Zilele de spiritualitate mariană 2019 la Mănăstirea CMD[2019-05-22]Mănăstirea Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului (CMD) a găzduit, între 17-19 mai 2019, o nouă ediţie a Zilelor de spiritualitate mariană, dedicate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Programul s-a desfăşurat în capela mănăstirii şi a cuprins, pe lângă celebrarea zilnică a Sfintei Liturghii, devoţiuni precum Acatistul Maicii Domnului, Rozariul Preasfintei Fecioare Maria şi, de asemenea, un ciclu de conferinţe. Împreună cu surorile CMD, au participat şi credincioşi laici, cei mai mulţi din rândurile Reuniunilor Mariane.Vineri, 17 mai, pr. prof. Cristian Langa s-a oprit la „atenţia si aşteptarea Sfintei Fecioare”. A pus întrebarea: „Ce presupune atenţia?” şi a arătat că poate fi „ceva negativ când fură liniştea, concentrarea, încrederea”. Pe de altă parte, „atenţia la a nu rata o şansă, o întâlnire, este acea atenţie care generează o stare de bine”. Prin urmare, „atenţia la cele esenţiale e pozitivă”. A observat că atenţia la cuvânt nu înseamnă doar a-l auzi, ci este mai mult: „atenţia cere o aşteptare şi o disponibilitate de a primi cuvântul”. S-a oprit apoi la al doilea termen, „aşteptarea”, care „are mai multe înţelesuri şi e condiţionată de timp”. Aşteptarea „înseamnă a fi prezent, a fi gata, pregătit. Înseamnă şi o aşteptare de la cineva, a spera, a observa cu atenţie. Înseamnă şi a aştepta şi a primi oaspeţi”. În această cheie, a atenţiei şi aşteptării, pr. Cristian s-a oprit apoi asupra felului de a fi al Mariei, începând cu „Da”-ul Bunei Vestiri, vizita la Elisabeta, vizita la Templu, cuvântul ei de la Nunta din Cana Galileii: „faceţi orice vă va spune”(Io 2,5)… Cuvinte inspirate au făcut-o prezentă pe cea „plină de har”: de speranţă, bucurie, iubire, dăruire, totul înglobat în credinţă, abandonare tăcută şi docilă în mâna lui Dumnezeu, chiar la picioarele Crucii Fiului său, dar o abandonare conştientă şi liberă, în dialog continuu cu Creatorul. Caracteristicile Fecioarei Maria au fost aplicate apoi vieţii creştinilor de azi, fiind exprimată nevoia de a o urma în toate, de a ne lăsa conduşi de ea în ascultarea şi primirea cuvântului lui Dumnezeu, pentru a descoperi şi în viaţa noastră „vinul iubirii lui Dumnezeu”. Sâmbătă, 18 mai, pr. Daniel Avram, consilier eparhial, a vorbit despre „prezenţa Preasfintei Fecioare Maria în viaţa noastră”, pe baza unor predici ale Sfântului Părinte, Papa Francisc, pentru sărbătoarea Născătoarei de Dumnezeu (din ritul latin). A amintit, mai întâi, faptul că „prezenţa Preasfintei Fecioare Maria în viaţa noastră este fundamentală şi ar trebui să fie continuă”, argumentând prin cuvintele Sfântului Părinte, care afirmă: „drumul nostru de credinţă este legat indisolubil de Maria din momentul în care Isus, murind pe Cruce, ne-a dăruit-o ca mamă: «iată mama ta!»; din acel moment mama lui Dumnezeu a devenit şi mama noastră, izvor de speranţă şi bucurie adevărată„. Alt aspect subliniat: „nu putem să îl înţelegem pe Isus fără mama Sa”. „Duioşia de mamă şi prezenţa continuă a Preacuratei Fecioare Maria în sânul comunităţii creştine este un aspect care apare aproape în toate predicile Sfântului Părinte”. Sf. Părinte remarcă şi faptul că „la plinirea timpului, la venirea Sa pe lume, Dumnezeu, în faţa căruia se tace, este un Prunc care nu vorbeşte. Misterul Său de iubire să dezvăluie în micime. Această micime tăcută este limbajul regalităţii sale şi Preacurata Fecioară Maria, mama Mântuitorului Isus Hristos, se asociază Fiului şi păstrează această tăcere. Astfel, în viaţa noastră, putem vorbi despre necesitatea tăcerii, avem nevoie să rămânem în tăcere pentru ca să-L lăsăm pe Isus să vorbească în inima noastră”. „O idee importantă remarcată de Sf. Părinte în 2019, este aceea că Dumnezeu, atotputernicul, a ales să între în istoria noastră printr-o mamă. El nu s-a lipsit de mamă, de aceea, spune Sf. Părinte, Sfânta Fecioară Maria nu este ceva opţional, ea trebuie primită în viaţa noastră„. Pentru că „Maria are în inimă viaţa fiecăruia dintre noi. Doreşte să îmbrăţişeze toate situaţiile noastre şi să le prezinte lui Dumnezeu. Cunoaşte totul şi de aceea avem această încredere în mijlocirea ei. Toţi înţelegem şi avem nevoie de mijlocirea duioasă, de prezenţa maternă a Preacuratei Fecioare Maria în viaţa noastră spirituală. De aceea s-au dezvoltat atât de multe sanctuare mariane în toată lumea, de aceea suntem atât de atraşi de aceste sanctuare. Maria este cea care consolează, cea care stă cu cel care este singur” – a arătat pr. Daniel. După-amiază, pr. Marius Cerghizan, vicar cu preoţii, a prezentat tema: Maria, mamă, fecioară şi mireasă, şi a căutat, pe baza unor fragmente evanghelice, răspunsul la întrebări precum: „Cine este pentru noi, Maria? Viaţa, faptele, credinţa ei, ce ne transmit nouă astăzi?” A vorbit despre virtuţile Mariei, pe care „o putem aşeza în vârful spiritualităţii biblice de aşteptare şi primire a Cuvântului divin”. Conferinţa a cuprins câteva elemente ale etimologiei numelui Maria: „originar din ebraică, numele Preasfintei Fecioare provine din Maryam cu varianta Miriam – nume compus din două elemente: מר mar – picătură şi ים yam – mare; şi, a menţionat: din traducerea în latină, Stilla maris, copiştii au scris Stella maris – numind-o astfel Steaua mării, inspirată eroare, pentru că azi Biserica întreagă îi cântă: Ave, Stella maris! – Bucură-te, Steaua mării! „Viaţa umană este o călătorie pe marea istoriei, adesea obscură şi furtunoasă. O călătorie în care privim la stelele de pe cer, care, atunci când este senin, ne indică traseul de urmat. Însă adevăratele stele ale vieţii noastre sunt persoanele, acele persoane care au ştiut să trăiască în dreptate şi în spirit de jertfă. Pe aceste persoane, care ne-au transmis credinţa, în scurt timp le vom însoţi la altarul unde vor fi declarate fericite. Isus este lumina, Soarele care răsare deasupra întregului univers, deasupra întunericului istoriei. Pentru a ajunge până la El, însă, avem nevoie şi de lumini apropiate, de persoane care dăruiesc lumină din lumina Lui şi o oferă spre călăuzire acelora care doresc să meargă pe drumul Lui.” Programul s-a încheiat duminică, 19 mai 2019, cu Sfânta Liturghie şi meditaţia propusă de pr. Călin Bot, Vicar general, care a amintit mai întâi câteva momente centrale din viaţa Bisericii, care definesc perioada actuală. A început de la Catedrala Notre Dame, care a luat foc, „un eveniment ce ne-a atins pe mulţi în adâncuri, ne-a tulburat, a scos lacrimi şi ne-a prăbuşit pe gânduri: oare, Doamne, ne părăseşti? Fie şi pentru câteva secunde… Iar Sf. Apostol Pavel scrie: Cine este scandalizat şi eu să nu mă aprind? Cine se sminteşte şi eu să nu ard? Se destăinuie Sf. Apostol Pavel – sunt cuvinte ce pot fi meditate în acest context”. Alt moment semnificativ: „Este iminentă şi tot mai apropiată vizita Pontifului Roman, Papa Francisc, în România şi la Blaj. Grădina Maicii Domnului – ne numea ţara Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea. Mare bucurie şi colosală onoare este evenimentul acestei vizite şi, desigur, al beatificării Episcopilor”. A fost semnalată şi „o nouă Exortaţie Apostolică a Papei Francisc, Christus Vivit – Hristos trăieşte, semnată în sărbătoarea Bunei Vestiri (25 martie 2019) şi destinată tinerilor”. „Aceste evenimente semnificative ne spun că viaţa Bisericii este intensă, inevitabil şi eficient ne provoacă în mod radical şi ne face să ne întrebăm: cât de vie este grija pentru suflet? Şi, totodată, Maria, Maica Domnului, ce rol are în acest context?” Pr. vicar a citat câteva idei, despre Sfânta Fecioară, din noua Exortaţie a Sf. Părinte Christus vivit, capitolul Maria, tânăra din Nazaret: „în inima Bisericii străluceşte Maria, model pentru Biserica tânăra. Primise anunţul şi nu renunţase să pună întrebări. Impresionează forţa da-ului tinerei Maria, forţa acelui fie mie spus Îngerului. Este vorba despre da-ul celui care voieşte să se implice, să rişte. Continuă Pontiful Roman: ea a ştiut să însoţească durerea Fiului. E păzitoarea speranţei, e tânăra cu ochii iluminaţi de Spiritul Sfânt. A rămas în mijlocul ucenicilor în aşteptarea Spiritului Sfânt şi iluminează„. Pr. Călin Bot a numit tema propusă spre reflecţie: Cum poate fi una ca aceasta: întruparea Cuvântului, zămislirea Fiului lui Dumnezeu?, mai întâi precizând: „Aşa cum limbajul de specialitate al medicilor, al avocaţilor, al inginerilor, nu îl înţelegem, la fel este şi în teologie”. Şi, „de ce să dăm crezare medicilor, avocaţilor, altor specialişti şi să nu ne bazăm pe o Biserică veche de 2000 de ani, că şi ea are limbajul ei specializat şi tainic?” A urmat evocarea şi interpretarea câtorva imagini biblice, completate cu expresii sugestive din bogata şi profunda imnografie a ritului bizantin. Atât rugăciunea, cât şi meditaţiile noii ediţii a Zilelor Mariane au descoperit, prin credinţă, prezenţa, şi au făcut simţită iubirea Preasfintei Fecioare Maria, Preacurata Maică a lui Dumnezeu, Regina Cerurilor căreia făptura întreagă i se închină şi o laudă în cântări de bucurie, „Femeia învăluită în soare” care a biruit răul, Mama ocrotitoare a fiecărui om vieţuitor, vreodată, pe pământ. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 715, Ultimul acces: 2026-09-22 13:31:49
|
Timp total: 0.05s...
[1]:1