© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc încurajează tradiţia amenajării ieslei în familii şi în spaţii publice[2019-12-01]Papa Francisc a dat în 1 decembrie 2019 o scrisoare apostolică despre semnificaţia şi importanţa scenelor cu Naşterea Domnului, făcând apel ca acest „semn minunat” să fie mai larg expus în casele familiilor şi în locurile publice din întreaga lume. „Minunata imagine a ieslei, atât de dragă creştinilor, stârneşte mereu încântare şi uimire. Reprezentarea evenimentului naşterii lui Isus echivalează cu vestirea, cu simplitate şi bucurie, a misterului Întrupării Fiului lui Dumnezeu”, a scris Papa în Admirabile signum.„Cu această Scrisoare doresc să sprijin frumoasa tradiţie a familiilor noastre, care în zilele dinaintea Crăciunului pregătesc ieslea, ca şi obiceiul de a o amenaja la locul de muncă, în şcoli, în spitale, în închisori, în pieţe”, a spus Pontiful. El a mers în oraşul italian Greccio – unde Sf. Francisc de Assisi a creat prima scenă a Naşterii în 1223 – şi a semnat acolo scrisoarea, în prima zi de Advent. „În faţa ieslei descoperim cât de important este ca viaţa noastră, adesea frenetică, să găsească momente de tăcere şi rugăciune. Tăcerea de a privi frumuseţea chipului Pruncului Isus, Fiul lui Dumnezeu, născut într-un staul umil”, a spus Papa Francisc în Greccio, în 1 decembrie. Scrisoarea detaliază istoria din spatele primei scene a ieslei a Sf. Francisc. Sfântul i-a cerut unui prieten, cu 15 zile înainte de Crăciun, să îl ajute „să aducă la viaţă” amintirea Naşterii lui Cristos în Betleem. „Când a sosit Francisc, a găsit ieslea cu fân, boul şi măgarul. Oamenii veniţi acolo au arătat o bucurie de nespus, nemaiîntâlnită până atunci, în faţa scenei Naşterii. Apoi preotul a celebrat în mod solemn Euharistia la iesle, arătând legătura dintre Întruparea Fiului lui Dumnezeu şi Euharistie. În acea circumstanţă, la Greccio nu erau statuete: presepiul a fost realizat şi trăit de cei prezenţi.” Primul biograf al Sf. Francisc, Tommaso da Celano, a scris că unul dintre cei prezenţi la acea Liturghie a avut o viziune cu Pruncul Isus aşezat în iesle. „În mod deosebit, încă de la originile sale franciscane, ieslea este o invitaţie la a ‘simţi’, a ‘atinge’ sărăcia pe care Fiul lui Dumnezeu a ales-o pentru sine prin Întruparea Sa. Şi astfel, în mod implicit, este un apel la a-l urma pe calea umilinţei, a sărăciei, a simplităţii, care de la ieslea din Betleem ne conduce spre Cruce. Este un apel la a-l întâlni şi a-l sluji cu milostivire în surorile şi fraţii cei mai nevoiaşi.” Scrisoarea apostolică conţine o meditaţie despre semnificaţia şi simbolismul diferitelor elemente ce se găsesc într-o scenă a naşterii, şi o reflecţie a Sf. Augustin despre faptul că Isus, Pâinea vieţii, este aşezat într-o iesle de unde mâncau animalele: „Culcat într-o iesle, a devenit hrana noastră”. „Amenajarea ieslei în casele noastre ne ajută să retrăim ceea ce s-a întâmplat la Betleem. Desigur, Evangheliile rămân mereu izvorul care ne permite să cunoaştem şi să medităm acea întâmplare; cu toate acestea, reprezentarea ei în iesle ne ajută să ne imaginăm scena, ne trezeşte sentimente, ne invită să ne simţim implicaţi în istoria mântuirii, contemporani cu evenimentul care este viu şi actual în cele mai diverse contexte istorice şi culturale.” „Inima presepiului începe să bată când, de Crăciun, aşezăm statueta Pruncului Isus. Dumnezeu se prezintă astfel, într-un copil, pentru a se lăsa cuprins de braţele noastre. Îşi ascunde în slăbiciune şi fragilitate puterea care creează şi transformă totul. Pare ceva imposibil, şi totuşi aşa este: în Isus, Dumnezeu a fost copil şi în această condiţie umană a dorit să reveleze măreţia iubirii Sale, care se manifestă într-un surâs şi în întinderea braţelor Sale spre fiecare.” Pontiful i-a încurajat pe părinţi să pregătească scena Naşterii împreună cu copiii lor, deoarece aceasta „face parte din frumosul şi exigentul proces de transmitere a credinţei. Începând din copilărie şi apoi în fiecare etapă a vieţii, ne învaţă să îl contemplăm pe Isus, să simţim iubirea lui Dumnezeu pentru noi, să simţim şi să credem că Dumnezeu este cu noi şi noi suntem cu El.” A fost de acord şi cu cei care adaugă la scena Naşterii figurine care aparent nu au nici o legătură cu relatările evanghelice, aşa cum se obişnuieşte în Italia şi părţi din America Latină. „Această imaginaţie vrea să spună că în această lume nouă inaugurată de Isus este loc pentru tot ceea ce este omenesc şi pentru fiecare creatură. De la păstor la fierar, de la brutar la muzicieni, de la femei care poartă ulcele cu apă la copii care se joacă…: toate acestea reprezintă sfinţenia cotidiană, bucuria de a face într-un mod extraordinar lucrurile de fiecare zi, atunci când Isus împărtăşeşte cu noi viaţa Sa divină”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 848, Ultimul acces: 2026-09-24 18:30:56
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
