© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Duminica a III-a din Timpul de peste an[2007-01-20]pr. Eduard Patraşcu- comentariu exegetico-spiritual la lecturi - Lectura I (Ne 8,2-4a.5-6.8-10) Suntem în anul 444 a.C şi la Ierusalim, pentru prima dată după exil (terminat în 538), poporul lui Israel s-a adunat pentru a celebra împreună o liturgie a Cuvântului, urmată de o masă, tot împreună. În textul considerat, care vorbeşte despre promulgarea legii de către preotul şi învăţatul Ezdra, avem structura tradiţională a unei adunări liturgice. Cu bucurie se celebrează alianţa, cu privirea însă îndreptată spre viitor: poporul înalţă laude lui Dumnezeu (v. 6), apoi Ezdra, de pe podiumul pe care era, deschide Cartea Legii şi nişte lectori aleşi proclamă texte din cartea Deuteronomului în faţa întregii adunări liturgice care ascultă în tăcere. După terminarea citirii textelor urmează explicarea lor prin actualizarea lor în ceea ce priveşte observarea religioasă a alianţei (v. 4 şi urm.). Poporul, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu care solicită angajamentul personal, se deschide la convertire - îşi plânge păcatul şi trădările faţă de alianţă (v. 9). Ezdra intervine atunci şi, recunoscând căinţa sinceră a poporului, îi invită pe toţi la bucurie, la sărbătoare şi la masa în cinstea Domnului, "fiindcă această zi este consacrată Domnului" (v. 10). Trebuie renunţat la orice doliu sau plânset deoarece Dumnezeu a iertat toate păcatele şi a avut milă de poporul său. Lectura a II-a (1Cor 12,12-31a) Textul paulin descrie comunitatea creştină ca şi Trup al lui Cristos. Densitatea ecleziologică este surprinzătoare. Iată unele detalii caracteristice. Trupul este "UNUL", deşi în el există o bogată pluralitate şi diversitate de membre. Fundamentul trupului rămâne numai Cristos: "tot astfel şi Cristos" (v. 12). Astfel, Apostolul ne conduce imediat la esenţial: comunitatea creştină nu este doar "ca şi" un trup, ci este TRUPUL lui Cristos. Înainte de a dezvolta comparaţia, Paul indică toate motivele care fac ca noi să fim Trupul lui Cristos: botezul şi darul Duhului Sfânt (v. 13). Deci, pe primul loc este comuniunea cu Domnul: acesta este esenţialul care motivează atât diversitatea cât şi multitudinea membrelor. În al treilea rând, Paul ne spune că diferenţele sociale (a fi sclav sau liber) sau cele religioase (a fi evrei sau păgâni) îşi pierd importanţa şi sunt abrogate. Apoi afirmă că celelalte diferenţe se crează pe alte baze: noile diferenţe prezente în comunitate sunt slujiri, misiuni, nu demnităţi sau/şi motive de dezbinare. Originalitatea fiecărui credincios nu este aşadar spre avantajul personal, ci al întregii comunităţi: diferenţele sunt necesare. Trupul nu ar fi ceea ce este dacă nu ar fi compus din membre diferite; tot astfel şi comunitatea creştină: în Biserică fiecare îşi are rolul imposibil de înlocuit, asemenea fiecărei celule din trupul uman. Adevărata ameninţare împotriva unităţii Bisericii, deci, nu vine din diversitatea darurilor Duhului, ci din încercarea unuia dintre daruri de a fi deasupra celorlalte sau din refuzul aceluiaşi dar de a sluji sau de a nu avea nevoie de celelalte: «Ochiul nu poate spune mâinii: "nu am nevoie de tine"; nici capul picioarelor: "nu am nevoie de voi» (v. 21). Evanghelia (Lc 1,1-4; 4,14-21) Luca, după ce a expus scopul evangheliei sale - ca un scriitor serios şi demn de crezare - narează episodul de la Nazaret. Evanghelistul situează discursul în sinagogă la începutul activităţii publice a lui Isus, făcând din el discursul inaugural şi programator al Mesiei. Cristos citeşte textul din Is 61,1 (şi urm.) modificându-i însă sensul: face textului profetic o lectură actualiza(n)tă care accentuează lucrarea de eliberare a mântuirii: "Astăzi s-a împlinit această Scriptură pe care voi aţi auzit-o cu urechile voastre" (v. 21). Isus, fără a face aplicaţii morale/moraliste, atrage atenţia asupra evenimentului pe care el îl împlineşte: venirea sa împlineşte aşteptările profetului. Astfel El se proclamă Mesia, se identifică cu aşteptarea aceluiaşi, aşteptare care se împlineşte "astăzi" în persoana sa. "Astăzi"-ul este noutatea lui Isus. Cu El au început "timpurile cele din urmă" care se continuă în Biserica timpurilor noastre. Iar misiunea pe care Isus o inaugurează este îndreptată în special către cei săraci, către cei din urmă (ultimii). Aşa cum spune Isaia, Isus îndreaptă "vestea cea bună" păcătoşilor, celor marginalizaţi şi persecutaţi, în orice condiţie socială ar fi ei, deoarece Dumnezeu îi iubeşte pe oameni fără a face diferenţe. Pentru Cristos fiecare om este preţios: nu există în faţa lui Dumnezeu marginalizaţi; din contră, pentru dânsul cei din urmă sunt primii care intră în posesia împărăţiei cerului şi, deci, a vieţii adevărate. Doar "vestea" lui Isus poate să mişte inima omului (re)dându-i demnitatea şi capacitatea de a spera: acestea mai ales celor din urmă, marginalizaţi. Sursa: www.ProFamilia.ro Contor Accesări: 1271, Ultimul acces: 2026-09-22 07:06:47
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
