Episcopul Ignatie oferă antidotul la lipsa stăpânirii de sine, unul din păcatele care macină şi divizează societatea

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Episcopul Ignatie oferă antidotul la lipsa stăpânirii de sine, unul din păcatele care macină şi divizează societatea

[2019-12-07]

de Iulian Dumitraşcu

Episcopul Ignatie al Huşilor a oferit joi la Parohia Simila, Protopopiatul Bârlad, antidotul la lipsa stăpânirii de sine.
Biserica Parohiei Simila este ocrotită de Sfântul Ierarh Nicolae, pomenit în 6 decembrie, informează Episcopia Huşilor.
După Slujba Vecerniei cu Litie în cinstea Sf. Ier. Nicolae, Episcopul a prezentat virtuţile sfântului ocrotitor, tratând cu prioritate una dintre ele: înfrânarea sau stăpânirea de sine.
Ierarhul a explicat că Sfântul Nicolae este amintit în troparul său „om al lui Dumnezeu şi învăţător al înfrânării”, dar în limba greacă ideea de înfrânare este echivalentă cu stăpânirea de sine.
Pornind de la această virtute exersată de Sfântul Nicolae, Preasfinţia Sa a spus că unul din păcatele care macină şi divizează societatea este lipsa de stăpânire de sine.
„Oamenii nu mai reuşesc să se controleze. Când sunt în situaţii dificile, delicate, se lasă prinşi în iureşul impulsurilor, în acest carusel al mâniei, al emoţiilor, şi nu acţionează în mod înţelept”.
„Nu recunoaştem binele pe care ni-l face cineva. Când cineva nu recunoaşte binele pe care l-am făcut, noi nu reuşim să ne stăpânim, nu reuşim să acţionăm înţelept, cumpătat, cu stare de seninătate şi discernământ”.
„Foarte puţini oameni reuşesc să aibă această virtute, discernământul, care l-a caracterizat atât de profund pe Sfântul Nicolae”.
În a doua parte a predicii, ierarhul a explicat cum poate fi dobândită stăpânirea de sine.
„Stăpânirea de sine este un dar care vine în sufletul omului care este blând şi se roagă foarte mult. Nu vine de la sine”.
„Omul care se roagă ştie să se interiorizeze şi ştie să cumpănească foarte bine când ia o decizie”.
Preasfinţitul Ignatie a atras atenţia că lipsa stăpânirii de sine este o premiză a dorinţei de dominare, în chip autoritar, a celorlalţi.
„Cu cât omul nu se stăpâneşte pe sine însuşi, cu atât vrea să îi stăpânească, să îi domine, pe cei din jur. Un dictator nu se poate stăpâni pe sine, dar el vrea să îi domine, în chip autoritar, pe alţii”.
„Omul care se stăpâneşte pe sine însuşi nu are nevoie să domine pe cel de lângă el. Autoritatea celui care se stăpâneşte pe sine însuşi este o autoritate interioară, duhovnicească, care are o forţă mult mai mare. Ea schimbă mult mai frumos şi mai lin sufletul unui om, decât prin coerciţie, prin forţă şi agresivitate”.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 838, Ultimul acces: 2026-07-28 18:40:11

Timp total: 0.03s...

[1]:1