Papa Francisc: Cand ii slujim pe altii, sa ramanem smeriti

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,44s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Când îi slujim pe alţii, să rămânem smeriţi

[2017-11-27]

Papa Francisc
27.11.2017, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a spus joi, 23 noiembrie 2017, că trebuie să fim întotdeauna smeriţi când îi slujim pe ceilalţi, în special pe cei mai mici, amintindu-ne cât de mult am primit noi înşine, deşi nu meritam aceasta. „Când faceţi vreo activitate pentru `cei mai mici`, cei excluşi şi cei din urmă, să nu o faceţi niciodată de pe un piedestal de superioritate. Gândiţi-vă mai degrabă că tot ceea ce faceţi pentru ei este un mod de a restitui ceea ce aţi primit gratuit”, le-a spus Pontiful membrilor familiilor franciscane din primul ordin şi din al treilea ordin regular, primiţi în audienţă.
„Faceţi un spaţiu primitor şi disponibil pentru ca să intre în viaţa voastră toţi cei mici din timpul vostru: cei marginalizaţi, bărbaţi şi femei care trăiesc pe străzile noastre, în parcuri sau în gări; miile de şomeri, tineri şi adulţi; atâţia bolnavi care nu au acces la îngrijiri adecvate; atâţia bătrâni abandonaţi; femeile maltratate; migranţii care caută o viaţă demnă; toţi cei care trăiesc în periferiile existenţiale, privaţi de demnitate şi chiar de lumina Evangheliei.” Episcopul Romei i-a îndemnat, aşa cum spunea Sf. Francisc, să fie „bolnavi cu cei bolnavi, mâhniţi cu cei mâhniţi”, pe cei aproximativ 400 de franciscani, încurajându-i să aibă, în tot ceea ce fac, smerenia unui copil. „Relaţia voastră cu El trebuie să fie aceea a unui copil: smerit şi încrezător şi, ca aceea a vameşului din Evanghelie, conştient de păcatul său”.
Sfântul Părinte a subliniat conceptul franciscan de „minor”, un aspect important al relaţiei cu Dumnezeu, cu fraţii din ordin, cu toţi oamenii, deoarece pentru Sf. Francisc, „omul nu are nimic al său decât propriul păcat şi valorează cât valorează în faţa lui Dumnezeu şi nimic mai mult”. Dar cum rămânem smeriţi în toate relaţiile şi interacţiunile noastre cu ceilalţi? „Evitând orice comportament de superioritate. Aceasta înseamnă a dezrădăcina judecăţile uşoare cu privire la ceilalţi şi vorbirea de rău despre fraţi pe la spate; a respinge ispita de a folosi autoritatea pentru a-i supune pe ceilalţi; a evita `să fie plătite` favorurile pe care le facem celorlalţi în timp ce favorurile celorlalţi făcute nouă le considerăm datorate; a îndepărta de la noi mânia şi tulburarea faţă de păcatul fratelui.”
„Se trăieşte minoritatea ca exprimare a sărăciei pe care aţi practicat-o, când se cultivă un spirit de apropriere în relaţii; când se valorizează pozitivul care există în celălalt, ca dar care vine de la Domnul; când, în special miniştrii, exercită slujirea autorităţii cu milostivire… Necesitatea de a exprima fraternitatea voastră în Cristos face în aşa fel încât relaţiile voastre interpersonale să urmeze dinamismul carităţii, motiv pentru care, în timp de dreptatea vă va face să recunoaşteţi drepturile fiecăruia, caritatea transcende aceste drepturi şi vă cheamă la comuniunea fraternă; pentru că nu drepturile le iubiţi, ci pe fraţi, pe care trebuie să îi primiţi cu respect, înţelegere şi milostivire. Fraţii sunt importanţi, nu structurile.”
„Cuvintele lui Francisc ne determină să ne întrebăm ca fraternitate: Unde ne aflăm? Cu cine stăm? Cu cine suntem în relaţie? Cine sunt preferaţii noştri? Şi, dat fiind că minoritatea interpelează nu numai fraternitatea ci pe fiecare dintre componenţii săi, este oportun ca fiecare să-şi facă examinarea conştiinţei cu privire la propriul stil de viaţă; cu privire la cheltuieli, cu privire la îmbrăcăminte, cu privire la ceea ce consideră necesar; cu privire la propria dăruire pentru alţii, cu privire la fuga de spiritul de a ne îngriji prea mult de noi înşine, chiar şi propria fraternitate.”
Minoritatea este şi loc de întâlnire cu creaţia: „Pentru Sfântul din Assisi, creaţia era `ca o splendidă carte în care Dumnezeu ne vorbeşte şi ne transmite ceva din frumuseţea Sa`… Vă cer ca voi, ca fii ai Sărăcuţului, să intraţi în dialog cu toată creaţia, dându-i glasul vostru pentru a-l lăuda pe Creator, şi, cum făcea Sfântul Francisc, să aveţi faţă de ea o grijă deosebită, depăşind orice calcul economic sau romantism iraţional. Colaboraţi cu diferite iniţiative la îngrijirea casei comune, amintind mereu relaţia strânsă care există între săraci şi fragilitatea planetei, între economie, dezvoltare, îngrijirea creaţiei şi opţiunea pentru cei săraci.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 901, Ultimul acces: 2026-04-18 01:09:17

Timp total: 0,54s...

[]:1