Papa Francisc: Ecumenismul se face mergând şi rugându-ne împreună

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Ecumenismul se face mergând şi rugându-ne împreună

[2019-06-03]

conferinţă de presă
În cadrul conferinţei de presă cu jurnaliştii aflaţi la bordul avionului cu care s-a întors în Roma, în ziua de duminică, 2 iunie 2019, chiar Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, Papa Francisc a răspuns mai întâi, aşa cum se obişnuieşte, la 2 întrebări ale adresate de mass-media din ţara în care a fost. La încheierea călătoriei sale apostolice în România, din perioada 31 mai – 2 iunie, întrebările jurnaliştilor români au vizat fenomenul amplu al celor care merg să muncească în străinătate şi de asemenea relaţiile cu Biserica Ortodoxă Română.

Diana Dumitraşcu de la TVR l-a întrebat: „Care este mesajul dumneavoastră pentru o familie care îşi lasă copiii pentru a merge să muncească în străinătate cu scopul de a le asigura o viaţă mai bună?” „Înainte de toate”, a răspuns Pontiful, „aceasta mă face să mă gândesc la iubirea familiei, pentru că despărţirea în două, în trei nu este un lucru frumos. Există mereu nostalgia de a fi împreună. Dar despărţirea pentru ca să nu lipsească nimic familiei este un act de iubire”. A subliniat că motivul plecărilor în străinătate nu este turismul, ci necesitatea. „De atâtea ori sunt rezultate ale unei politici mondiale care au incidenţă asupra acestui lucru… Atâtea firme străine au închis pentru a merge în străinătate ca să câştige mai mult. A închide astăzi o firmă înseamnă a lăsa oameni pe stradă. Şi aceasta este o nedreptate mondială, generală, de lipsă de solidaritate. Este o suferinţă.”
Papa a propus să se lupte împotriva acestei situaţii „încercând să se deschidă surse de muncă. Nu este uşor; nu este uşor în situaţia mondială actuală a finanţelor, a economiei. Dar gândiţi-vă că voi aveţi un nivel de naşteri impresionant: aici nu se vede iarna demografică pe care o vedem în Europa. Este o nedreptate a nu putea avea o sursă de muncă pentru atâţia tineri. Şi pentru aceasta urez să se rezolve această situaţie care nu depinde numai de România, ci de ordinea mondială financiară, de această societate a consumismului, a lui a avea mai mult, a lui a câştiga mai mult…”
Cristian Micaci de la Radio Maria – România l-a întrebat pe Sfântul Părinte „Care ar trebui să fie raporturile dintre confesiuni, în mod deosebit între Biserica Catolică şi cea Ortodoxă – minoritatea catolică şi majoritatea ortodoxă – raportul dintre diferitele etnii şi raportul dintre lumea politică şi societatea civilă?” Papa Francisc a răspuns: „În general, eu aş spune, raportul mâinii întinse, când există conflicte. Astăzi o ţară în dezvoltare, cu un nivel ridicat de naşteri cum sunteţi voi, cu acest viitor nu îşi poate permite luxul de a avea duşmani înăuntru. Trebuie să se facă un proces de apropiere, mereu: între diferitele etnii, diferitele confesiuni religioase, mai ales cele două creştine.”
Legat de relaţiile cu ortodoxia a spus: „Voi aveţi un mare Patriarh, un om cu inimă mare şi un mare studios. Cunoaşte mistica Părinţilor din deşert, mistica spirituală, a studiat în Germania… Este şi un om al rugăciunii. Este uşor să te apropii de Daniel, este uşor, pentru că eu îl simt frate şi noi am vorbit ca fraţi… Să mergem împreună! Având mereu această idee: ecumenismul nu înseamnă a ajunge la sfârşitul partidei, al discuţiilor; ecumenismul se face mergând împreună. Mergând împreună. Rugându-ne împreună. Ecumenismul rugăciunii. Avem în istorie ecumenismul sângelui… Un ecumenism al mărturiei, este un alt ecumenism. Al rugăciunii, al sângelui, al mărturiei. Apoi, ecumenismul săracului, cum îl numesc eu, care este a lucra împreună, în ceea ce putem, a lucra pentru a ajuta bolnavii, neputincioşii, oamenii care sunt la marginea minimei bunăstări: a ajuta.”
Următoarea întrebare, pusă de Xavier Lenormand, de la mass-media franceză, a fost tot pe tema relaţiilor cu Biserica Ortodoxă: „În prima zi a acestei călătorii, aţi mers în Catedrala ortodoxă pentru un moment frumos, dar şi puţin dur, al rugăciunii Tatăl nostru… Dacă ortodocşii şi catolicii erau împreună, nu s-au rugat împreună. Dumneavoastră tocmai aţi vorbit despre ecumenismul rugăciunii. Aşadar întrebarea mea este: Sanctitate, la ce v-aţi gândit când aţi rămas în tăcere în timpul rugăciunii Tatăl nostru în română? Şi care sunt următorii paşi concreţi în acest ‘a merge împreună’?”
În răspunsul său, Papa a făcut o destăinuire: „Eu nu am rămas în tăcere, m-am rugat Tatăl nostru în italiană… Şi am văzut, în timpul rugăciunii Tatăl nostru, că majoritatea oamenilor se rugau fie în română, fie în latină. Oamenii merg dincolo de noi, conducătorii: noi, conducătorii, trebuie să facem echilibre diplomatice pentru a asigura mersul împreună. Există obiceiuri, reguli diplomatice care este bine să fie păstrate pentru ca lucrurile să nu se dărâme; însă poporul se roagă împreună… Şi noi, catolicii, avem oameni închişi, care nu vor şi spun: ‘Nu, ortodocşii sunt schismatici’. Sunt lucruri vechi. Ortodocşii sunt creştini. Dar există grupuri catolice puţin fundamentaliste: trebuie să îi tolerăm, să ne rugăm pentru ei ca Domnul şi Duhul Sfânt să le înmoaie puţin inima. Dar eu m-am rugat. La amândouă rugăciunile. Nu l-am privit pe Daniel, dar cred că el a făcut la fel.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 765, Ultimul acces: 2026-09-25 23:36:20

Timp total: 0.03s...

[]:1