© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Ce cuvânt lipseşte în rugăciunea „Tatăl nostru”?[2019-02-13]Audienţa generală de miercuri„Există o lipsă impresionantă în textul rugăciunii ‘Tatăl nostru’. Dacă v-aş întreba care este lipsa impresionantă în textul lui ‘Tatăl nostru’? Nu va fi uşor de răspuns. Lipseşte un cuvânt. Gândiţi-vă toţi: ce anume lipseşte în ‘Tatăl nostru’? Gândiţi-vă, ce anume lipseşte? Un cuvânt. Un cuvânt pe care în timpurile noastre – dar probabil întotdeauna – toţi îl ţin în mare consideraţie. Care este cuvântul care lipseşte în ‘Tatăl nostru’ cu care ne rugăm în fiecare zi?” La aceste întrebări, puse de Papa Francisc la audienţa generală de astăzi, din Vatican, răspunsul este acesta: „eu”. „Niciodată nu se spune ‘eu’. Isus învaţă să ne rugăm având pe buze înainte de toate acel ‘tu’, pentru că rugăciunea creştină este dialog: ‘sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta, facă-se voia ta’. Nu numele meu, împărăţia mea, voinţa mea. Eu nu, nu merge. Şi apoi trece la ‘noi’. Toată partea a doua a rugăciunii ‘Tatăl nostru’ este declinată la persoana întâi plural: ‘pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o, ne iartă nouă greşelile noastre, nu ne duce pe noi în ispită, ne mântuieşte de cel rău’. Chiar şi cererile cele mai elementare ale omului – ca aceea de a avea hrană pentru a potoli foamea – sunt la plural. În rugăciunea creştină, nimeni nu cere pâinea pentru sine: pâinea de astăzi dă-mi-o, nu, dă-ne-o, o imploră pentru toţi, pentru toţi săracii din lume. Nu trebuie uitat asta, lipseşte cuvântul ‘eu’. Ne rugăm cu ‘tu’ şi cu ‘noi’. Este o bună învăţătură a lui Isus, nu o uitaţi.” Sfântul Părinte a continuat astăzi seria de cateheze despre rugăciunea domnească. A accentuat că deşi rugăciunea „se face în secretul conştiinţei, al inimii”, ea trebuie să fie deschisă faţă de persoane, situaţii şi probleme pe care le întâlnim în viaţă. „Nu există spaţiu pentru individualism în dialogul cu Dumnezeu. Nu există prezentare a propriilor probleme ca şi cum noi am fi unicii în lume care suferă”, a spus el. A invitat la reflecţie personală: „când mă rog, mă deschid la strigătul atâtor persoane apropiate sau îndepărtate? Sau mă gândesc la rugăciune ca la un soi de anestezie, pentru a putea fi mai liniştit? Arunc întrebarea, fiecare să îşi răspundă.” Pontiful a încheiat spunând: „Fraţi şi surori, sfinţi şi păcătoşi, toţi suntem fraţi iubiţi de acelaşi Tată. Şi, în seara vieţii, vom fi judecaţi despre iubire, despre modul în care am iubit. Nu o iubire numai sentimentală, ci compătimitoare şi concretă, conform regulii evanghelice – nu o uitaţi!: ‘Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut’ (Mt 25,40). Aşa spune Domnul. Mulţumesc.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1202, Ultimul acces: 2026-09-25 05:46:56
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
