© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Biserica Catolică doreşte să fie un semn de armonie pentru România[2019-05-31]„Mă bucur să mă aflu în frumoasa dumneavoastră ţară, la 20 de ani de la vizita Sfântului Ioan Paul al II-lea, în momentul în care România – pentru prima dată de când face parte din Uniunea Europeană – deţine în acest semestru preşedinţia Consiliului European”, a spus Papa Francisc vineri, 31 mai 2019. Ajungând la ora 11.30 pe Aeroportul Internaţional Henri Coandă – Otopeni, Bucureşti, a fost întâmpinat de preşedintele României, Klaus Iohannis, alături de alte oficialităţi de stat şi religioase, şi a fost condus la Palatul Cotroceni. După ceremonia oficială de bun venit, care a avut loc la intrarea în complexul Palatului Prezidenţial Cotroceni, Papa i-a făcut o vizită de curtoazie preşedintelui României şi s-a întâlnit apoi cu prim-ministrul României, Viorica Dăncilă.În cadrul întâlnirii care a urmat, de la ora 13, cu autorităţile, cu societatea civilă şi cu corpul diplomatic în Palatul Cotroceni, Sfântul Părinte a ţinut un discurs, în care a propus o reflecţie asupra celor 30 de ani „de când România s-a eliberat de un regim care oprima libertatea civilă şi religioasă şi o izola de celelalte ţări europene şi care, pe lângă aceasta, dusese la stagnarea economiei şi la epuizarea forţelor sale creatoare”. De la căderea comunismului, România a făcut mulţi paşi în direcţia construirii unui proiect democratic. „Voinţa de a progresa în diferitele sectoare ale vieţii civile, sociale şi ştiinţifice, a descătuşat energiile şi inventivitatea, a eliberat forţele creatoare, până atunci ţinute captive, şi a dat un nou avânt multor iniţiative, propulsând ţara spre secolul al XXI-lea”. Pontiful a făcut însă referire şi la obstacolele inevitabile şi la consecinţele care nu sunt întotdeauna uşor de rezolvat, ale transformărilor generate de deschiderea spre o nouă eră, în primul rând „fenomenul emigraţiei care a determinat milioane de oameni să îşi lase casa şi patria pentru a căuta noi oportunităţi de lucru şi de viaţă demnă. Mă gândesc la depopularea atâtor sate care, în câţiva ani, s-au văzut părăsite de o mare parte a locuitorilor lor; mă gândesc la consecinţele pe care toate aceste fenomene le pot avea asupra calităţii vieţii în acele locuri şi la secătuirea celor mai bogate rădăcini culturale şi spirituale ale poporului vostru, cele care v-au susţinut în momentele mai urâte, în adversităţi.” A recunoscut contribuţia pe care românii, „prin cultura lor, prin patrimoniul de valori şi prin munca lor”, şi-o aduc la îmbogăţirea ţărilor în care au emigrat, în timp ce „prin roadele efortului lor îşi ajută familiile rămase în patrie”. „A ne gândi la fraţii şi surorile care sunt în străinătate este un act de patriotism, este un act de fraternitate, este un act de dreptate. Continuaţi să faceţi aceasta”. Papa ne-a îndemnat să mergem cu toţii împreună, în unitate. „A merge împreună, ca mod de construire a istoriei, impune nobleţea de a renunţa la ceva din propriile năzuinţe sau din interesul personal în favoarea unui plan mai amplu, astfel încât să se creeze o armonie care să permită înaintarea sigură spre ţeluri comune. Aceasta este nobleţea de bază.” „În felul acesta, se poate construi o societate care să îi includă pe toţi, în care fiecare, punându-şi la dispoziţie propriile talente şi competenţe, printr-o educaţie de calitate şi prin muncă creativă, participativă şi solidară, să devină protagonist al binelui comun; o societate în care cei mai slabi, cei mai săraci şi cei din urmă să nu fie consideraţi indezirabili, ‘obstacole’ care ar împiedica ‘maşina’ să meargă, ci cetăţeni şi fraţi care trebuie complet integraţi în viaţa civilă; ba mai mult, să fie percepuţi drept cea mai sigură dovadă că modelul de societate care se construieşte este cel bun. De fapt, cu cât o societate se preocupă mai mult de soarta celor mai dezavantajaţi, cu atât mai mult îşi dovedeşte gradul de civilizaţie.” „Odată cu condiţiile materiale”, a mai atras atenţia Sfântul Părinte, „este necesar să se dezvolte frumos şi sufletul poporului vostru; pentru că popoarele au un suflet, au un mod de a înţelege realitatea, de a trăi realitatea. A reveni mereu la sufletul propriului popor: aceasta face ca un popor să meargă înainte. În acest sens, Bisericile creştine se pot ajuta la recuperarea şi alimentarea inimii vii din care să izvorască o acţiune politică şi socială întemeiată pe demnitatea persoanei şi angajată cu loialitate şi cu generozitate în realizarea binelui comun al societăţii”. Biserica Catolică „vrea să contribuie la dezvoltarea societăţii, să fie un semn de armonie, speranţă şi unitate şi să se pună în slujba demnităţii umane şi a binelui comun. Are intenţia de a colabora cu autorităţile şi cu celelalte Biserici, cu toţi bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă, pentru a merge împreună şi pentru a-şi oferi talanţii în slujba întregii comunităţi. Biserica Catolică nu este străină, ci pe deplin părtaşă la spiritul naţional, după cum o arată şi participarea credincioşilor săi la viaţa naţiunii, la crearea şi dezvoltarea structurilor de educaţie integrală şi la formele de asistenţă specifice unui stat modern. De aceea, ea doreşte să contribuie la edificarea societăţii şi a vieţii civile şi spirituale în acest pământ frumos al României.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 684, Ultimul acces: 2026-09-22 15:51:11
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
