Poienile Izei :: Biserica de Lemn - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Biserici

Biserica de Lemn
Poienile Izei
 HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Ortodox
Localitate:Poienile Izei (maghiara: Sajómező)
Comună:Poienile Izei
Județ:Maramureș
Adresa:nr. 215
Cod poștal:437215
Telefon :0262... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail :NU deținem adresa de e-mail...
Adrese utile:www.protopopiatulviseu.ro, www.episcopiammsm.ro, poienileizei.com, www.cjMaramures.ro, mm.prefectura.mai.gov.ro
Preot:Pop Ioan
Hram:Sf. Cuv. Parascheva
Stil arhitectonic:Lemn
Detalii:Biserica de lemn Sfânta Paraschiva din Poienile Izei, construita în 1604 este printre cele mai vechi biserici de lemn din Maramures. Valoarea istorica nu rezida doar în vechimea sa, ci si în faptul ca ea reprezinta un exemplu tipic pentru bisericile din Maramures, plecând de la constructiile din vremuri stravechi care mai exista înca. De dimensiuni relativ modeste, spatiul sau interior se largeste datorita supraînaltarii relevata în secolul XVIII si în consecinta creste si suprafata picturala. Biserica este impresionanta prin formele sale clare, net definite, elementele structurale aparent tratate, astfel încât sa devina decorative, silueta relansata înconjurata de vegetatia cu care ea se armonizeaza. Existenta bisericii pe parcursul a patru secole a constituit o evolutie la care au contribuit generatii succesive de mesteri constructori, fini cunoscatori ai lemnului, ai tehnicilor de contructii mostenite din tata în fiu, artisti anonimi care au contribuit la definirea unui mic dar impunator edificiu de cult, marturie a genialitatii creatorilor sai (i) . Din aceste etape de constructie, biserica Poienile Izei, este o proba de evolutie a tipului de edificiu de cult specific, Maramauresului, ea este un exemplu de exceptie care ilustreaza în acelasi timp viata religioasa a unei mici comunitati, beneficiare a unei relative independente, gratie amplasarii sale. Aceasta a determinat posibilitatea de a pastra traditiile într-o forma pura.
Alte informații:Biserica este amplasata la aproximativ 200m de centrul satului în incinta cimitirului plin de iarba si arbori fructiferi care ocupă un teren in panta. Pe un soclu scund de piatra, ea are baza in cadru de barne masive de stejar, care sustine intreaga constructie. Peretii sunt de barne de brad de forma paralelipipedica (fiecare avand 25 cm grosime si intre 40-60 cm inaltime) dispuse in straturi orizontale (Blockbau) , si asamblate in "coada de randunica". Planul biserii conține porticul, pronaosul, naosul și altarul. Porticul nu face parte din structura originară, el fiind adăugat ulterior. Structura este formată din nouă stâlpi de brad, parapetul este din plăci verticale decorate, accesul este pe partea sudică. Peretele dintre pronaos și naos este străpuns de o ușă. Ulterior, de o parte și de alta au fost practicate două breșe rectangular-orizontale pentru a ușura participarea femeilor la slujbă. Pronaosul este acoperit de un înalt plafon care nu are nici o fereastră. Naosul are o lărgime de 5m până la înălțimea de 2, 20 m unde pereții se afundă 60 cm (se retrag către interior sprijinându-se pe două bârne încastrate în pereți) . La vest de naos a fost construită tribuna pentru cor. Naosul este luminat prin opt ferestre, 4 la sud și 4 la nord (două pe pereții inferiori și două pe pereții superiori ai naosului) . Acoperișul este etajat: nivelul inferior este prevăzut cu o streașină largă care înconjură biserica de jur împrejur, inclusiv porticul, în timp ce nivelul superior (deasupra ferestrelor de sus cuprinzând pronaosul, naosul și altarul) . Acoperișul unic, în patru pante, foarte înclinate către sud și nord, și aproape verticale către vest și est; vârful acoperișului este mai tasat deasupra altarului. Biserica a fost pictată în întregime în 1794 de către Gheorghe din Dragomirești conform mențiunii din inscripția de la piciorul bolții din naos, desfășurată pe peretele din părțile de sud, est și nord: "s-a început pictarea acestei sfinte biserici în timpul vieții înălțimii sale impăratul Franz și a excelenței sale episcopul Andrei Bacevski". Tema dominantă a naosului este judecata de apoi care ocupă peretele de vest și de nord.
Biserica a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial al UNESCO în decembrie 1999.
Cod Monument:MM-II-m-A-04605
Nr. vizualizări:14713
Data ultimei vizualizări:2026-04-16 10:29:14
Data ultimei actualizări:2015-05-19 16:42:05
Data încărcării pe sit:2005-11-05 17:20:50
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2010-01-07
Contor: 189

Vedere de ansamblu
Foto: Wilhelm Scherz