Papa Francisc la Iaşi: Să nu ne uităm rădăcinile

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc la Iaşi: Să nu ne uităm rădăcinile

[2019-06-01]

Papa la Iaşi
„Să nu uiţi de ceea ce ai învăţat în familie. Nu uita rădăcinile tale”, a spus Papa Francisc în faţa mulţimii impresionante strânse în faţa Palatului Culturii din Iaşi pentru evenimentul descris ca „întâlnire mariană cu tineretul şi cu familiile”. Evenimentul a avut loc în a doua zi a vizitei pe care Sfântul Părinte o face în România, după ce dimineaţa a fost la Şumuleu Ciuc. Fiind 1 iunie, Pontiful a spus: „Aş vrea ca primul lucru pe care îl facem să fie acela de a ne ruga pentru copii: să îi cerem Preacuratei să îi protejeze cu mantia ei.”

Programul evenimentului a inclus mai multe mărturii, care l-au impresionat pe Pontif, dovadă referirile repetate din discursul său. Amintind de mărturia unui cuplu cu 11 copii, a spus: „Este frumos să se vadă cum iubirea prinde rădăcini cu devotament şi angajare, muncă şi rugăciune. Iubirea a prins rădăcini în voi şi a dat multe roade. Aşa cum spune (profetul) Ioel, când tinerii şi bătrânii se întâlnesc, bunicilor nu le mai este teamă să viseze. Iar visul vostru (Elisabeta şi Ioan) a fost acesta: ‘Visăm ca ei să îşi poată construi viitorul, fără să uite de unde au plecat. Visăm ca tot poporul nostru să nu uite de rădăcinile sale.’ Voi priviţi la viitor şi deschideţi ziua de mâine pentru fiii voştri, pentru nepoţii voştri, pentru poporul vostru, oferind ce-i mai bun din ceea ce aţi învăţat pe drumul vieţii voastre: ca ei să nu uite de unde au plecat. Oriunde vor merge, orice vor face, să nu îşi uite rădăcinile.”
Referindu-se la o altă mărturie, Papa a spus: „Cu siguranţă, credinţa ‘nu este cotată la bursă’, nu se vinde şi, cum ne amintea Eduard, poate părea că ‘nu foloseşte la nimic’. Însă credinţa este un dar care menţine vie o certitudine profundă şi frumoasă: apartenenţa noastră în calitate de fii, şi de fii iubiţi de Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeşte cu iubire de Tată: fiecare viaţă, fiecare dintre noi îi aparţine. Este o apartenenţă ca fii, dar şi ca nepoţi, ca soţi, ca bunici, ca prieteni, ca vecini; o apartenenţă în calitate de fraţi între noi. Cel rău divizează, dispersează, separă şi creează discordie, seamănă neîncredere. […] ‘Tinerii înfloresc când se simt iubiţi’, spunea Eduard. Toţi înflorim când ne simţim iubiţi. Pentru că iubirea prinde rădăcini şi ne cheamă să ne înfigem aceste rădăcini în viaţa celorlalţi. Aşa cum ne spun acele frumoase cuvinte ale poetului vostru naţional (Mihai Eminescu), care îi dorea dulcii sale Românii: „fiii tăi trăiască numai în frăţie ca a nopţii stele’. […] Noi aparţinem unii altora, iar fericirea personală se realizează făcându-i fericiţi pe ceilalţi. Toate celelalte sunt poveşti.”
Sfântul Părinte a apelat şi la patrimoniul ortodox în discursul său, citând o întâmplare cu tâlc: „Într-o zi călugărul Galaction Ilie de la Mânăstirea Sihăstria, mergând cu oile la munte, s-a întâlnit cu un eremit sfânt pe care îl cunoştea şi îl întrebă: „Spune-mi, părinte, când va fi sfârşitul lumii?” Şi venerabilul eremit, suspinând din inima sa, spuse: „Părinte Galaction, ştii când va fi sfârşitul lumii? Când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin!” Papa a continuat: „Adică atunci când nu va mai fi dragoste şi înţelegere creştinească între fraţi, între rude, între creştini şi între popoare! Atunci când nu se vor mai iubi oamenii deloc, cu adevărat, va fi sfârşitul lumii. Căci fără iubire şi fără Dumnezeu nu pot să mai trăiască oamenii pe pământ! Viaţa începe să se stingă şi să putrezească, inima noastră încetează să mai bată şi se usucă, bătrânii nu vor mai visa şi tinerii nu vor mai profetiza când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin… căci fără iubire şi fără Dumnezeu omul nu mai poate trăi pe pământ.”
Spre final a vorbit despre vocaţie: „Domnul ne dăruieşte tuturor o vocaţie care este o provocare, pentru a ne face să descoperim talanţii şi capacităţile cu care suntem înzestraţi şi pentru ca să le punem în slujba celorlalţi. Ne cere să ne folosim de libertatea noastră ca o libertate de alegere, să spunem ‘da’ unui plan de iubire, unui chip, unei priviri. Aceasta este o libertate mult mai mare decât aceea de a putea să consumăm şi să cumpărăm lucruri. O vocaţie care ne pune în mişcare, ne face să distrugem tranşeele şi să deschidem drumuri care să ne amintească acea apartenenţă de fii şi de fraţi.”
Revenind la tema credinţei, Papa a spus: „Credinţa nu se transmite doar prin cuvinte, ci şi cu gesturi, priviri, mângâieri ca acelea ale mamelor noastre, ale bunicilor noastre; cu gustul lucrurilor pe care le-am învăţat acasă, într-un mod simplu şi genuin. Acolo unde este mult zgomot, să ştim să ascultăm; unde este confuzie, să ştim să inspirăm armonie; unde totul se îmbracă în ambiguitate, să putem aduce claritate; unde este excluziune, să aducem împărtăşire; în mijlocul senzaţionalismului, în mijlocul mesajelor şi veştilor rapide, să avem grijă de integritatea celorlalţi; în mijlocul agresivităţii, să dăm precedenţă păcii; în mijlocul falsităţii, să aducem adevărul; în toate, în toate să privilegiem deschiderea drumurilor ce ne fac să simţim apartenenţa noastră ca fii şi ca fraţi.”
Înainte să încheie, Sfântul Părinte a pomenit o întâlnire avută pe când străbătea mulţimile de credincioşi: „Era o bătrână, destul de bătrână, bunică. În braţe avea nepotul de două luni mai mult sau mai puţin, nu mai mult. Când am trecut mi l-a arătat. Zâmbea, şi zâmbea cu un zâmbet de complicitate, ca şi cum mi-ar spune: ‘Uite, acum eu pot să visez!’ Pe moment, m-am emoţionat şi nu am avut curajul să merg şi să o aduc aici în faţă. Pentru aceasta povestesc asta. Bunicii visează când nepoţii merg înainte, iar nepoţii au curaj când iau rădăcinile de la bunici.” Finalul a fost desigur dedicat Mariei, o Mamă „care cultivă visurile fiilor, care le păzeşte speranţele, care aduce bucuria în casă”, „o Mamă duioasă şi concretă, care are grijă de noi. Voi sunteţi comunitatea vie şi înfloritoare, plină de speranţă, pe care o putem oferi Mamei. Ei, Mamei, să îi consacrăm viitorul tinerilor, al familiilor şi al Bisericii. Mulţumesc!”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 742, Ultimul acces: 2026-09-26 15:01:22

Timp total: 0.04s...

[]:1