse, așa cum dorim noi, ci se exprimă în iubire, în milostivire, în iertare, în acceptarea libertății noastre și în apelul neobosit la convertirea inimii". "Numai cel care este cu adevărat puternic poate să suporte răul și să se arate milostiv; numai cel care este cu adevărat puternic poate să exercite pe deplin forța iubirii... Atotputernicia iubirii nu este aceea a puterii lumii, ci aceea a dăruirii totale, și Isus, Fiul lui Dumnezeu, revelează lumii adevărata atotputernicie a Tatălui, dându-și viața pentru noi păcătoșii".
"Iată adevărata, autentica și perfecta putere divină: a răspunde la rău nu cu rău ci cu bine, la insulte cu răbdare, la ura ucigașă cu iubirea care dă viață. Atunci răul este cu adevărat învins, pentru că este spălat de iubirea lui Dumnezeu; atunci moartea este definitiv înfrântă pentru că este transformată în dăruire a vieții". Expresia "Cred în Dumnezeu Tatăl atotputernicul" de la începutul Crezului este așadar o încredințare în “puterea iubirii lui Dumnezeu care în Fiul Său mort și înviat înfrânge ura, răul, păcatul și ne deschide la viața veșnică, aceea a fiilor care doresc să fie pentru totdeauna în 'Casa Tatălui'. A spune 'Cred în Dumnezeu Tatăl atotputernicul', în puterea Sa, în modul Său de a fi Tată, este mereu un act de credință, de convertire, de transformare a gândirii noastre, a întregii noastre afecțiuni, a întregului nostru mod de a trăi".
Legături:
Textul integral al audienței generale

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 402, Ultimul acces: 2020-07-02 06:51:45