Despre Dumnezeu si bucuria vietii. 11 ganduri duhovnicesti ale Mitropolitului Antonie Plamadeala

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,38s...

Ştiri şi Evenimente

Despre Dumnezeu şi bucuria vieţii. 11 gânduri duhovniceşti ale Mitropolitului Antonie Plămădeală

[2017-11-17]

de Iulian Dumitrascu

Trebuie să remarcăm, înainte de orice, că a merge după Mântuitorul, adică a-I urma învăţăturile, e la voia noastră. E la voia noastră să ne ducem la întâlnirea cu El, sau să ne vedem de treburile noastre. Suntem liberi. E marele privilegiu care ne-a fost dat la creaţie.
În spiritualitatea ortodoxă, totul e dătător de bucurie. Naşterea este bucurie, căci lumea este frumoasă şi Stăpânul ei este Dumnezeu.
Imaginea unei cruci este alcătuită dintr-o verticală şi dintr-o orizontală. Verticala ne aduce aminte că venim din cer şi că vom merge în cer. Suntem o realitate dublă. Suntem mereu pe verticală şi mereu pe orizontală. Mereu cu datorii faţă de pământ, şi mereu cu datorii faţă de cer. Mereu născuţi din pământ, şi mereu născuţi din cer.
„Omul lui Hristos” simte că trebuie să fie ca Hristos care a săvârşit actul mântuirii pentru toţi oamenii, scoţându-i pe toţi de sub acelaşi blestem şi unindu-i în aceeaşi credinţă, nădejde şi dragoste.
Până şi copiii îşi părăsesc jucăriile după o vreme. Nu-i mai interesează. A fi liberînseamnă a nu fi o jucărie mecanică. De aceea, omul are suflet, şi minte, şi libertate, şi e capabil de cele mai ingenioase şi neaşteptate iniţiative, creaţii, simţiri, care îi fac viaţa frumoasă, interesantă, iubită.
Dumnezeu nu vrea în nici un caz să fie urmat de oameni lipsiţi de personalitate, de oameni lipsiţi de identitate. Dimpotrivă, vrea ca cei care-L urmează să aibă personalitate, să aibă identitatea lor, să aibă demnitatea lor, să ştie ce fac, să fie responsabili pentru ceea ce fac. Lepădarea de sine nu înseamnă ura de sine, ci lepădarea de egoism.
Viaţa e bucurie, căci e darul lui Dumnezeu, moartea e bucurie, pentru că e poartă spre Dumnezeu. Rugăciunea duce la bucurie. Vieţuirea, şi în mijlocul lumii şi în pustiu, duce la bucurie.
Ca oameni ne apărăm, nu ne expunem. Numai dragostea ne face să ne expunem, pentru că ea crede în minuni. Sau nu-i pasă de consecinţe. Dragostea se răspândeşte prin ea însăşi. Cine poate înţelege aceasta a ajuns la dragoste.
Chemarea la desăvârşire şi la sfinţenie nu e uşor de împlinit. E mult mai comodă mediocritatea. Unii confundă mediocritatea cu „calea de mijloc”, cea recomandată de sfinţii trăitori ai virtuţilor creştine. Sunt lucruri total diferite.
Dacă tu condamni pe un altul pentru răul pe care ţi l-a făcut, înseamnă că trebuie să fii şi tu condamnat pentru răul pe care i-l faci lui, dacă îi răspunzi cu rău pentru rău. Bunătatea naşte bunătate, răutatea naşte răutate.
Repet şi eu adesea această lege de aur a creştinismului, nu cu teama că îmi veţi reproşa, ci cu speranţa că o veţi pune în practică: Faceţi oamenilor ceea ce vreţi să vă facă ei vouă.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 822, Ultimul acces: 2026-04-15 04:31:39

Timp total: 0,38s...

[]:1