Papa Francisc: Saracii sunt „pasaportul nostru pentru paradis”

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,44s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Săracii sunt „paşaportul nostru pentru paradis”

[2017-11-20]

Ziua Mondială a Săracilor
20.11.2017, Vatican (Catholica) - În prima Zi Mondială a Săracilor, Papa Francisc a afirmat că îngrijirea nevoiaşilor are o forţă mântuitoare, căci în ei vedem chipul lui Cristos. I-a îndemnat pe creştini să depăşească indiferenţa şi să caute căi de iubire activă a săracilor pe care îi întâlnesc. Afirmaţiile au fost făcute în predica de a Liturghia celebrată în Bazilica San Pietro, în a 33-a Duminică de peste an, în cadrul evenimentului organizat de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări.
„În cei săraci se manifestă prezenţa lui Isus, care, bogat fiind, s-a făcut sărac. Pentru aceasta, în ei, în slăbiciunea lor, există o ‘forţă mântuitoare’. Şi dacă în ochii lumii au puţină valoare, ei sunt cei care ne deschid calea spre cer, sunt ‘paşaportul nostru pentru paradis'”, a spus Papa. „Pentru noi este datorie evanghelică să ne îngrijim de ei, care sunt adevărata noastră bogăţie, şi să facem aceasta nu numai dându-le pâine, ci frângând cu ei şi pâinea Cuvântului, ai căror cei mai naturali destinatari sunt ei. A-l iubi pe cel sărac înseamnă a lupta împotriva tuturor sărăciilor, spirituale şi materiale.”
Înfiinţată de Papa Francisc la finalul Jubileului Milostivirii, Ziua Mondială a Săracilor are anul acesta tema „Să nu iubim cu vorba, ci cu fapta”. În săptămâna dinaintea evenimentului, săracii şi nevoiaşii au avut acces la evaluări medicale gratuite într-un centrul mobil aflat în faţa Pieţei San Pietro. Arhiepiscopul Rino Fisichella, preşedintele Consiliului Pontifical amintit, a condus pe 18 noiembrie o veghe de rugăciune în parohia romană Sf. Laurenţiu din afara zidurilor. După Liturghia de ieri cu Papa Francisc, săracii au putut lua masa în diferite locaţii din Roma, inclusiv în Aula Paul al VI-lea din Vatican.
Circa 6-7 mii de săraci din Europa, precum şi migranţi din toată lumea, au participat la Liturghia prezidată de Papa. La predică, acesta a spus că indiferent de condiţia noastră socială, cu toţii suntem cerşetori când vine vorba de ceea ce este esenţial, şi anume iubirea lui Dumnezeu, care „dă sensul vieţii şi o viaţă fără sfârşit. De aceea, şi astăzi întindem mâna spre El pentru a primi darurile Sale.” Făcând trimitere la lectura evanghelică a zilei, a spus: „suntem plini de talanţi în ochii lui Dumnezeu. De aceea nimeni nu se poate considera inutil, nimeni nu se poate considera aşa de sărac încât să nu poată dărui ceva altora. Suntem aleşi şi binecuvântaţi de Dumnezeu, care doreşte să ne umple cu darurile Sale, mai mult decât doresc un tată şi o mamă să le dea copiilor lor. Şi Dumnezeu, în ochii căruia nici un fiu nu poate să fie rebutat, încredinţează fiecăruia o misiune.”
A legat atitudinea servitorului care nu a înmulţit talanţii de păcatul prin omisiune. „Răul său a fost acela de a nu face binele. Şi noi avem adesea ideea că nu am făcut nimic rău şi pentru aceasta suntem mulţumiţi, presupunând că suntem buni şi drepţi. Însă, astfel riscăm să ne comportăm ca slujitorul rău: nici el nu a făcut nimic rău, nu a irosit talantul, ba chiar l-a păstrat bine sub pământ. Dar a nu face rău nu este suficient. Pentru că Dumnezeu nu este un controlor care caută bilete necompostate, este un Tată care caută fii, cărora să le încredinţeze bunurile sale şi proiectele sale. Şi este trist atunci când Tatăl iubirii nu primeşte un răspuns generos de iubire de la fii, care se limitează să respecte regulile, să împlinească poruncile, ca nişte salariaţi în casa Tatălui.”
În cazul săracilor, păcatul nostru prin omisiune se numeşte indiferenţă, a mai explicat Pontiful. „Înseamnă a ne întoarce privirea atunci când fratele este în nevoie, înseamnă a schimba canalul imediat ce o problemă serioasă ne deranjează, înseamnă şi a ne mânia în faţa răului fără a face nimic. Însă Dumnezeu nu ne va întreba dacă am avut mânia justă, ci dacă am făcut binele.” A îndemnat la apropierea de cel sărac, care „ne va aminti ceea ce contează cu adevărat: a-l iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele. Numai aceasta durează pentru totdeauna, tot restul trece; de aceea, ceea ce investim în iubire rămâne, restul dispare. Astăzi putem să ne întrebăm: ‘Ce anume contează pentru mine în viaţă, unde investesc?’ În bogăţia care trece, de care lumea nu se satură niciodată, sau în bogăţia lui Dumnezeu, care dă viaţa veşnică? Această alegere este în faţa noastră: a trăi pentru a avea pe pământ sau a da pentru a câştiga cerul.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 878, Ultimul acces: 2026-04-13 07:07:02

Timp total: 0,46s...

[]:1