© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Pr. Wilhelm Dancă: Prima zi a vizitei papale are un bilanţ la „superlativ”[2019-06-01]pr. Wilhelm DancăPentru un bilanţ al primei zile din agenda călătoriei apostolice a Papei Francisc în România, redacţia română Radio Vatican l-a contactat pe pr. Wilhelm Dancă, responsabil cu mass-media pentru acest eveniment. Fără a pierde realismul, pr. Dancă ne spune mai întâi ceea ce spun alţii despre organizare, pentru a evidenţia în continuare etapele şi mesajele care au însoţit prima zi a Papei Francisc în România. – Părinte Wilhelm Dancă, Papa a ajuns în România. Cum a mers prima zi din punctul de vedere al celui se ocupă de mass-media pentru vizita papală? – Stând de vorbă cu jurnaliştii străini, am tras o concluzie cel puţin favorabilă. Unii au spus că organizarea este excelentă, alţii au spus că atingem calificativul de superlativ. Sigur, sunt mai modest pentru că încă nu s-a terminat vizita. Aşteptările noastre au fost confirmate de prezenţa oamenilor pe străzile Bucureştiului în număr foarte mare. De asemenea, în piaţa pregătită special în Piaţa George Enescu de la Ateneu şi în Piaţa Revoluţiei, la fel, au venit foarte mulţi oameni care au reuşit să îl vadă, să îl salute pe „Petru”, de data aceasta pe succesorul lui Petru, şi să primească binecuvântarea lui. – Care au fost momentele cele mai relevante în agenda primei zile a Papei Francisc în România? – Au fost momente edificatoare la întâlnirea cu preşedintele României la Palatul Cotroceni, discursul foarte edificator în ceea ce priveşte cultivarea rădăcinilor europene, rădăcinile creştine, rădăcinile care ne unesc şi care ne permit să mergem împreună într-un viitor mai curajos şi deschis. De amintit, aici, accentele puse pe acele principii de doctrină socială, cum ar fi grija faţă de cei marginalizaţi, defavorizaţi, săraci, cei care se confruntă cu dificultăţi mari, nu trebuie să ne facă să pierdem curajul şi să rămânem mai departe pe un drum al construcţiei unei societăţi în care fiecare să îşi aibă un loc. – Etapa bucureşteană a călătoriei apostolice a cuprins, de asemenea, un important moment de dialog şi rugăciune. – După întâlnirea cu preşedintele a urmat a doua, să spunem astfel, „dimensiune” a vizitei care, iarăşi, a fost subliniată într-un mod admirabil: întâlnirea cu Biserica Ortodoxă, respectiv, cu Patriarhul Daniel, cu membrii Sfântului Sinod permanent, cu credincioşii adunaţi în faţa Catedralei Mântuirii Neamului. Meditaţia pe care a făcut-o Sfântul Părinte în Catedrală despre Tatăl Nostru a mişcat într-adevăr inimile tuturor. Am primit telefoane şi din ţară, mi s-a cerut textul, le-am promis că vom edita toate discursurile Sfântului Părinte şi vor avea şi acest text. Dar se vede că acesta a impresionat cel mai mult. O meditaţie formidabilă, un îndemn la a ne simţi toţi fii ai aceluiaşi Tată, la a cultiva frăţietatea dintre noi, o frăţietate care să devină o promisiune de viitor. – În mod simbolic, unind pontifical două realităţi creştine diverse, de la Catedrala ortodoxă Papa a mers să celebreze Sf. Liturghie în Catedrala romano-catolică Sf. Iosif. – După întâlnirea cu Biserica Ortodoxă, aspectul ecumenic s-a încheiat şi a urmat întâlnirea cu comunitatea catolică, cu Arhiepiscopul Ioan Robu, cu ceilalţi Episcopi din ţară sosiţi pentru Sf. Liturghie la Catedrala Sf. Iosif. S-a deschis astfel dimensiunea pastorală a vizitei, care continuă şi în ziua de astăzi şi se va încheia mâine (duminică) prin Liturghia de beatificare a celor şapte Episcopi greco-catolici martiri. E un îndemn pentru creştinii catolici, fraţii şi surorile Papei Francisc aici, în România, centrat pe spiritul convieţuirii împreună, spiritul de acceptare a diversităţii, spiritul de a lăsa deoparte ceea ce ne separă şi a cultiva ceea ce ne uneşte. În acest sens, exemplul pe care ni-l dă, bineînţeles cu referire la devoţiunea lui mariană, este pelerinajul. Să mergi în pelerinaj înseamnă, de fapt, să începi să faci parte dintr-un popor, să devii un popor, să intri în acele zeci şi mii de chipuri diferite, şi iarăşi, accente culturale şi rădăcini ale tradiţiei care, pe undeva se unesc şi formează o unitate. Când ascultam aceste cuvinte ale Papei, ne gândeam şi la pelerinajele europene care în timpul Evului Mediu au modelat Europa creştină. Şi, în continuare, acest apel la pelerinaj, la exerciţiul rugăciunii, devoţiunii noastre către Maica Domnului – în cazul de faţă, sanctuarul de la Şumuleu, dar şi alte sanctuare din România cum este cel de la Cacica sau de la Radna, sanctuare mariane celebre şi frecventate de mulţi credincioşi – acest îndemn are menirea de a ne mobiliza sentimentele noastre de simpatie faţă de cei care sunt diferiţi de noi. Cred că în acest sens, Papa a pus, cumva, un accent legat de carisma lui, de ceea ce îi place foarte mult în viaţa lui personală ca păstor al Bisericii Catolice, şi anume, să îndrăznim să visăm. Altfel spus, să avem imaginaţie, să descriem în mintea noastră noi proiecte, noi căi de întâlnire cu ceilalţi şi aici a spus că trebuie să riscăm. Ne-a asigurat că Dumnezeu a nu uită niciodată, nu lasă nerăsplătit pe cel care riscă. Mi-am amintit, cu această ocazie, de cartea unui scriitor italian, Giuseppe Prezzolin, care spunea că „Dio è un rischio” – Dumnezeu este un risc. Pledoaria finală, la sfârşitul primei părţi a celei de-a doua zi [a călătoriei apostolice] a fost pentru acest curaj al riscului: să riscăm să mergem împreună. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 710, Ultimul acces: 2026-09-24 16:43:00
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
