„Despre kitsch", a doua întâlnire a Conferinţelor Orădene

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

„Despre kitsch", a doua întâlnire a Conferinţelor Orădene

[2019-03-08]

Kitsch-ul poate fi definit ca un mecanism de adaptare la modernitate, o tentativă de a face faţă problemelor lumii moderne, de a face lumea modernă acceptabilă, locuibilă. De ce? Pentru că vremurile moderne sunt marcate de o creştere accentuată a instabilităţii, a complexităţii, a schimbării, a rupturii faţă de tradiţie. Astfel a explicat conf. univ. dr. Ştefan Gaie, în cadrul conferinţei Despre kitsch. Strategii de supravieţuire, desfăşurată în Aula Magna a Seminarului Greco-Catolic din Oradea pe 5 martie 2019. Iniţiativa face parte din seria de manifestări propuse de Episcopia Greco-Catolică de Oradea, prin departamentul Cultural, cu prilejul centenarului eliberării oraşului Oradea şi s-a bucurat, din nou, de o prezenţă numeroasă a publicului orădean.

După o primă întâlnire dedicată poetului naţional Mihai Eminescu, desfăşurată în luna ianuarie a.c., de această dată a fost vorba de o conferinţă interesantă şi curajoasă susţinută de Ştefan Gaie, conf. univ. la Facultatea de Arte Vizuale a Universităţii Oradea, doctor în estetica modernismului european, dedicată „prezentării pe scurt a unui fenomen, a unui capitol în sine din prezentarea lumii moderne, o temă dezbătută în societatea românească poate nu îndeajuns de mult: Kitch-ul”. Pornind de la lucrarea filosofului estetician italian Gillo Dorfles, Kitschul, Antologia prostului gust, apărută în 1971, invitatul a atins într-o amplă prezentare teme precum etimologia, tentativele de definire, contextualizare istorică şi formele kitsch-ului, conturând un fenomen care ne „înghite” de mult timp.
Pornind de la etimologia cuvântului kitsch, care provine din limba germană şi înseamnă, a face ceva de mântuială, termenul pe care îl cunoaştem noi astăzi este folosit de aproximativ un secol. Verbul verkitschen este sinonim cu a degrada, a poci, fiind un termen folosit pentru a desemna lucrări efemere, de proastă calitate, a explicat conferenţiarul. „Kitsch-ul este un termen care denumeşte acele obiecte pseudo-artistice care imită operele de artă originale, sunt produse la scală industrială, din materiale ieftine care le copiază pe cele scumpe, şi sunt caracterizate prin dulcegărie, idilism, exotism, valoare ludică şi recursuri la trucuri sau substituiri, la asocieri ieftine, din materiale stridente care iau ochii, dar sunt străine bunului gust, străine emoţiei specifice artei”, a mai spus invitatul, subliniind că nu poate fi dată o definiţie generală a kitsch-ului recunoscută de toate disciplinele.
Kitsch-ul, s-a spus spre final, „poate fi înţeles ca mecanism de adaptare la modernitate căutând să creeze o imagine opusă acesteia, ca spaţiu al echilibrului, al continuităţii. Iar obiectul kitsch poate fi înţeles ca o unealtă în lupta împotriva stresului lumii moderne, atât timp cât această luptă este înţeleasă ca o tentativă de a oferi o destindere, un spaţiu de regenerare. Poate că tocmai acesta este secretul kitsch-ului: nu e stresant, nu ne agită, e confortant». O referinţă inerentă a fost cea a prototipului om-kitsch (Kitsch-Menschen), termen creat în 1930 de Hermann Broch pentru a defini acel „tip uman care are receptorii pervertiţi, percepţia, inteligenţa, imaginaţia pervertite de cultura kitsch din jurul său”. Este vorba, cum spune Matei Călinescu, despre „omul care are tendinţa de a recepta drept kitsch chiar şi operele non-kitsch, cel care transformă în parodie percepţia estetică”.
„Arta poate să ne amintească încă o dată că nu trăim în cea mai bună dintre lumi, iar noi vrem să fim cel puţin din când în când amăgiţi. Iar dacă arta refuză să ne ofere acest lucru, există kitsch-ul. Ce ne oferă deci kitsch-ul? Ce altceva decât o lume mai frumoasă, mai frumoasă şi mai dreaptă. Singura problemă nu este numai că o astfel de lume nu există, adevărata problemă este preţul care ni se cere pentru a ni se permite să devenim cetăţeni ai unei astfel de lumi: renunţarea la spiritul critic, la îndoială, la libera exercitare a imaginaţiei”, a susţinut conf. univ. Ştefan Gaie, care a încheiat a doua întâlnire a Conferinţelor orădene vorbind despre necesarele strategii de supravieţuire într-o lume în care kitsch-ul este omniprezent. Putem recurge la strategia „ascetică”, un fel de retragere din lume, într-o zonă a valorilor confirmate şi certificate sau la doua strategie, de abandon sau de acceptare a acestei lumi aşa cum este ea. Sunt două poziţii extreme, a doua fiind cea mai întâlnită. Însă, există o a treia cale, spre care se pledează: de a călători în această viaţă bazându-ne pe frânghiile culturii şi ale educaţiei. (după materialul semnat de M. Caba pentru EGCO.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1054, Ultimul acces: 2026-09-25 09:11:48

Timp total: 0.05s...

[1]:1