Credinţa face diferenţa: exerciţii spirituale pentru preoţi şi soţiile lor

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Credinţa face diferenţa: exerciţii spirituale pentru preoţi şi soţiile lor

[2019-04-12]

pentru preoţi şi soţiile lor
„Credinţa face diferenţa în viaţa de preoţi şi de soţi”, a fost ideea din centrul exerciţiilor spirituale propuse de Vicariatul pentru Preoţi al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, cu binecuvântarea Preasfinţitului Virgil Bercea, preoţilor din Eparhia de Oradea împreună cu soţiile lor. Exerciţiile, desfăşurate în perioada 8-10 aprilie 2019, la Hotel „Perla” în Băile „1 Mai”, au fost ţinute de cunoscutul predicator italian don Renzo Bonetti, expert în pastoraţia familiei la nivel internaţional. Programul a cuprins patru meditaţii, discuţii libere şi în cuplu, momente comunitare şi participarea la Sfânta Liturghie, celebrată zilnic în parohia greco-catolică din Băile „1 Mai”. Alături de preoţii participanţi împreună cu soţiile lor, au luat parte la întreaga desfăşurare, pr. Mihai Vătămănelu, Vicar general, şi pr. Antoniu Chifor, Vicar cu preoţii în Eparhia de Oradea.

„Cred în Sacramentul Familiei aşa cum cred în Sacramentul Preoţiei”, a subliniat încă de la început predicatorul celor trei zile de spiritualitate cu un bogat conţinut teologic, pastoral şi uman, în care cuplurile de soţi participante au parcurs un intens itinerariu de redescoperire şi aprofundare creştină a misiunii la care au fost chemaţi: ca fii ai lui Dumnezeu, întâi de toate, ca preoţi, preotese, soţi şi soţii. Aceasta pentru că „nu e posibil să creadă în Sacramentul Preoţiei dacă nu cred în cel al Căsătoriei, prin care au fost consacraţi împreună. Soţii sunt chemaţi să îl imite pe Cristos Învăţător, Păstor, Ghid, căruia i se adaugă prin misiunea de preoţi o dimensiune spirituală fundamentală: Isus, Preot prin excelenţă”.
În fiecare persoană există «părticele de infinit», care fac ca iubirea să fie singura realitate care nu poată fi măsurată, singura „măsură a iubirii fiind să iubeşti fără măsură” (Sf. Augustin). Ea este „calitatea bucuriei întâlnirii cu fiinţa iubită pentru care sunt dispus să sacrific totul”, spunea don Renzo, iar forţa ei depăşeşte cel mai puternic instinct al fiinţei umane, cel de supravieţuire. Iubirea nu se măsoară în timp, intensitatea ei depăşind, din contră, orice percepţie a acestui element; este superioară totodată spaţiului, locului unde se află persoanele care iubesc, condiţiei sociale. În genotipul fiinţei există, de la creaţia ei, acel „pentru totdeauna” simţit spre exemplu, în mod automat de orice îndrăgostit, dar nu numai… căci „credinţa creştină înseamnă să descoperim că avem darul unei Persoane concrete în care să ne încredem până la capăt”. Acestea sunt «particule de Infinit» sau Divin, pe care le regăsim în noi, fiinţele umane create după Chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu.
De aceea, misterul Căsătoriei, a tcontinuă don Renzo, nu poate fi înţeles decât în Lumina lui Cristos, cum subliniază şi Papa Francisc în Exortaţia apostolică Amoris laetitia, invitând famiile să aibă „privirea aţintită spre Isus: aceasta este misiunea familiei. El împlineşte Infinitul din noi!”. Creştinii celebrează ritul căsătoriei prin cei doi soţi care devin Sacrament al căsătoriei. Relaţia lor unitivă fac din căsătorie dar de consacrare, ei primind darul Spiritului Sfânt. De aceea, soţii nu pot creşte spiritual împreună dacă nu vor creşte spiritualitatea dimensiunii lor unitive. „Spiritualitatea soţilor este nouă ca formă şi conţinut, acesta din urmă fiind de fapt viaţa de zi cu zi.” Astfel, practic „prima Liturghie a soţilor este însăşi viaţa cuplului. «Sfinţenia voastră să se vadă în sfinţenia vieţii voastre de cuplu», pentru că Isus este Cel care a trăit întâi de toate căsătoria deplină: pe El sunt chemaţi să îl imite soţii, fiind model de comuniune între ei.”
Alături de elementele de infinit care fac trimitere la imaginea Lui Dumnezeu în fiecare dintre soţi, participanţii la exerciţiile spirituale au putut înţelege cum „Căsătoria este o formă de slujire a lui Cristos, fiind totodată prima modalitate prin care s-a manifestat Dumnezeu, care a folosit limbajul conjugal şi familial pentru a Se comunica în istoria omenirii”. Un exemplu concret în acest sens fiind succesiunea generaţiilor narate în Vechiul Testament şi genealogia lui Isus.
Cristos nu a inventat sacramentul Căsătoriei – a subliniat predicatorul, vorbind de specificitatea spiritualităţii cuplurilor, care izvorăşte din identitatea sacerdotală – ci a trăit Căsătoria, ca formă predilectă de slujire, de iubire adevărată, «până la sfârşit», de uniune cu Biserica. El a fost primul care a trăit indisolubilitatea acesteia: „Isus îl uneşte pe fiecare botezat Familiei ecleziale, fiind parte din Trupul Său. Dăruirea lui Cristos este concretă, nu teoretică şi se bazează pe: a vedea şi a asculta. Isus este Mire al Bisericii, îi dăruieşte Lumină şi iubire. Dar, mai presus de toate, Isus se manifestă ca prezenţă vie, prin Cuvânt, dăruindu-şi Trupul Său pentru omenire, prin Euharistie”. Astfel, fiecare soţ şi soţie reprezintă uniunea dintre Cristos şi Biserică, Căsătoria fiind ea însăşi un act liturgic cotidian, prin care se preamăreşte Isus.
Acest mod de a trăi viaţa de cuplu nu exclude neînţelegerea, singurătatea sau trădarea. Însă, acestea au fost trăite întâi de toate de Cristos: de la incapacitatea oamenilor de a-l înţelege în misiunea Sa, la trădarea discipolilor, culminând cu singurătatea de pe Cruce. Însă, tot El a Înviat. Astfel toate persoanele botezate, atunci când se căsătoresc „trăiesc Paştile vieţii lor: darul de sine. Viaţa de cuplu este un mod de a te dărui, de a-ţi da viaţa, renunţând la tine însuţi/însăţi”. De aceea, orice suferinţă a soţilor trăită departe de Cruce blochează iubirea acestora în a deveni trinitari:
„Pentru noi este aproape imposibil să intrăm în suferinţa Lui, dar prin ea, El ne-a arătat că în fiecare cuplu este tipărit dinamismul trinitar, căci Spiritul Sfânt îl face pe bărbat şi pe femeie să iubească asemeni lui Cristos, ca fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu imprimă în ei propriile Sale însuşiri şi caracterul de neşters al Iubirii Sale. De aceea, soţii sunt creaţi să iubească aşa cum iubeşte Cristos, purtând în ei semnele Sale. Ei au puterea de a-l iubi în neînţelegerea Sa.” De asemenea, legat de trădare, aceasta nu trebuie asociată în mod inerent sensului comun al acestui termen, căci adevărata trădare între soţi este „să nu oferi iubirea în fiecare zi, în orice circumstanţă”. În acest sens, a încheiat don Renzo, invitaţia adresată soţilor astăzi este să continue să iubească dincolo de orice aşteptare. Să iubească pentru a iubi, nu pentru calitatea răspunsului: „a oferi iubirea revărsată de Spiritul Sfânt prin Taina Căsătoriei este alianţa de nedescris dintre Cristos şi Biserică” (Papa Francisc). Pentru a evangheliza cu adevărat, Biserica are nevoie să arate lumii de astăzi frumuseţea bărbatului şi a femeii, a familiei!
Don Renzo Bonetti a fost membru al Comitetului ştiinţific al Fundaţiei „Centrul Internaţional Familia din Nazaret” din Vatican şi pentru o lungă perioadă de timp director al Biroului Naţional pentru Pastoraţia Familiei în cadrul Conferinţei Episcopale Italiene; este autorul multor cărţi dedicate familiei creştine, traduse în limba română de pr. Mihai Tegzeş, responsabil al Departamentului pentru Pastoraţia Familiei şi Adulţilor din cadrul EGCO, publicate la Editura Surorilor Lauretane (Baia Mare), fiind totodată cel care a făcut posibilă desfăşurarea unor astfel de exerciţii spirituale adresate familiilor laice şi de preoţi în Eparhia de Oradea. (M. Caba pentru EGCO.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 913, Ultimul acces: 2026-09-22 08:24:14

Timp total: 0.05s...

[1]:1