© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Pentru a opri răul, să dăm mai multă iubire decât strictul necesar[2019-04-24]Audienţa generală de miercuriPentru a opri răspândirea răului în lume, catolicii trebuie să facă mai mult decât strictul necesar, să îi iubească şi să îi ierte pe ceilalţi chiar şi atunci când nu merită, a îndemnat Papa Francisc miercuri, 24 aprilie 2019, în cadrul audienţei generale. „Isus inserează în raporturile umane forţa iertării. În viaţă nu totul se rezolvă cu dreptatea. Mai ales acolo unde trebuie să se pună stavilă răului, cineva trebuie să iubească dincolo de ceea ce se cuvine, pentru a reîncepe o istorie de har. Răul cunoaşte răzbunările sale şi dacă nu este întrerupt, riscă să se răspândească sufocând întreaga lume.” Octava Pascală este un timp bun pentru a reflecta la frumuseţea iertării şi a ne ruga Tatălui pentru harul de a-i ierta pe ceilalţi, a spus Papa, explicând că Isus a înlocuit „legea talionului” cu „legea iubirii: ceea ce Dumnezeu mi-a făcut mie, eu îţi dau ţie!” Pontiful a continuat seria sa de cateheze de la audienţele generale pe tema rugăciunii Tatăl nostru, reflectând asupra cuvintelor: „precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. În iertare regăsim legătura „dintre iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele. Iubirea cheamă iubire, iertarea cheamă iertare”. „Oricât ne străduim, rămâne mereu o datorie de neumplut în faţa lui Dumnezeu, pe care nu o vom putea restitui niciodată: El ne iubeşte infinit mai mult decât îl iubim noi. Şi apoi, oricând ne angajăm să trăim conform învăţăturilor creştine, în viaţa noastră va fi mereu ceva pentru care să cerem iertare: să ne gândim la zilele petrecute în mod leneş, la momentele în care supărarea a ocupat inima noastră şi aşa mai departe. Acestea sunt experienţe, din păcate nu rare, care ne fac să implorăm: ‘Doamne, Tată, ne iartă greşelile noastre’. Astfel îi cerem iertare lui Dumnezeu.” Deşi invocaţia din rugăciunea Tatăl nostru se putea limita la această primă parte, „Isus o întăreşte cu o a doua expresie care formează un întreg cu prima. Relaţia de bunăvoinţă verticală din partea lui Dumnezeu se refractă şi este chemată să se traducă într-o relaţie nouă pe care o trăim cu fraţii noştri: o relaţie orizontală. Dumnezeul bun ne invită să fim cu toţii buni. Cele două părţi ale invocaţiei se leagă împreună cu o conexiune nemiloasă: îi cerem Domnului să ierte greşelile noastre, păcatele noastre, ‘precum’ şi noi iertăm pe prietenii noştri, pe oamenii care trăiesc cu noi, pe vecinii noştri, pe oamenii care ne-au făcut ceva care nu este frumos”. Ca şi creştini, ştim cu toţii că există pentru noi iertarea păcatelor: „Dumnezeu iartă totul şi iartă mereu… Nimic în Evanghelii nu lasă să se suspecteze că Dumnezeu nu iartă păcatele celui care este dispus cum se cuvine şi cere să fie reîmbrăţişat. Însă harul lui Dumnezeu, aşa de abundent, este mereu angajant. Cel care a primit mult trebuie să înveţe să dea mult şi să nu reţină numai pentru sine ceea ce a primit. Cel care a primit mult trebuie să înveţe să dea mult”. „Dumnezeu dăruieşte fiecărui creştin harul de a scrie o istorie de bine în viaţa fraţilor săi, în special a celor care au făcut ceva neplăcut şi greşit. Cu un cuvânt, o îmbrăţişare, un zâmbet, putem să transmitem altora ceea ce am primit mai preţios. Care este lucrul preţios pe care l-am primit noi? Iertarea, pe care trebuie să fim capabili să o dăm şi altora.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 794, Ultimul acces: 2026-09-23 20:06:19
|
Timp total: 0.31s...
[1]:1
