Satul românesc exprimă bucuria Crăciunului prin colinde

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Satul românesc exprimă bucuria Crăciunului prin colinde

[2019-12-17]

de Gheorghe Anghel

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la concertul tradiţional de colinde „Răsăritul cel de Sus” al Patriarhiei Romane, Palatul Patriarhiei, marţi, 17 decembrie 2019:
Ediţia prezentă a concertului tradiţional de colinde „Răsăritul cel de Sus” al Patriarhiei Române are loc în Anul Omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari) şi Anul comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărţi bisericeşti.
Anul acesta comemorăm, de asemenea, 30 de ani de la căderea regimului comunist, ca urmare a Revoluţiei române din decembrie 1989, prin care poporul român a dobândit libertatea de credinţă şi de neam, precum şi posibilitatea de a reafirma valorile noastre creştine, culturale şi identitare. În decembrie 1989, în preajma Crăciunului, Hristos Domnul văzând suferinţa şi oprimarea poporului român sub dictatura comunistă a făcut tainic paşi repezi către el şi i-a adus de Crăciun darul libertăţii.
La 30 de ani de la căderea regimului comunist, Biserica noastră a consacrat anul 2019 omagierii satului românesc, atât de oprimat timp de peste patru decenii prin colectivizarea forţată a satelor româneşti, iar mai apoi prin încercarea de „sistematizare a satelor”, adică de comasare a multor sate, lovind astfel în tradiţiile culturale şi spirituale ale satului românesc, în general, şi mai ales în tradiţiile legate de marile sărbători creştine tradiţionale. De pildă, în a doua jumătate a veacului al XX-lea, conducerea comunistă din România a încercat să elimine din tradiţia şi din conştiinţa românilor colindele de Crăciun, deoarece aveau un conţinut religios. Cu toate acestea, poporul român a reuşit să-şi păstreze credinţa strămoşească şi datinile sale, mai ales la sat.
Se ştie că strămoşii noştri romani sau latini aveau o sărbătoare a kalendelor/calendelor (a primei zile a fiecărei luni), numită Festum kalendarum. În această zi se plăteau datoriile, adică se ofereau şi se primeau bani. Astfel, calendele romane au transmis ideea de a dărui cu bucurie.
Totuşi, colindele creştine româneşti sunt mai mult decât calendele romane, deoarece ele exprimă un conţinut nou, şi anume credinţa românilor creştini în Naşterea Fiului veşnic al lui Dumnezeu ca om din Fecioara Maria, pentru a dărui oamenilor viaţa veşnică. Colindele româneşti au fost create de popor ca urmare a ascultării Evangheliei şi a cântărilor liturgice din biserică. Ele exprimă într-o formă poetică simplă, populară, lumina şi bucuria sărbătorii Naşterii lui Iisus Hristos, fiind specifice mai ales în perioada Crăciunului.
Colinda sau colindul de Crăciun este sfânt şi bun deoarece el reprezintă glasul sfânt Evangheliei lui Hristos şi al Bisericii Sale, interpretat în formă poetică populară de colindători de toate vârstele, pe uliţele satului sau pe străzile oraşului, precum şi în casele creştinilor, din generaţie în generaţie. Colinda de Crăciun este cântare sfântă, pentru că sfântă este taina minunată pe care o vesteşte, şi anume taina mântuirii lumii prin Iisus Hristos, Care „ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evrei 13, 8).
Ascultând colindele – spune Mihail Vulpescu în lucrarea sa Cântecul popular românesc – „simţi fiorul de sfinţenie care vine de undeva de departe prin veacuri şi trece din casă în casă şi din suflet în suflet.”
Colindele se cântă în cor sau în grup, adică în stare de comuniune, deoarece ele reprezintă credinţa şi bucuria Bisericii lui Hristos, aceasta fiind adunarea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi. Însă colindele se cântă în cor nu numai împreună cu oamenii din vremea noastră, ci şi împreună cu strămoşii noştri, arătând astfel că ele sunt deodată eveniment contemporan şi tradiţie străbună şi neîntreruptă. „Azi cu strămoşii cânt în cor/Colindul sfânt şi bun/Tot Moş era şi-n vremea lor/Bătrânul Moş Crăciun.”
La români, colindele se cântă în toate regiunile ţării, din Maramureş până în Dobrogea, din Banat până în Moldova şi Bucovina, la sate şi la oraşe deopotrivă.
Colindele pe care le ascultăm în această perioadă a postului Naşterii Domnului sunt, de cele mai multe ori, cântate de cete de copii, întrucât ei reprezintă cetele de îngeri care au cântat la Naşterea Pruncului Hristos în peştera smerită a Betleemului : „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”(Luca 2, 14)
Prin urmare, trebuie să cultivăm permanent străvechea şi frumoasa tradiţie românească a colindatului, prin care devenim şi noi apostoli sau vestitori ai Naşterii Pruncului Iisus, pentru a spori bucuria în familie, în Biserică şi în societate. Mai ales astăzi, când lumea secularizată devine tot mai individualistă, însingurată şi depresivă, credinţa în iubirea milostivă şi smerită a Domnului Iisus Hristos ne cheamă să aducem pace, bucurie şi speranţă în sufletele şi în casele oamenilor.
În încheiere, îi felicităm pe toţi participanţii la concertul tradiţional de colinde al Patriarhiei Române, „Răsăritul cel de Sus”, felicităm Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române, organizatorul evenimentului, şi vă dorim tuturor Sărbători fericite cu sănătate şi bucurie sfântă, adresându-vă totodată salutul tradiţional: La mulţi ani!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 852, Ultimul acces: 2026-09-24 20:37:11

Timp total: 0.03s...

[]:1