© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Miracolele euharistice: dovezi ale Prezenței Reale[2007-02-25]La fiecare Liturghie, urmând porunca lui Isus, preotul ridică ostia și spune: "Luați și mâncați din acesta toți: acesta este Trupul meu, care se jertfește pentru voi". Apoi ridică potirul și spune: "Luați și beți din acesta toți: acesta este potirul Sângelui meu, al noului și veșnicului legământ, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor. Faceți aceasta în amintirea mea".Doctrina transubstanțierii, învățătura conform căreia pâinea și vinul se transformă cu adevărat în trupul și sângele lui Isus Cristos, este una dificilă. Când Cristos le-a spus prima oară discipolilor săi despre ea, mulți au respins-o. Dar Isus nu și-a explicat afirmația, nici nu a corectat-o, ci pur și simplu le-a repetat apostolilor porunca, la Cina cea de Taină. Unii creștini nu reușesc nici astăzi să accepte această învățătură. De-a lungul istoriei însă multe persoane au relatat despre miracole care i-au întors la adevăr. Biserica a recunoscut peste o sută de miracole euharistice, multe dintre ele având loc în perioade în care credința în transubstanțiere era în declin. Unul dintre primele miracole a fost semnalat de Părinții din pustiul Egiptului, care s-au numărat printre primii călugări creștini. Unul dintre acești călugări se îndoia de Prezența Reală a lui Isus în pâinea și vinul consacrate. Doi dintre frații lui călugări s-au rugat pentru întărirea credinței sale. Mergând la Liturghie au avut parte de o experiență ce ne-a fost transmisă prin scris. Când pe altar a fost așezată pâinea, cei trei călugări au văzut acolo și un copilaș. Când preotul și-a îndreptat mâna către pâine, un înger a coborât cu o sabie și a turnat din sângele copilului în potir. Când preotul a început să frângă pâinea, îngerul a început să taie copilașul în bucățele. În fine, când a venit momentul Împărtășaniei, preotul a îndreptat spre gura călugărului cu îndoieli bucăți de carne ce sângerau. În fața acestei imagini, călugărul s-a înfricoșat și a strigat: "Doamne, cred că această pâine este trupul Tău, iar în acest potir sângele Tău". În acea clipă, bucata de carne a luat chipul pâinii; călugărul s-a împărtășit și i-a adus mulțumire lui Dumnezeu. Ceilalți călugări au înțeles de asemenea mai profund miracolul care are loc la fiecare Liturghie. Ne-au lăsat în scris: "Dumnezeu cunoaște natura umană și faptul că oamenii nu consumă carne crudă, și de aceea și-a transformat trupul în pâine și sângele în vin, pentru ca să poată să fie primite cu credință". Pânze însângerate În 1263, un preot german cunoscut ca Petru din Praga avea de asemenea probleme cu doctrina transubstanțierii. Pe când celebra Liturghia în Bolseno, Italia, din ostie a început să curgă sânge pe corporal, chiar în momentul consacrării. Cazul a fost raportat Papei Urban al IV-lea, care a solicitat o anchetă, concluzia fiind că este vorba de un miracol. Pânza însângerată este încă expusă în Catedrala din Orvieto, Italia. Există multe miracole euharistice similare celei experimentate de Petru din Praga, în care ostia s-a transformat în trup și sânge. Papa Urban avusese deja legătură cu un miracol euharistic. Cu câțiva ani înainte, fericita Iuliana de Cornillon, din Belgia, a avut o viziune în care a văzut o lună plină întunecată într-un singur punct. O voce cerească i-a spus că luna îl reprezenta pe Cristos în acel moment, iar punctul întunecat indica faptul că în calendarul liturgic lipsea o sărbătoare în cinstea Trupului lui Cristos (Corpus Christi). Ea i-a relatat viziunea pe care a avut-o oficialului Bisericii locale, Arhidiaconul de Liege, cel care mai apoi a devenit Papa Urban al IV-lea. Amintindu-și de viziunea Iulianei în timp ce investiga miracolul raportat de Petru din Praga, Urban i-a cerut Sfântului Toma de Aquino să compună Oficiul pentru Liturghie și pentru Liturgia Orelor pentru o nouă sărbătoare dedicată devoțiunii față de Euharistie. Această Liturgie pentru Corpus Christi (mai deplin definită în 1312) este foarte asemănătoare u cea pe care o celebrăm astăzi. La Liturghia din Duminica Paștelui, în 1331, în Blanot, un mic sat din centrul Franței, una dintre ultimele persoane care au primit Împărtășania a fost o femeie pe numele ei Jacquette. Preotul a pus ostia pe limba ei, s-a întors și a pornit spre altar. Nu a observat că ostia i-a căzut din gură și a ajuns pe haina care îi acoperea femeii mâinile. Când i s-a atras atenția, s-a întors la Jacquette, care era încă în genunchi. În loc să găsească ostia pe haina ei, a văzut doar o pată sângerie. După Liturghie, preotul a luat haina în sacristie și a pus-o într-un vas cu apă. A spălat locul de mai multe ori, dar de fiecare dată pata devenea mai închisă și mai mare, în final ajungând de dimensiunea ostiei. A luat un cuțit și a tăiat partea însângerată de bucata de ostie căzută pe haina femeii. A pus bucata de pânză în tabernacol, alături de ostiile consacrate rămase neconsumate după Liturghie. Ostiile consacrate atunci nu au fost niciodată distribuite la Împărtășanie. Au fost păstrate în tabernacol, alături de bucata de pânză. După sute de ani, ele erau perfect conservate. Din păcate ostiile s-au pierdut în timpul Revoluției Franceze, în timp ce bucata din haina femeii a fost salvată de un credincios din parohie, pe nume Dominique Cortet. Acum relicva este expusă solemn, an de an, în sărbătoarea Corpus Christi, în biserica Sf. Martin din Blanot. O lumină strălucitoare Monstranța cu relicva de la Santarem. În cazul unora dintre miracolele euharistice, ostiile emit lumini strălucitoare. În 1247, de exemplu, o femeie din Santarem, Portugalia, se temea că soțul nu îi este fidel în totalitate. A mers la o vrăjitoare care i-a promis că soțul se va întoarce la ea dacă îi va aduce ei o ostie consacrată. Femeia a fost de acord. La Liturghie, femeia a reușit să ia o ostie consacrată și să o pună într-un batic, dar înainte să poată să ajungă la vrăjitoare, pânza s-a îmbibat cu sânge. Femeia s-a speriat. S-a dus rapid acasă și a ascuns baticul și ostia în dulapul din dormitor. Noaptea, din dulap ieșea o lumină puternică. Soțul ei a văzut, iar soția i-a povestit cele întâmplate. În ziua următoare, mulți locuitori ai orașului au venit în casa lor, atrași de lumină. Oamenii i-au povestit evenimentele extraordinare preotului paroh, care a venit de asemenea la casa celor doi. A luat ostia și a dus-o înapoi la biserică, așezând-o într-un recipient din ceară în care ostia a continuat să sângereze timp de trei zile. Ostia a rămas în acest recipient timp de patru ani, până când, într-o zi, când preotul a deschis ușița tabernacolului, a văzut vasul de ceară spart în bucățele mici, iar în locul lui un vas din cristal, cu sânge în el. Casa unde a avut loc miracolul a fost transformată în 1684 într-o capelă. Miracolul a continuat să se repete mulți ani, în a doua duminică din luna aprilie. Relicvariul în care se află ostia miraculoasă este așezat deasupra tabernacolului din biserica Sf. Ștefan din Santarem, putând fi văzut de pelerini pe tot timpul anului. Un fenomen similar a avut loc în jurul anului 1300, în satul Wawel de lângă Cracovia, Polonia. Câțiva hoți au pătruns într-o biserică și au furat monstranța conținând ostii consacrate. Când s-au convins că monstranța nu este făcută din aur, au aruncat-o într-o mlaștină. La lăsarea întunericului, din locul unde se afla monstranța cu ostiile consacrate a început să emane o lumină atât de puternică încât putea fi văzută de la câțiva kilometri depărtare. Sătenii s-au speriat și l-au anunțat pe Episcopul de Cracovia. Acesta a cerut trei zile de post și de rugăciune. În a treia zi, el a condus personal o procesiune spre mlaștină. Acolo a găsit monstranța și ostiile consacrate, toate intacte. An de an, în sărbătoarea Corpus Christi, acest miracol este celebrat în biserica Corpus Christi din Cracovia. Fața Pruncului Isus În unele miracole euharistice, pe ostie a apărut o imagine. Miracolul din Eten, Peru, de exemplu, a început la 2 iunie 1649. În acea noapte, pr. Jerome Silva se pregătea să pună la loc monstranța când a văzut pe ostie imaginea unui copil cu bucle dese șatene care îi ajungeau pe umeri. A arătat ostia mulțimii, cu toții fiind de acord că era chipul Pruncului Isus. A doua apariție a avut loc luna următoare. În timpul unei alte expuneri a Euharistiei, Pruncul Isus a apărut din nou pe ostie, îmbrăcat într-o haină purpurie pe deasupra unei cămăși, după obiceiul indienilor locului, mohicanii. Apariția a fost interpretată ca o dovadă a iubirii lui Cristos pentru mohicani. În timpul apariției, care a durat circa 15 minute, mulți au văzut pe ostie și trei inimi mici albe, simbolizând probabil cele trei Persoane ale Preasfintei Treimi. Celebrarea Pruncului Miraculos de la Eten atrage încă mii de oameni în Peru în fiecare an. Un miracol similar a avut loc mult mai recent, acum câțiva ani. A început la 28 aprilie 2001, în Trivandrum, India. Pr. Johnson Karoor, din Biserica Siro-Malankareză, celebra Sfânta Liturghie când a văzut trei puncte pe ostia consacrată. S-a oprit și a privit Euharistia. I-a invitat apoi pe ceilalți prezenți la Liturghie să privească ostia, și au văzut și aceștia punctele. Le-a cerut credincioșilor să rămână în rugăciune și a pus Sfânta Euharistie în tabernacol. La Liturghia din 5 mai, pr. Karoor a observat din nou ceva neobișnuit pe ostie, de data aceasta o față umană. În timpul adorației figura a devenit mai clară. Pr. Karoor povestea ulterior: "Nu aveam puterea să le spun ceva credincioșilor. Am stat deoparte și nu îmi puteam controla lacrimile. Noi obișnuim să citim din Scriptură și să reflectăm asupra celor citite în adorație. Pasajul din acea zi a fost Ioan 20,24-29, în care Isus i-a apărut Sf. Toma și i-a cerut să se uite la rănile Lui". Pr. Karoor a chemat un fotograf, iar fotografiile realizate atunci pot fi văzute pe internet. Minuni cu ape Un total alt gen de miracol euharistic a fost înregistrat de Sf. Zosimus din Palestina, în secolul al VI-lea. Miracolul este legat de Sf. Maria Egipteanca, ce și-a părăsit părinții la doisprezece ani și a devenit prostituată. După șaptesprezece ani a ajuns în Palestina. În sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, Maria a mers spre biserică, în căutare de "clienți". La ușa bisericii ea a văzut o imagine a Fecioarei Maria. A fost copleșită de remușcări pentru viața pe care o dusese și i-a cerut Fecioarei călăuzire. O voce i-a spus: "Dacă vei trece râul Iordanului vei găsi pacea". A doua zi Maria a urmat sfatul. Ajunsă peste Iordan a început să trăiască după modelul eremiților, singură, în deșert, timp de patruzeci și șapte de ani. Așa cum i-a promis Fecioara, sufletul Mariei a găsit pacea. Într-o zi a văzut un călugăr, pe Sf. Zosimus din Palestina, care venise în pustiu pentru perioada Postului Mare. Deși nu se mai întâlniseră niciodată, Maria i-a spus pe nume. Au vorbit o vreme, iar la final ea i-a cerut lui Zosimus să îi aducă anul viitor, când va veni, Sfânta Euharistie. Zosimus s-a conformat, dar nu avea barcă să îl treacă dincolo, pe celălalt mal al Iordanului. Credea că nu își va putea ține promisiunea, dar Maria a făcut semnul crucii și a venit pe apă până la el, pentru a se împărtăși. L-a rugat să vină în același loc și anul viitor, dar când Zosimus a venit a aflat că ea murise. Lângă trupul ei era un bilet în care cerea ca el să o înmormânteze. Zosimus scrie că atunci când a săpat mormântul lângă el a stat tot timpul un leu. Un alt miracol a avut loc în Avignon, Franța, în noiembrie 1433. Într-o mică biserică, încredințată unei ramuri franciscane, o ostie consacrată era expusă pentru adorația perpetuă. După câteva zile de ploaie grea, râurile Sorgue și Rhône ajunseseră la cote periculoase. La 30 noiembrie, Avignonul a fost inundat. Superiorul ordinului și un alt frate au vâslit cu o barcă spre micuța lor biserică, convinși că aceasta fusese distrusă. La fața locului însă au văzut o minune. Deși apa în jurul bisericii era de peste un metru înălțime, drumul de la ușa bisericii la altar era perfect uscat iar ostia era neatinsă. Apa era despărțită de o parte și de alta, ca la despărțirea Mării Roșii. Uimiți de ceea ce văzuseră, frații au chemat alți membri ai ordinului lor să vadă minunea. Vestea s-a răspândit repede și mulți locuitori au venit la biserică, aducând laudă Domnului. Și astăzi, călugării celebrează an de an minunea la 30 noiembrie. În fața Preasfântului Sacrament, frații cântă Cântarea lui Moise, compusă după despărțirea Mării Roșii. Miracolul Liturghiei Credința nu trebuie, desigur, să se bazeze doar pe miracole. Unele miracole sunt foarte vechi și nu există dovezi clare care să le susțină. Fără îndoială, vestea despre astfel de miracole a întărit credința multora și a încurajat Adorația Euharistică. Aceasta este și speranța acestui articol. Asociația Prezenței Reale și-a propus să prezinte pe situl propriu, TheRealPresence.org, toate cele 120 de miracole care privesc Euharistia aprobate de Vatican. Acest sit include și expoziția Vaticanului dedicată miracolelor euharistice din lumea întreagă. Vă invităm să vizitați această pagină și să descărcați posterele expoziției în format PDF. autor: Ronald Rychlak Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 813, Ultimul acces: 2026-07-30 07:02:25
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
