© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Ci ne mântuieşte de cel rău[2019-05-15]Papa FranciscLa audienţa de astăzi Papa Francisc a ajuns la a şaptea cerere din rugăciunea „Tatăl nostru”, şi anume: „Ci ne mântuieşte de cel rău” (Mt 6,13b). Continuând seria de cateheze dedicate rugăciunii domneşti, Sfântul Părinte a vorbit încă o dată despre diavol şi despre lucrarea sa. „Creştinul ştie cât de puternic subjugă cel rău”, a spus el, „şi în acelaşi timp trăieşte experienţa a cât de mult Isus, care nu a cedat niciodată linguşirilor sale, este de partea noastră şi vine în ajutorul nostru”. „Dacă nu ar fi ultimele versete din ‘Tatăl nostru’ cum ar putea să se roage păcătoşii, cei persecutaţi, cei disperaţi, muribunzii?”, a mai întrebat el. Sfântul Părinte a amintit ce spunea Apostolul Petru despre diavol: că este „în jurul nostru ca un leu furios, pentru a ne devora”. A subliniat apoi că este imposibil de negat răul din viaţa noastră. „Cărţile de istorie sunt catalogul dezolant a cât de mult existenţa noastră în această lume a fost o aventură adesea falimentară. Există un rău misterios, care cu siguranţă nu este operă a lui Dumnezeu dar care pătrunde în tăcere printre pliurile istoriei. În tăcere ca şarpele care poartă veninul în tăcere. În unele momente pare să învingă: în anumite zile prezenţa sa pare chiar mai clară decât aceea a milostivirii lui Dumnezeu.” Ajutat de rugăciune, creştinul vede acest rău, „îl observă în natură, în istorie, chiar în însăşi inima sa. Pentru că nu există nimeni în mijlocul nostru care să poată spune că este scutit de rău, sau că nu este cel puţin ispitit de rău. Noi toţi ştim răul; noi toţi ştim ispita; noi toţi am experimentat pe pielea noastră ispita. Ispititorul e cel care ne mişcă şi ne împinge la rău, spunându-ne: ‘Fă asta, gândeşte asta, mergi pe drumul acela’.” Papa l-a definit pe om drept „o fiinţă menită pentru viaţă, care visează iubirea şi binele, dar care se expune încontinuu la cel rău pe sine însuşi şi pe semenii săi, până acolo încât putem să fim tentaţi să disperăm”. Rugăciunea pe care am învăţat-o de la Isus, a continuat el, „ne lasă cea mai preţioasă dintre moşteniri: prezenţa Fiului lui Dumnezeu care ne-a eliberat de rău, luptând pentru a-l converti. În ora luptei finale, lui Petru îi spune să repună sabia în teacă, tâlharului căit îi asigură paradisul, tuturor oamenilor care erau în jur, inconştienţi de tragedia care se consuma, oferă un cuvânt de pace: ‘Tată, iartă-i pentru că nu ştiu ce fac’.” Şi a încheiat: „Din iertarea lui Isus pe cruce izvorăşte pacea; adevărata pace vine de la cruce: este dar al Celui Înviat, un dar pe care ni-l dă Isus. Gândiţi-vă că primul salut al lui Isus înviat este ‘pace vouă’, pace sufletelor voastre, inimilor voastre, vieţilor voastre. Domnul ne dă pacea, ne dă iertarea, dar noi trebuie să cerem: ‘mântuieşte-ne de cel rău’, pentru a nu cădea în rău. Aceasta este speranţa noastră, forţa pe care ne-o dă Isus înviat, care este aici, în mijlocul nostru: este aici. Este aici cu acea forţă pe care ne-o dă pentru a merge înainte şi ne promite să ne mântuiască de cel rău.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 771, Ultimul acces: 2026-09-22 09:23:58
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
