Zâmbind printre lacrimi

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Zâmbind printre lacrimi

[2007-02-08]

pr. Ernest Munachi Ezeogu

Un preot şi-a început predica la Evanghelia de astăzi cerând credincioşilor să ridice mâinile dacă le-ar place să fie săraci, înfometaţi, înlăcrimaţi, urâţi de toţi. Nici o mână sus. Apoi i-a rugat ca, dimpotrivă , să ridice mâinile cei care ar dori să fie bogaţi, bine hrăniţi, mereu zâmbitori şi vorbiţi numai de bine în comunitate. Toate mâinile au fost sus. Dacă am repeta acest experiment în orice altă biserică, am obţine probabil rezultate similare. Cu toate acestea, în Evanghelia lui Luca Isus declară că fericiţi sunt cei săraci, înfometaţi, întristaţi şi care sunt urâţi de alţii. Şi pentru a fi sigur că afirmaţiile îi sunt clar înţelese, continuă aruncând cuvintele grele asupra celor care sunt bogaţi, sătui, care râd şi sunt lăudaţi. De ce oare? Vrea oare Luca să ne facă să înţelegem că sărăcia materială în sine este un semn al relaţiei bune cu Dumnezeu, iar prosperitatea materială este o pedeapsă? Cu siguranţă că nu!

Sărăcia în sine nu este o binecuvântare ci un rău, o lipsă. De fapt toate elementele enumerate în fericirile prezentate de Luca - sărăcia, foamea, plânsul, ura, excluderea, insulta, defăimarea - sunt toate rele. Sunt lucruri pe care nici un părinte bun nu le-ar dori pentru copilul lui. Nici Dumnezeu nu doreşte aceste lucruri pentru noi, copiii Lui. Şi atunci cum să înţelegem aceste fericiri? Cheia fericirilor să găseşte într-o clauză importantă pe care el o adaugă după ultima fericire, iar această clauză este "din cauza Fiului Omului". Ceea ce spune Luca este că cei care acceptă aceste condiţii vitrege, ca preţ pe care îl au de plătit pentru a-l urma pe Cristos, sunt cu adevărat binecuvântaţi. Câteva informaţii despre contextul social al Evangheliei lui Luca ne vor fi de ajutor.

Luca a scris Evanghelia sa într-o perioadă de teribile persecuţii sociale şi religioase îndreptate împotriva celor care credeau în Cristos. Erau atât de severe încât oricine practica creştinismul era conştient că riscă să fie dat afară din familie, respins de prieteni şi exclus din sinagogă. Respectivul îşi pierdea dreptul de moştenire, inclusiv drepturile comerciale în comunitate. Chiar dacă era o persoană bogată, cu multe pământuri şi ferme, în momentul declarării credinţei în Cristos era automat deposedat şi devenea sărac lipit pământului. Acum înţelegeţi de ce unii mai deştepţi mergeau înainte şi îşi vindeau pământurile!

În pasajul dinaintea Evangheliei de astăzi, Luca descrie chemarea celor doisprezece apostoli (Luca 6,12-16). Dintr-un grup mare de persoane care veneau şi plecau, căutând să se decidă dacă să îl urmeze sau nu, Isus cheamă explicit doisprezece bărbaţi ca asociaţi ai Săi. Acum să ne închipuim că ne numărăm printre primii creştini, din primul secol. Dată fiind situaţia descrisă mai sus, cum v-aţi simţi dacă Cristos v-ar chema să îl urmaţi? Aţi şti că imediat ce aţi răspunde cu "da" chemării Lui, v-aţi pierde proprietăţile şi titlurile în comunitate, aţi deveni automat membru al clubului săracilor, al celor urâţi, al proscrişilor. Cu lacrimi în ochi v-aţi codi dacă să acceptaţi sau nu numirea. Şi atunci Isus, privind la lacrimile tale, îţi spune: "Fericiţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi voi, care acum sunteţi flămânzi, căci vă veţi sătura. Fericiţi voi, care plângeţi acum, căci veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor alunga, când vă vor insulta şi vor şterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi de bucurie, căci iată, răsplata voastră va fi mare în cer; pentru că aşa au făcut şi părinţii lor profeţilor" (Luca 6,20-23). După un astfel de discurs, cel chemat de Cristos ar zâmbi printre lacrimi, pentru că înţelege că a făcut într-adevăr alegerea cea bună.

Seria de "vai vouă" se referă în schimb la cei care au răspuns cu "nu" invitaţiei lui Isus (asemenea tânărului bogat) pentru că nu erau gata să renunţe la poziţia din comunitate, la cercul de prieteni, ca să nu mai vorbim de bogăţiile pe care le acumulaseră în viaţă. Au ajuns să acorde o mare importanţă lucrurilor bune din această viaţă, o importanţă atât de mare încât au devenit un fel de zei pentru ei. Din multe puncte de vedere sunt ca bărbaţii şi femeile vremurilor noastre, marcate de materialism şi consumerism. Isus le spune că au făcut alegerea greşită deoarece punerea prosperităţii lumeşti în faţa lui Dumnezeu pavează drumul nu spre fericire, ci spre tragedia veşnică.

Sursa: www.ProFamilia.ro

Contor Accesări: 998, Ultimul acces: 2026-09-22 04:38:58

Timp total: 0.03s...

[]:1