Papa Francisc: Ce nu spun public, spun in spatele usilor inchise

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,38s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Ce nu spun public, spun în spatele uşilor închise

[2017-12-04]

Papa plecând din Bangladesh
04.12.2017, Vatican (Catholica) - La întoarcerea din Bangladesh în Roma, Papa Francisc le-a dezvăluit jurnaliştilor ceva din strategia sa de comunicare, afirmând că atunci când este vorba de teme delicate, uneori preferă să se abţină public pentru ca mesajul să poată pătrunde, dar este mai deschis în conversaţiile private. Întrebarea a venit de la un jurnalist spaniol, care a vrut să ştie de ce Papa nu a pomenit numele rohingya în discursurile sale. Când Pontiful a amintit de pomenirea acestui termen de exemplu în Piaţa San Pietro, jurnalistul a insistat: „dar în această călătorie…”
Sfântul Părinte a replicat subliniind că „deja se ştia ceea ce gândeam şi ceea ce spuneam”. Apoi a profitat de ocazie pentru a reflecta asupra modului său de comunicare. „Pentru mine, lucrul cel mai important este ca mesajul să ajungă şi pentru aceasta trebuie încercat să se spună lucrurile pas după pas şi să se asculte răspunsurile, pentru ca să ajungă mesajul. Un exemplu din viaţa zilnică: un tânăr, o tânără în criza adolescenţei poate spune ceea ce gândeşte, închizând uşa în nas celuilalt şi mesajul nu ajunge, se închide. Pe mine mă interesează ca acest mesaj să ajungă. Pentru aceasta, am văzut că dacă în discursul oficial [în Myanmar] aş fi spus acel cuvânt, ar fi fost ca şi cum le-aş fi închis uşa în nas interlocutorilor mei. Dar am descris situaţiile, drepturile de cetăţenie, ‘nimeni exclus’, pentru a-mi permite apoi în colocviile private să merg mai departe.”
Şi a mărturisit în continuare: „Am rămas foarte, foarte satisfăcut de colocviile pe care le-am putut avea, pentru că este adevărat, nu am avut – să spunem aşa – plăcerea de a închide uşa în nas, în mod public, o denunţare, nu, dar am avut satisfacţia de a dialoga, de a-l lăsa pe celălalt să vorbească, de a spune ce cred şi astfel mesajul a ajuns. Şi până acolo a ajuns încât a continua şi a continuat şi s-a terminat ieri cu acela. Şi acest lucru este foarte important, în comunicare: preocuparea ca mesajul să ajungă. De atâtea ori, denunţările, şi în mass-media – nu vreau să ofensez -, uneori cu oarecare doză de agresivitate, închid dialogul, închid uşa şi mesajul nu ajunge. Şi voi, care sunteţi specialişti în a face să ajungă mesajele, înţelegeţi bine aceasta.”
Papa a explicat apoi că întâlnirea cu minoritatea rohingya era programată, dar nu în detaliu. Modul cum a ieşit a fost dictat pe moment. A spus chiar că întâlnirea cu acei musulmani a fost „o condiţie a călătoriei”, satisfăcută în Bangladesh, „o mică şi săracă ţară care a primit 700 de mii de persoane… Mă gândesc la ţările care închid porţile… Trebuie să fim recunoscători pentru exemplul pe care ni l-au dat.” Când persoanele rohingya au fost aduse pe scenă, au venit în şir indian, ceea ce Papei nu i-a plăcut. În plus imediat după „defilare” ar fi trebuit să plece. „M-am supărat şi am strigat un pic – sunt păcătos – şi am spus repetat cuvântul ‘respect’. Am oprit (să fie scoşi) şi atunci au rămas acolo. Apoi, după ce i-am ascultat pe fiecare în parte cu traducătorul care vorbea limba lor, am început să simt ceva înăuntrul meu: ‘Nu pot să îi las să plece fără a spune un cuvânt’, şi am cerut microfonul. Şi am început să vorbesc… Nu îmi amintesc ce am spus. Ştiu că la un moment dat am cerut iertare. Cred că de două ori, nu îmi amintesc.”
A mărturisit că, ascultând mărturiile migranţilor musulmani, în sinea sa a plâns. „Făceam în aşa fel încât să nu se vadă aceasta. Şi ei plângeau. Şi după aceea, m-am gândit că eram într-o întâlnire interreligioasă, în timp ce liderii celorlalte tradiţii religioase erau departe. [Atunci le-am zis:] ‘Veniţi şi voi: aceştia sunt rohingya ai noştri ai tuturor’.” Aşa au urcat şi ceilalţi lideri pe scenă pentru a-i saluta. În fine, a rugat ca unul dintre rohingya să spună o rugăciune. „Cred că era un imam, un cleric din religia lor, care a făcut rugăciunea aceea, şi s-au rugat şi ei acolo, cu noi. O parte era programată, dar cea mai mare parte a ieşit spontan”, a concluzionat Pontiful.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 884, Ultimul acces: 2026-04-09 16:30:31

Timp total: 0,43s...

[1]:1