Celebrare duminicală cu hirotonire diaconală[2019-02-10]hirotonire de diaconDuminică, 10 februarie 2019, în cadrul Sfintei Liturghii celebrată în Catedrala „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, a reamintit importanţa perseverenţei în rugăciune şi credinţă. A fost o celebrare deosebită, de sărbătoare şi prin faptul că în acest cadru Biserica şi-a exercitat funcţiunea de mamă, tânărul subdiacon Tiberiu Vasile Vaida a fost ridicat la treapta diaconatului. Împreună cu Episcopul eparhial, la masa Sf. Altar s-au aflat mai mulţi preoţi între care pr. Marius Furtună rector al Seminarului Teologic eparhial, pr. vicar Anton Crişan, pr. consilier Radu Tălpălariu. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul Catedralei „Magnificat” dirijat de prof. Alexandru Suciu, cu participarea şi a studenţilor seminarişti. „Dumnezeu, în marele Său plan de mântuire, a pregătit pentru fiecare o moştenire nepieritoare, pe care trebuie să o dobândim prin credinţă” – a început PS Florentin cuvântul de învăţătură. A fost tema centrală a Evangheliei femeii cananeiancă ce dobândeşte vindecarea fiicei ei prin credinţă (Matei 15, 21-28). „Isus se află în părţile Tirului şi ale Sidonului, într-o zonă păgână. Este înconjurat de apostoli predicând în aceste ţinuturi şi se apropie de El o femeie de o altă credinţă care invocă mila lui: «Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon». «Fiul lui David» este un apelativ care arată că femeia cunoştea din Sfânta Scriptură, ştia că Isus este din neamul Regelui David, din care trebuia să se nască Mesia. Ea invocă în rugăciune ajutorul lui Isus, însă primeşte un răspuns foarte dur. În primul rând, Isus nu răspunde acestei cereri, în al doilea rând, în clipa în care apostolii vin şi îi cer să o dezlege pe această femeie, pentru că strigă după ei şi îi face de ruşine, Isus răspunde: «Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel».” Preasfinţia Sa a analizat dialogul dintre Isus şi femeie, modul în care Domnul a descoperit „tezaurul credinţei, comoara ascunsă din sufletul acestei femei”, care a reuşit să depăşească graniţa pe care mentalitatea timpului o punea între cei consideraţi fiii lui Dumnezeu (poporul lui Israel) şi păgâni, care erau consideraţi câini. În faţa afirmaţiei lui Isus: «nu este bine să iei pâinea copiilor şi să o arunci câinilor», femeia „îşi asumă această umilire publică, dar preia un cuvânt cheie care îi va dobândi mântuirea fiicei ei. Ea acceptă această diferenţă, dar ştie că şi o fărâmă din pâinea copiilor are aceeaşi valoare ca şi pâinea întreagă”. Şi a continuat: „Harul este puterea lui Dumnezeu lucrătoare după capacitatea sufletului care îl primeşte, şi dacă există o frontieră între fii şi câini, aceea este frontiera credinţei care trebuie trecută. Dumnezeu nu pune limite. Toţi aceşti păgâni sunt chemaţi să devină fii ai lui Dumnezeu. Isus o va spune în continuare: «sunt şi alte oi care nu sunt din staulul acesta», dar «trebuie să le aduc şi pe acelea». El se afla dincolo de hotarele Ţării Sfinte tocmai pentru ca să îi aducă şi pe aceştia spre credinţă.” „Credinţa acestei femei, mai ales perseverenţa în rugăciunea făcută cu credinţă, îi dobândeşte mântuirea. A devenit şi ea o fiică a poporului lui Dumnezeu, pentru că a crezut în Pâinea pe care El o poate oferi, a crezut că şi o fărâmă din acea Pâine dătătoare de viaţă poate să o hrănească, să îi aducă împlinirea rugăciunii făcute. Isus rămâne uimit în faţa credinţei acestei femei: «mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti». […] Isus o lasă pe această femeie să se roage pentru a dezvălui credinţa ei dincolo de orice umilire sau jignire. Oare suntem la fel de perseverenţi în rugăciunea noastră? Să nu ne mulţumim cu rugăciunile făcute în grabă şi pe fugă, să îl lăsam pe Dumnezeu să pătrundă în sufletul nostru, să ne hrănim cu răbdare din Pâinea vieţii la care suntem chemaţi, să ştim că această Pâine ne transformă şi pe noi în pâine, în Euharistie, în jertfă de mulţumire adusă lui Dumnezeu. Să ne aşezăm în colţul nostru de rugăciune, să îi dăm timp lui Dumnezeu să lumineze sufletul nostru, să ne lumineze calea, să înţelegem importanţa perseverenţei în rugăciune”, a încheiat Preasfinţia Sa. Rugăciunea, perseverenţa pe drumul credinţei, este şi chemarea adresată diaconului Vaida Tiberiu Vasile. Pr. rector Marius Furtună l-a prezentat pe noul diacon, născut în 1991 la Dej, căsătorit din 2018, arătând că, „după 6 ani de formare umană, spirituală, doctrinară şi pastorală conform cerinţelor ecleziastice în cadrul Seminarului Teologic eparhial Sf. Ioan Evanghelistul din Cluj-Napoca, după 4 ani de licenţă şi 2 ani de masterat în cadrul Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din cadrul Universităţii clujene Babeş-Bolyai, a primit treapta diaconatului prin punerea mâinilor Episcopului eparhial”. După celebrare PS Florentin a invitat credincioşii să rămână în legătură cu mijloacele de comunicare din cadrul Eparhiei, cu preoţii parohi şi protopopi, anunţând că „vor fi deschise în curând listele de înscriere pentru participarea la celebrarea Sfintei Liturghii cu Sfântul Părinte Francisc, din 2 iunie 2019, de pe Câmpia Libertăţii din Blaj”, momentul mult aşteptat „unde sperăm ca, împreună cu ceilalţi şase Episcopi morţi în faimă de martir, şi Cardinalul nostru Iuliu Hossu să fie ridicat la treapta de fericit”. Preasfinţia Sa a invitat la rugăciune, în continuare, cu perseverenţă, pentru ca procesul de beatificare al celor şapte Episcopi martiri greco-catolici să continue şi să se finalizeze cu bine. „Urmează un timp foarte încărcat şi intens de pregătire a vizitei Sfântului Părinte, în care avem nevoie de rugăciunile Dvs”, a mai subliniat Preasfinţia Sa, în lumina mesajului evanghelic al zilei, înainte de a încheia prin binecuvântare. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 7302, Ultimul acces: 2026-09-25 08:10:33
|
Timp total: 0.03s...
[]:1