PS Ambrozie se gândește de Crăciun la medici, dar și la preoți, pentru care cere un dram de respect[2020-12-26]de Sorin IonițeÎn mesajul pastoral de Crăciun, Episcopul Ambrozie al Giurgiului a transmis gândurile sale de recunoștință față de medici pe care îi numește adevărați eroi, dar nu i-a uitat nici pe preoți, care se confruntă cu multe greutăți. El spune că ar vrea să poarte aceste greutăți în locul lor, iar de la credincioși cere înțelegere și un dram de respect pentru păstorii lor. PS Ambrozie crede că în criza provocată de pandemie am pierdut sensul propriei noastre existențe, am pierdut noblețea și buna rânduială, cinstea și dragostea, iubirea și bucuria de a face binele. Toate acestea s-au retras stânjenite din fața tăvălugului nerușinării, însă nu ne-au părăsit cu totul. Priviți la cadrele medicale ce ostenesc în spitale, la căpătâiul celor infectați! Înveșmântați în costumele de protecție, amestecând sudoarea și lacrimile, învăluiți în mirosul medicamentelor și al soluțiilor de dezinfectare, oamenii aceștia fac tot ce pot pentru a-i salva pe cei în suferință. Și ei au familii, soți, soții, copii și părinți ce-i așteaptă îngrijorați acasă. Și ei ar dori ca totul să se termine, însă dorința nu le este împlinită. Trudesc fără încetare, nădăjduind că totul va fi bine. Ce îi ține pe acești oameni minunați? Restul de noblețe rămas neamului omenesc. Ce le dă putere? Fărâma de credință ce nu a părăsit cu totul sufletul. Fără îndoială, oamenii aceștia sunt adevărați eroi, însă nu sunt singurii, continuă Preasfinția Sa și include aici mulțimea discretă, tăcută a celor ce continuă să-și îngrijească bătrânii, a celor care ostenesc să învețe și să educe copiii, a celor care nu au obosit să spere că putem duce o viață decentă, chiar și în vremuri de criză. Apoi adaugă: Și ar mai fi o categorie, pe care mulți o ignoră, alții o hulesc și o condamnă și doar puțini îi acordă sprijinul: aceea a preoților. Nu au nevoie de laude, nici de recunoaștere lumească, ci de înțelegere și sprijin, de decență și de un dram de respect pentru efortul pe care-l depun pentru păstoriții lor. Neștiuți de nimeni, oamenii aceștia au continuat să-l împărtășească pe Hristos, să slujească lui Dumnezeu și aproapelui, fiecare după putința lui, să mângâie acolo unde nimeni nu mai putea mângâia, să înțeleagă acolo unde înțelegerea și-a atins limitele ultime, să râdă acolo unde zâmbetul a devenit amintire și să plângă pentru cei pe care nimeni nu s-a mai încumetat să-i jelească. Dragii mei preoți, Vă știu greutățile, văd povara ce vă apasă și, de ar fi cu putință, aș purta-o în locul vostru. Mulți dintre voi ați simțit urgia bolii și nu ați dezarmat. Noaptea Învierii v-a aflat pe cale, împărtășind Lumina din ușă în ușă, din poartă în poartă. Celor răposați le-ați aprins candelă, când casnicilor lor le-a fost cu neputință să vină la morminte, pe cei bolnavi i-ați cuminecat, voi ați umplut bisericile cu rugăciune, purtând în suflet pe cei rămași izolați în case. Acum, de Crăciun, situația nu s-a schimbat foarte mult, însă ați fost deja încercați întru slujire. Avem încredințarea că veți reuși să mențineți candela permanent aprinsă în sfintele altare, candela credinței, a mărturisirii în faptă și în cuvânt, candela Dumnezeieștii Liturghii și a slujirii aproapelui. În clipele acestea, însă, nu de confirmări aveți nevoie, ci de sprijin și de întărire. De aceea, Vă pomenim mereu în rugăciune, nădăjduind că vom fi pomeniți asemenea, ca Domnul Hristos să fie în mijlocul nostru acum și de-a pururi. Citește textul integral pe site-ul oficial al Episcopiei Giurgiului. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 746, Ultimul acces: 2026-07-31 05:27:13
|
Timp total: 0.04s...
[]:1