PS Petru Gherghel despre Papa Ioan Paul al II-lea si Romania

Acasă > Ştiri > Ştiri Actuale

Google Translate

Timp stanga: 0,24s...

Ştiri şi Evenimente

PS Petru Gherghel despre Papa Ioan Paul al II-lea şi România

[2020-05-18]

În 1989 regimul comunist a căzut în România, iar la scurt timp după aceea „ne-am întors la Biserica şi Dieceza din trecut, iar în luna martie, ziua 14, acelaşi Papă (Ioan Paul al II-lea), care a readus în lume demnitatea şi libertatea, a restabilit întreaga ierarhie pentru Biserica Catolică din România, cu cele trei rituri, numind în fiecare Dieceză propriul păstor”. Astfel aminteşte PS Petru Gherghel într-un amplu interviu publicat pe InfoSapientia.ro. „În acel an 1990, prin hotărârea Sfântului Părinte lea, Dieceza de Iaşi a fost restaurată, iar eu am fost numit Episcop diecezan. Consacrarea mea episcopală a avut loc în ziua de 1 mai 1990, prin impunerea mâinilor viitorului Cardinal şi secretar de stat Angelo Sodano. Îmi aduc aminte şi acum de ploaia din ajun, care nu a încetat decât dimineaţa, permiţându-ne astfel să ţinem Liturghia consacrării în faţa Seminarului din Iaşi, pentru că veniseră foarte mulţi preoţi şi credincioşi la celebrare.”

Amplul interviu a fost realizat de pr. Ştefan Lupu, decan al Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Iaşi. Episcopul emerit de Iaşi i-a destăinuit: „Momentul consacrării episcopale l-am trăit ca pe un nou şi mare har. Eram bucuros să fiu înconjurat de clerul şi credincioşii Diecezei noastre. Depăşind emoţiile fireşti, nu doream altceva decât ca Domnul să continue să lucreze prin mine. Lui să îi fie cinste şi laudă!” A amintit că în acelaşi an „autorităţile civile au recunoscut statutul juridic pentru toate cultele din România, iar pentru Biserica Catolică, Codul de drept canonic a fost acceptat ca statutul său juridic. Fiecare Episcop, potrivit ritului său, şi-a putut organiza structurile canonice şi pastorale după normele generale ale Bisericii universale, iar guvernul, în baza vechilor practici, a decis să contribuie parţial la salarizarea clerului.”
„S-a constituit Conferinţa Episcopilor Catolici din România, cu cele două rituri, latin şi oriental, la care s-a adăugat şi ritul armean, existent şi înainte de 1948. A fost ales preşedintele Conferinţei Episcopale Române, în persoana Mons. Alexandru Todea, un adevărat erou şi model de rezistenţă şi mărturie de credinţă. Conferinţa Episcopilor din România are o caracteristică aparte: e formată din toţi Episcopii romano-catolici şi greco-catolici. Este o singură Conferinţă a tuturor Episcopilor şi este respectată ca atare de Guvernul României. După constituirea Conferinţei Episcopilor au început şi vizitele ad limina, pentru întâlnirea Episcopilor cu Papa, care, în mod normal, are loc o dată la 5 ani. Până acum au avut loc şase astfel de vizite oficiale: în 1991, 1996, 2003, 2010, 2018.”
La aceste vizite ad limina Papa Ioan Paul al II-lea „mereu ne întreba când va putea să ajungă să pună piciorul pe pământ românesc. Fiecare dintre noi îl invita şi îşi exprima dorinţa de a-l primi. Şi acest lucru s-a realizat în anul 1999.” Legat de acea vizită a spus: „Aş dori să amintesc aici un fapt care se întâmpla rar, dar iată că s-a întâmplat. Când avionul cu Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea cobora pe Aeroportul Băneasa, ploaia anunţată pentru acel timp şi acele zile a încetat. Doar la sfârşitul vizitei, când avionul cu marele oaspete Karol Wojtyła lua înălţime, ploaia şi-a făcut din nou apariţia, ca un simbol al binecuvântării cereşti peste ţara noastră, atât de dornică de armonie şi unire în credinţă. E cunoscută replica unui om simplu, care, discutând despre evenimentul trăit în acel început de mai 1999, neştiind să-i pronunţe numele oaspetelui ce ne-a vizitat ţara, l-a definit astfel: ‘Da, ştiu, e vorba de acel Om care, atunci când a venit la noi, a oprit ploaia pentru trei zile!'”
Oprindu-se apoi asupra Diecezei pe care a păstorit-o mai multe decenii, a amintit că o cerere specială pe care a avut-o pentru Papa Ioan Paul al II-lea a fost să primească un Episcop auxiliar. „După vizita memorabilă la Bucureşti din luna mai a anului 1999, Sfântul Părinte văzând şi ştiind de numărul mare de tineri seminarişti, preoţi, persoane consacrate şi pelerini veniţi de la Iaşi, după ce am reînnoit cererea mea, am avut bucuria ca în acelaşi an, după câteva luni, pe 29 septembrie, să primim vestea cea bună că vom avea un Episcop auxiliar pentru Dieceza de Iaşi. Alegerea Sfântului Părinte a fost Mons. Aurel Percă, Vicar general. Eram pe atunci la Săbăoani, la celebrarea hramului bisericii ‘Sfântul Mihail Arhanghelul’. Vestea a fost primită cu mare entuziasm de toţi.”
Spre finalul interviului a evocat plecarea Papei Ioan Paul al II-lea la casa Tatălui. Pe 2 aprilie 2005 „ochii tuturor au rămas fixaţi spre fereastra apartamentului său. Erau ultimele sale clipe. La toate ferestrele apartamentului s-au aprins lumini. Era semnul trecerii în lumina veşnică. Cei prezenţi în Piaţă, îndureraţi, au făcut un gest mai rar întâlnit la moartea cuiva. Au izbucnit în aplauze care nu mai voiau să înceteze. Prietenul lor a trecut pragul acestei lumi, intrând într-o atmosferă sărbătorească în casa Tatălui. Cardinalul Joseph Ratzinger, unul dintre colaboratorii apropiaţi ai Papei, a ţinut să folosească, la celebrarea funeraliilor din ziua de 8 aprilie 2005, o formulă impresionantă, prin care parcă prevestea că va fi beatificat şi declarat sfânt: ‘Sfinte Părinte, binecuvântează-ne de la fereastra cerului!’ Şi aşa a rămas şi rămâne pentru noi, mai ales pentru tineri: un prieten ce priveşte de la fereastra cerului şi ne binecuvântează.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 654, Ultimul acces: 2024-04-16 11:03:57

Timp total: 0,26s...

[]:1