Papa Francisc: Trebuie să postim pentru a ne schimba atitudinea faţă de ceilalţi şi faţă de creaturi[2019-02-27]Papa FranciscRăscumpărarea creaţiei se află în centrul Mesajului pentru Postul Mare, al Papei Francisc, din acest an, mesaj care leagă păcatul omului de tema mediului înconjurător. Păcatul îl face pe om „să se considere dumnezeu al creaţiei, să se simtă stăpânul său absolut şi să o folosească nu pentru scopul voit de Creator, ci pentru propriul interes, în dauna creaturilor şi a celorlalţi”, a scris Sfântul Părinte în mesajul său pentru Post publicat marţi, 26 februarie. „Când este abandonată legea lui Dumnezeu, legea iubirii”, păcatul care locuieşte în inima omului „se manifestă ca lăcomie, dorinţă pentru o bunăstare exacerbată, dezinteres faţă de binele altora şi adesea şi faţă de binele propriu”, ceea ce duce la „exploatarea creaţiei, persoanelor şi mediului după acea lăcomie nesătulă care consideră orice dorinţă un drept şi care mai devreme sau mai târziu va ajunge să îl distrugă şi pe cel care este dominat de ea.” Mesajul Papei – scris în sărbătoarea Sf. Francisc de Assisi, în luna octombrie – este o reflecţie asupra cuvintelor din Scrisoarea către Romani a Sf. Paul (8,19): „Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu”. „Dacă omul trăieşte ca fiu al lui Dumnezeu, dacă trăieşte ca persoană răscumpărată, care se lasă condusă de Duhul Sfânt şi ştie să recunoască şi să pună în practică legea lui Dumnezeu, începând de la cea înscrisă în inima sa şi în natură, el face bine şi creaţiei, cooperând şi la răscumpărarea sa… Când caritatea lui Cristos transfigurează vieţile sfinţilor – duh, suflet şi trup -, acestea dau laudă lui Dumnezeu şi, cu rugăciunea, contemplaţia, arta, implică în aceasta şi creaturile, aşa cum demonstrează minunat ‘Cântarea fratelui soare’ a Sfântului Francisc de Assisi.” În această lume, însă, a atras atenţia Pontiful Roman, „armonia generată de răscumpărare este încă ameninţată de forţa negativă a păcatului şi a morţii. Atunci când nu trăim ca fii ai lui Dumnezeu, adesea punem în practică comportamente distructive faţă de aproapele şi faţă de celelalte creaturi – dar şi faţă de noi înşine – considerând, mai mult sau mai puţin conştient, că putem să ne folosim de ele după plăcerea noastră. Atunci necumpătarea o ia înainte conducând la un stil de viaţă care încalcă limitele pe care condiţia noastră umană şi natura ne cer să le respectăm… Dacă nu suntem îndreptaţi încontinuu spre Paşte, spre orizontul Învierii, este clar că logica lui totul şi imediat, a lui a avea tot mai mult ajunge să se impună.” Sfântul Părinte vorbeşte în acest context însă şi de forţa vindecătoare a căinţei şi a iertării. „Drumul spre Paşte ne cheamă tocmai să restaurăm faţa noastră şi inima noastră de creştini, prin căinţă, convertire şi iertare, pentru a putea trăi toată bogăţia harului misterului pascal”. „Nerăbdarea”, aşteptarea creaţiei „va avea împlinire când se vor manifesta fiii lui Dumnezeu, adică atunci când creştinii şi toţi oamenii vor intra cu hotărâre în acest ‘travaliu’ care este convertirea… Postul Mare este semn sacramental al acestei convertiri. El îi cheamă pe creştini să întrupeze mai intens şi concret misterul pascal în viaţa lor personală, familială şi socială, îndeosebi prin post, rugăciune şi pomană.” Trebuie să postim, a explicat Papa, pentru „a învăţa să schimbăm atitudinea noastră faţă de ceilalţi şi faţă de creaturi: de la ispita de ‘a devora’ totul pentru a sătura lăcomia noastră la capacitatea de a suferi din iubire, care poate umple golul din inima noastră”. Trebuie să ne rugăm „pentru a şti să renunţăm la idolatria şi la autosuficienţa eu-lui nostru şi a declara că avem nevoie de Domnul şi de milostivirea Sa”. Trebuie să dăm pomană „pentru a ieşi din nesăbuinţa de a trăi şi a acumula totul pentru noi înşine, în iluzia de a ne asigura un viitor care nu ne aparţine”. „Iubiţi fraţi şi surori”, se încheie mesajul Sfântului Părinte, „‘postul mare’ al Fiului lui Dumnezeu a fost o intrare în deşertul creaţiei pentru a o face să redevină acea grădină a comuniunii cu Dumnezeu care era înainte de păcatul de la începuturi. Postul Mare al nostru să fie o reparcurgere a aceluiaşi drum, pentru a duce speranţa lui Cristos şi creaţiei… Să nu lăsăm să treacă în zadar acest timp favorabil! Să îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute să punem în practică un drum de adevărată convertire. Să abandonăm egoismul, privirea îndreptată spre noi înşine, şi să ne îndreptăm spre Paştele lui Isus; să devenim aproapele fraţilor şi surorilor care sunt în dificultate, împărtăşind cu ei bunurile noastre spirituale şi materiale. Astfel, primind în concretul vieţii noastre victoria lui Cristos asupra păcatului şi asupra morţii, vom atrage şi asupra creaţiei forţa sa transformatoare.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1330, Ultimul acces: 2026-09-22 20:34:47
|
Timp total: 0.03s...
[]:1