© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Mons. Pizzaballa: Cristos se naşte pentru inima omului, nu pentru putere[2019-12-24]Naşterea lui Cristos „nu a şters nici una dintre dramele politice, sociale şi economice din timpul său”. El nu a venit „să revoluţioneze structurile sociale din timpul său, nu a voit să cucerească puterea, ci inima omului. Aşa a schimbat lumea.” Este ceea ce scrie în mesajul de Crăciun credincioşilor din Ţara Sfântă şi trimis la AsiaNews, administratorul apostolic al Patriarhiei de Ierusalim a latinilor, Mons. Pierbattista Pizzaballa, care trasează o paralelă între timpurile lui Isus şi timpurile noastre. Prelatul îndeamnă să nu „ne resemnăm” în pofida dificultăţilor, pentru că „nu acesta este mesajul” sărbătorii.Mons. Pizzaballa aminteşte că locuitorii din Ţara Sfântă trebuie „să se confrunte cu fragilitatea vieţii politice”, care este percepută „tot mai departe de viaţa reală a populaţiei” şi „incapabilă” să înfrunte „enormele probleme sociale şi economice”. În afară de aceasta el adaugă că este „greu, în acest context, a vedea cum este posibil chiar perspective minime de respiraţie problemei israeliano-palestiniene”. Există atâtea „propuneri”, dar nimic „concret”. De la situaţia politică din Israel la violenţele cu grupurile extremiste din Gaza, de la problema permiselor pentru credincioşii din Fâşie (189 până acum cele eliberate, din care 11 pentru catolici) la exodul creştinilor din regiune, sunt multe provocările pentru însăşi supravieţuirea comunităţii. „Timpurile lui Isus”, scrie Mons. Pizzaballa, „nu erau mai bune decât ale noastre. Era ocupaţia romană, era Irod, erau diferitele centre de putere… în fond omul nu pare să se fi schimbat mult de atunci.” Cu toate acestea, există şi elemente pozitive între are „venirea a tot mai numeroşi pelerini din toată lumea” care aduc „zâmbetul în atâtea familii, care pot astfel să lucreze cu seninătate”. Locul de muncă, precizează prelatul, „rămâne problema principală” pentru cei locali şi pentru mulţi „muncitori străini şi imigraţi” aşa încât ideea de a pleca „devine o ispită. Aşadar, totul pare să ne spună că a vorbi despre speranţă este simplă retorică. Gândul meu şi mulţumirea mea se adresează celor mulţi şi celor multe care cu iubire, în tăcere şi fără gălăgie, îşi dăruiesc şi astăzi viaţa lor şi inima lor gratuit.” De la părinţii care îi educă pe copii la atâţia lucrători şi voluntari în spitale, în casele pentru bătrâni, în casele de primire pentru invalizi ca o confirmare a marii angajări în social a Bisericii din Ţara Sfântă. „Aşadar, celor care au înţeles că a fi creştini înseamnă a dărui viaţa, a iubi gratuit, fără a aştepta nimic pentru sine, pentru că deja au tot. Sunt persoane care au în inimă o speranţă mare, o dorinţă sinceră şi profundă care îi duce în afara lor şi atenţi faţă de celălalt.” Printre multele noastre „contradicţii” el subliniază că a întâlnit „peste tot persoane fericite, dedicate cu statornicie în slujba familiei lor, a comunităţii lor, a realităţii lor de viaţă”. „Ele sunt speranţa Bisericii noastre. În ele, aici, se mai celebrează Crăciunul adevărat. Fie ca exemplul lor şi viaţa lor să continue să schimbe inima atâtora. Sunt sigur că numai aşa vom putea cu adevărat face fericită această chinuită Ţară Sfântă a noastră.” (material AsiaNews tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru InfoSapientia.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 923, Ultimul acces: 2026-09-25 03:59:25
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
