© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Avertisment privind orgoliul[2019-04-11]Papa Francisc„Iubim înainte de toate pentru că am fost iubiţi, iertăm pentru că am fost iertaţi”, a spus Papa Francisc ieri, miercuri, 10 aprilie, la cateheza de la audienţa generală, continuând seria dedicată rugăciunii „Tatăl nostru”. Subiectul catehezei a fost următoarea cerere din rugăciunea domnească: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Mt 6,12). „Aşa cum avem nevoie de pâine, tot aşa avem nevoie de iertare. Şi aceasta, în fiecare zi”, a spus Pontiful. „Creştinul care se roagă îi cere înainte de toate lui Dumnezeu ca să îi fie iertate greşelile sale, adică păcatele sale, lucrurile urâte pe care le face.” Papa a subliniat că şi în scenariul – imposibil de altfel – de a fi sfinţi fără nici un păcat, niciodată, şi atunci îi datorăm totul lui Dumnezeu. A crede altfel înseamnă a cădea în „atitudinea cea mai periculoasă a fiecărei vieţi creştine”, şi anume orgoliul. „Este atitudinea celui care se pune în faţa lui Dumnezeu crezând că are mereu conturile în ordine cu El: orgoliosul crede că are totul la locul său. […] Nimeni dintre noi nu este perfect, nimeni.” Avertizând împotriva mândriei, a dat un exemplu: „Era odată un convent de surori, în anul 1600-1700, vestit, în timpul jansenismului: erau foarte perfecte şi se spunea despre ele că erau preacurate ca îngerii, dar mândre ca diavolii. Este un lucru urât. Păcatul dezbină fraternitatea, păcatul ne face să presupunem că suntem mai buni decât alţii, păcatul ne face să credem că suntem asemenea lui Dumnezeu.” Revenind la ideea recunoştinţei pentru cele primite, a spus: „trebuie să ne amintim mereu că viaţa este un har, este minunea pe care Dumnezeu a extrasă o din nimic.” A amintit apoi expresia „mysterium lunae” folosită de teologi: aşa cum luna nu are lumină proprie, ci o reflectă pe cea a soarelui, şi noi „nu avem lumină proprie: lumina pe care o avem este o reflexie a harului lui Dumnezeu, a luminii lui Dumnezeu. Dacă iubeşti este pentru că cineva, din exteriorul tău, ţi-a zâmbit când erai un copil, învăţându-te să răspunzi cu un zâmbet. Dacă iubeşti este pentru că cineva de lângă tine te-a trezit la iubire, făcându-te să înţelegi cum în ea se află sensul existenţei.” Sfântul Părinte şi-a încheiat audienţa spunând: „Acesta este misterul lunii: iubim înainte de toate pentru că am fost iubiţi, iertăm pentru că am fost iertaţi. Şi dacă cineva nu a fost luminat de lumina soarelui, devine îngheţat ca pământul iarna. Cum să nu recunoaştem, în lanţul de iubire care ne precedă, şi prezenţa providenţială a iubirii lui Dumnezeu? Nimeni dintre noi nu îl iubeşte pe Dumnezeu cât ne-a iubit el pe noi. Este suficient să ne punem în faţa unui crucifix pentru a percepe disproporţia: El ne-a iubit şi mereu ne iubeşte cel dintâi. Aşadar să ne rugăm: Doamne, chiar şi cel mai sfânt din mijlocul nostru nu încetează să fie datornicul tău. O, Tată, ai milă de noi toţi!” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 925, Ultimul acces: 2026-09-23 05:38:40
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
