© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Rugăciune, caritate, post – investiţii pentru o comoară care durează[2019-03-07]Miercurea CenuşiiA posti de la mâncare sau de la alte lucruri în timpul Postului Mare este o ocazie pentru catolici să îşi reorienteze ataşamentele materiale, a spus Papa Francisc în Miercurea Cenuşii, îndemnându-ne să încetinim şi să ne întoarcem la Cristos în această perioadă penitenţială. Isus „pe lemnul crucii arde de iubire, ne cheamă la o viaţă înflăcărată de El, care nu se pierde printre cenuşa lumii; o viaţă care arde de caritate şi nu se stinge în mediocritate”, a spus Pontiful în cadrul Liturghiei celebrate miercuri, 6 martie 2019, în Bazilica Santa Sabina. „Este greu de trăit aşa cum cere El? Da, este dificil, dar conduce la ţintă. Ne arată aceasta Postul Mare. El începe cu cenuşa, dar la sfârşit ne duce la focul din noaptea de Paşti; la a descoperi că în mormânt, trupul lui Isus nu devine cenuşă, ci învie glorios”. Citând din prima lectură a zilei, din profetul Ioel – „Sunaţi din trâmbiţă… consacraţi un post” – Sfântul Părinte a numit sunetul pătrunzător al unei trâmbiţe „un sunet puternic, care vrea să încetinească viaţa noastră”. „Este o chemare să ne oprim – un ‘opreşte-te!’ -, să mergem la esenţial, să postim de la superfluul care distrage. Este un apel de trezire pentru suflet.” Acest apel de trezire include un mesaj de la Domnul: „Întoarceţi-vă la Mine”. „Dacă trebuie să ne întoarcem, înseamnă că am mers în altă parte. Postul Mare este timpul pentru a regăsi ruta vieţii… Fiecare dintre noi poate să se întrebe: pe drumul vieţii, caut ruta? Sau mă mulţumesc să trăiesc cu ziua, gândindu-mă numai să mă simt bine, să rezolv vreo problemă sau să mă distrez puţin? Care este ruta? Oare căutarea sănătăţii, care astăzi atâţia spun că vine înainte de orice dar care mai devreme sau mai târziu va trece? Oare bunurile şi bunăstarea? Dar nu suntem în lume pentru aceasta. ‘Întoarceţi-vă la Mine’, spune Domnul. ‘La Mine’. Domnul este ţinta călătoriei noastre în lume. Ruta trebuie trasată după El.” Papa ne-a îndemnat să ne fixăm privirea asupra lui Cristos răstignit. „Isus pe cruce este busola vieţii, care ne orientează spre cer. Sărăcia lemnului, tăcerea Domnului, despuierea Sa din iubire ne arată necesitatea unei vieţi mai simple, liberă de prea multele preocupări faţă de lucruri. Isus de pe cruce ne învaţă curajul puternic al renunţării. Pentru că încărcaţi cu poveri prea mari nu vom merge niciodată înainte. Avem nevoie să ne eliberăm de tentaculele consumismului şi de laţurile egoismului, de la a vrea tot mai mult, de la a nu ne mulţumi niciodată, de inima închisă în faţa nevoilor săracului.” Pentru a marca începutul Postului Mare, Papa Francisc s-a rugat Calea Crucii la biserica Sant’Anselmo din Roma, înainte de a face o scurtă procesiune până la Bazilica Santa Sabina pentru celebrarea Liturghiei, binecuvântare şi impunerea cenuşii. Procesiunea tradiţională este compusă din Cardinali, Episcopi, preoţi, călugării benedictini de la Sant’Anselmo, fraţii dominicani de la Santa Sabina şi laici. Pe drumul între cele două biserici, este intonată Litania tuturor sfinţilor. Practica începerii de către Pontiful Roman a perioadei de rugăciune şi penitenţă a Postului Mare în acest fel a fost inaugurată de Sf. Ioan al XXIII-lea când a înfiinţat Institutul Liturgic Pontifical Sant’Anselmo în 1961. Semnul cenuşii pe cap, a spus Papa Francisc, „este pentru a ne spune, cu delicateţe şi adevăr: din atâtea lucruri pe care le ai prin cap, în urma cărora în fiecare zi alergi şi te frămânţi, nu va rămâne nimic. Oricât te frămânţi, din viaţă nu vei duce cu tine nicio bogăţie. Realităţile pământeşti dispar, ca praful în vânt. Bunurile sunt provizorii, puterea trece, succesul apune… Postul Mare este timpul pentru a ne elibera de iluzia de trăi urmărind praful. Postul Mare înseamnă a redescoperi că suntem făcuţi pentru focul care arde mereu, nu pentru cenuşa care imediat se stinge; pentru Dumnezeu, nu pentru lume; pentru veşnicia cerului, nu pentru înşelăciunea pământului; pentru libertatea de fii, nu pentru sclavia lucrurilor.” Pomana, rugăciunea şi postul, practicile specifice Postului Mare, „ne duc la singurele trei realităţi care nu dispar. Rugăciunea ne leagă cu Dumnezeu; caritatea ne leagă cu aproapele; postul ne leagă cu noi înşine. Dumnezeu, fraţii, viaţa mea: iată realităţile care nu se termină în nimic, pe care trebuie investit. Iată unde ne invită Postul Mare să privim: spre Sus, cu rugăciunea, care eliberează de o viaţă orizontală, plată, unde se găseşte timp pentru eu dar este uitat Dumnezeu. Şi apoi spre celălalt, cu caritatea, care eliberează de vanitatea averii, de la a crede că lucrurile merg bine dacă merg bine pentru mine. În sfârşit, ne invită să privim înăuntru, cu postul, care eliberează de alipirile de lucruri, de mondenitatea care anesteziază inima. Rugăciune, caritate, post: trei investiţii pentru o comoară care durează.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1080, Ultimul acces: 2026-09-25 09:11:49
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
