Cum ne ajută lectura Bibliei în timp de pandemie? Ne răspunde Pr. Lect. Marian Vild

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Cum ne ajută lectura Bibliei în timp de pandemie? Ne răspunde Pr. Lect. Marian Vild

[2020-04-13]

de Gheorghe Anghel

Părintele Marian Vild de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări legate de importanţa lecturii Bibliei în viaţa creştinilor, mai ales în timp de pandemie.
„În cuvintele Sfintei Scripturi găsim nu numai informaţie, nu numai hrană duhovnicească şi orientare sau ghidaj duhovnicesc, ci găsim şi multă mângâiere şi întărire (…) Ori în această perioadă de încercare avem nevoie exact de aceste lucruri şi anume, de răbdare, de mângâiere şi de nădejde”, a precizat părintele Vild.
Clericul susţine că „raportarea la Sfânta Scriptură ar trebui să facă parte din practicile zilnice comune ale credincioşilor”, iar acum ar trebui „redescoperită şi extinsă” deoarece lectura Scripturii înseamnă întâlnire cu „Hristos – Cuvântul (Logos-ul) lui Dumnezeu”.
Această lectură-întâlnire este unul dintre instrumentele duhovniceşti din arsenalul de bază al fiecărui creştin şi care în aceste momente trebuie activat şi pus în valoare.
Interviu integral:
Basilica.ro: În această perioadă de pandemie în care ne aflăm mai mult în izolare, iar teama şi neliniştea parcă domină societatea, vă rugăm să ne spuneţi cât de important este ca fiecare credincios să citească zilnic din Sfânta Scriptură? Îl poate ajuta să dobândească linişte şi nădejde în Dumnezeu?
Pr. Vild: Lectura Dumnezeieştilor Scripturi este o practică veche a Bisericii, care a hrănit, practic, toate generaţiile de creştini de două mii de ani încoace. Aşadar, raportarea la Sfânta Scriptură ar trebui să facă parte din practicile zilnice comune ale credincioşilor. Este adevărat că în situaţia de acum această practică ar trebui redescoperită şi extinsă, în sensul unei lecturi mai atente şi mai cuprinzătoare spre folosul celor care doresc să o practice.
Aceasta întrucât, în cuvintele Sfintei Scripturi găsim nu numai informaţie, nu numai hrană duhovnicească şi orientare sau ghidaj duhovnicesc, ci găsim şi multă mângâiere şi întărire. Practic, cei care nu au această obişnuinţă ar trebui să descopere măcar acum Scripturile deoarece, aşa cum scria Sf. Ap. Pavel celor din Roma: „… toate câte s-au scris mai înainte s-au scris spre învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea care vin din Scripturi, să avem nădejde” (Rom 15, 4). Ori în această perioadă de încercare avem nevoie exact de aceste lucruri şi anume, de răbdare, de mângâiere şi de nădejde.
Mai mult decât atât, în Biserica noastră există o tradiţie veche care poate fi urmărită sistematic încă din primele veacuri, care se numeşte „lectura duhovnicească a Scripturilor”. În această perspectivă, raportarea la Scripturi este înţeleasă nu doar ca apel la un text fundamental, la un cod de legi, ci mai cu seamă ca o întâlnire cu Hristos – Cuvântul (Logos-ul) lui Dumnezeu. Această lectură-întâlnire este unul dintre instrumentele duhovniceşti din arsenalul de bază al fiecărui creştin şi care în aceste momente trebuie activat şi pus în valoare.
Basilica.ro: Ce fragmente biblice recomandaţi, în mod special, spre lectură în această perioadă pentru întărire în credinţă şi pentru îmbărbătare?
Pr. Vild: „Toată Scriptura este de Dumnezeu insuflată şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare şi spre înţelepţirea cea întru dreptate” spune Sf. Ap. Pavel în Epistola a doua către Timotei (3, 16). Prin urmare, toată Scriptura este folositoare pentru că în cuvintele ei credincioşii discern Cuvântul lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, una dintre cărţile Sfintei Scripturi a fost încă din primele veacuri foarte importantă pentru comunitatea creştină, şi anume cartea Psalmilor. Practic, aceasta a fost asumată de Biserică în rugăciunea ei publică şi particulară, fiind astfel, prima carte de cult a Bisericii şi prima carte de rugăciuni a credincioşilor. Această valoare nu i s-a pierdut în timp, pentru că dezvoltarea liturgică s-a făcut pe scheletul Psaltirii, iar lectura ei particulară a continuat de-a lungul veacurilor, până astăzi.
Aşadar, în ceea ce priveşte folosul imediat, acesta vine din rugăciune, rugăciune în care folosim, însă, o parte din Scriptură, şi anume cartea Psalmilor sau Psaltirea. Valoarea extraordinară a acestei cărţi biblice este subliniată magistral de către Sf. Vasile cel Mare:
Altele ne învaţă Profeţii, altele Cărţile istorice, altele Legea şi altele felul de sfătuire al Pildelor. Cartea Psalmilor, însă, cuprinde ce e mai folositor din toate: profeţeşte cele viitoare, ne aduce aminte de faptele istorice, dă legi pentru viaţă, ne învaţă cele pe care trebuie să le facem. Şi ca să spun pe scurt, Cartea Psalmilor este o vistierie obştească de învăţături bune, dând fiecăruia, după sârguinţa lui, ce i se potriveşte […] psalmul este linişte a sufletelor, conducător al păcii; potoleşte tulburarea şi vâlvătaia gândurilor, înmoaie mânia sufletului […]. Psalmul pune pe fugă pe demoni şi aduce pe îngeri într-ajutor; este armă pentru frica de noapte; odihnă pentru ostenelile zilei; este întărirea pruncilor, podoabă celor în floarea vârstei, mângâiere bătrânilor, găteală foarte potrivită femeilor.
(selecţie din Omilia I şi Omilia a II-a la Psalmi)
Cu sigurnaţă însă, aşa cum spuneam la început, putem să ne folosim de orice lectură biblică. Astfel, lecturând Vechiul Testament, putem, bunăoară, discerne lucrarea lui Dumnezeu în istoria popoorului Israel, putem învăţa din răbdarea lui Iov şi asculta chemarea la pocăinţă a profeţilor.
Din textele Noului Testament, pericopele despre Sfintele Pătimiri ale lui Hristos au fost utilizate în tradiţia patristică ca puncte de plecare pentru înţelegerea ethosului creştin şi pentru începutul pocăinţei autentice. Ascultarea acestor texte în proclamarea liturgică a sfintelor slujbe (la Deniile din Săptămâna Pătimirilor), dar şi accesându-le prin lecturile particulare, acestea descoperă credincioşilor taina iconomiei mântuirii lumii şi dau acestora mângâiere şi nădejde.
Desigur, viaţa primelor comunităţi creştine descrise în Fapte şi Epistole au valoare normativă şi paradigmatică pentru credincioşii din totdeauna şi de pretutindeni, şi de aceea, raportarea la acestea aduce orientare şi primenire în viaţa duhovnicească.
Basilica.ro: Lectura Bibliei ar trebui intensificată în timpul posturilor? De ce? Care sunt foloasele duhovniceşti?
Pr. Vild: Lectura Bibliei face parte din gesturile fireşti ale fiecărui creştin, însă în tradiţia Bisericii noastre această practică este legată de un întreg demers ascetic. Astfel, lectura Sfintei Scripturi este integrată în viaţa Bisericii. În răstimpurile posturilor, în general, şi al Postului Mare, în special, lectura biblică este intensificată în rânduielile cultului public. Spre exemplu, la Paremii (care sunt lecturi din Vechiul Testament, puse seara, la Vecernie) se citesc în Postul Mare integral cărţile Facerea, Ieşirea, Isaia, Înţelepciunea lui Solomon şi părţi din multe alte cărţi biblice.
Psaltirea, care în general se citeşte o dată pe săptămână – prin sistemul împărţirii ei în cele 20 de catisme, distribuite în rânduielile celor şapte laude –, în Postul Mare se citeşte de două ori pe săptămână. Această lectură intensă invită, desigur, pe credincioşi la o sporire şi a lecturilor particulare.
Cheia acestei lecturi intensive este oferită de Canonul cel mare al Sfântului Andrei Criteanul, care este citit de două ori în Postul mare, în prima şi în a cincea săptămână a acestuia. Acesta nu este altceva decât o reiterare a întregii Sfintei Scripturi, personajele şi evenimentele fiind asumate ca modele de cădere şi de pocăinţă, cu o chemare specială spre a îmbrăţişa pocăinţa. În acelaşi timp, postul, în general, este legat de rugăcine, Canonul cel mare fiind el însuşi o astfel de rânduială de rugăciune.
Lectura Bibliei este unită cu postul şi cu rugăciunea în tradiţia ascetică răsăriteană, toate practicate spre lepădarea egoismului şi a întoarcerii către Dumnezeu şi către aproapele. Aşadar, raportarea deasă la Dumnezeieştilor Scripturi în Postul Mare vizează această întoarcere (metanoia – schimbare a minţii) urmând modelele biblice.
Basilica.ro: Care este pasajul dvs. preferat din Sfânta Scriptură legat de sărbătoarea Învierii. De ce îl aveţi în suflet în mod special?
Pr. Vild: Credinţa în Învierea Domnului este punctul central al învăţăturii Apostolilor, aşa cum citim în Noul Testament (FA 2, 32-33; 17, 31, ş.a.). Probabil cel mai bine pune în lumină acest adevăr, Sfântul Apostol Pavel care, în prima Epistolă adresată comunităţii din Corint reacţionează în faţa necredinţei acestora cu privire la posibilitatea învierii trupului subliniind zădărnicia întregului edificiu al credinţei creştine în afara acceptării realităţii învierii: „Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră” (1 Cor 15, 13-14).
Dincolo de situaţia din Corint, unde convertiţii de la păgânism se pare că deşi acceptaseră Învierea lui Hristos nu puteau accepta învierea tuturor – întrucât în antropologia greacă trupul nu avea valoare veşnică -, cuvintele pauline sunt extrem de actuale. Învierea Domnului schimbă condiţiile ontologice ale existenţei. Este vorba de o re-creare a lumii (palingenesia – cf. Mt 19, 28), iar cei care mor şi înviază cu Hristos (Col 2, 12: 3, 3), devin făptură nouă (2 Cor 5, 17), oameni noi (Efes 4, 24). Aşadar, poporul creştin este un popor al învierii, iar textul paulin din 1 Corinteni 15, este cu siguranţă unul din cele mai frumoase texte care subliniază acest adevăr.
Basilica.ro: Unii credincioşi sunt sceptici în citirea Bibliei motivând că pot înţelege greşit unele cuvinte. Ce îi sfătuiţi?
Pr. Vild: Gândul de a nu citi Biblia pentru că nu poţi înţelege corect este văzut de Sf. Ioan Gură de Aur ca o ispită drăcească. De aceea, el îi îndemna pe credincioşii din vremea lui ca să se raporteze cât mai des la textele Sfintei Scripturi. Şi acest lucru îl putem întâlni în întraga tradiţie răsăriteană. Desigur, există texte biblice cu un grad de dificultate mai ridicat, dar lectura Bibliei nu este un act individual şi izolat. Credinciosul deţine un întreg set hermeneutic care îl face apt să înţeleagă textele biblice. Este voba în primul rând de apartenenţa lui eclesială. Astfel, ca mădular viu al Bisericii, credinciosul ortodox are la îndemână întreaga imnografie şi iconografie, tâlcuirile patristice, îndrumarea duhovnicului, catehezele biblice – ca să amintesc doar câteva dintre acestea.
Practic, aşa cum se exprima părintele Theodore Stylianopoulos, Biserică Ortodoxă este una eminamente biblică, toate practicile ei esenţiale şi dezvoltările ei sunt puneri în practică ale dialogului dintre comunitatea credincioşilor şi Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, lectura Sf. Scripturi nu ar trebui să lipsească din viaţa noastră a tuturor, textele sfinte fiind, aşa cum am mai afirmat, nu numai o arhivă de norme şi legi, ci mai cu seamă hrană duhovnicească pentru că ele mijlocesc o întâlnire reală cu Hristos – Logosul Dumnezeiesc.
Pr. Marian Vild
În prezent, Pr. Lect. Marian Vild este Directorul Departamentului de Teologie Istorică, Biblică şi Filologie al Facultăţii de Teologie din Bucureşti. În perioada martie 2016 – ianuarie 2019 a îndeplnit funcţia de Prodecan pentru activitatea studenţească.
Din anul 2010 este doctor în Teologie, specializarea Noul Testament, tema lucrării fiind: „Eshatologia paulină”.
A semnat numeroase volume, studii şi articole pe teme biblice.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 700, Ultimul acces: 2026-07-25 06:57:44

Timp total: 0.03s...

[1]:1