Factbox: Ortodoxia Românească în Ungaria[2021-10-23]de Ștefana TotorceaCu ocazia Zilei Ungariei (23 Octombrie), prezentăm principalele date despre românii ortodocși din această țară. Românii din Ungaria se împart în două principale categorii: comunitatea istorică românească a românilor care, după trasarea granițelor actuale, au rămas pe teritoriul Ungariei (cetățeni maghiari de naționalitate română). Aceștia se află în regiunea de est a Ungariei, la granița cu România, dar și în Budapesta și în împrejurimile capitalei ungare. Cifrele oficiale arată 7.995 de etnici români în Ungaria, dintre care 5.998 români de religie ortodoxă. Sunt singurul grup etnic care s-a redus numeric între 1990 și 2001. Totuși, reprezentanții românilor din Ungaria spun că numărul real la data recensământului din 2001 era de aproximativ 25.000 de persoane. Diferența poate fi explicată prin gradul avansat de asimilare a românilor de către maghiari: nu-și mai (re)cunosc originile. diaspora română din Ungaria s-a formata începând din anii 1980 prin muncă, studii sau proprietăți achiziționate în zona de graniță. Numărul lor este stimat la 150.000. Ierarh: Episcopul Siluan (Manuilă) al Ungariei. Sediu eparhial: Miklos Park 2, 5700 Giula, Ungaria. Parohii: 4 protopopiate, 21 de parohii, 16 filii. Toate bisericile parohiale au fost construite prin contribuțiile credincioșilor, majoritatea dintre ele în a doua jumătate a secolului al XVIII- lea și începutul secolului al XIX-lea, ceea ce le conferă statutul de monumente istorice. Mănăstiri: patru la număr, printre care una la Centrul Eparhial. Cronologie Epoca Bronzului: Panonia, vechea provincie romană care cuprindea teritoriile dintre Dunăre și Tisa, era locuită de traci, cu ramura lor, dacii panonici. Sec. al IX-lea: În zonă au ajuns ungurii, care au fost creștinați de Sf. Rege Stefan I. 787: La Sinodul VII Ecumenic de la Niceea a participat și Episcopul Ursus al romanilor de la răsărit de Tisa, cu reședința la Morisena. Așadar, la așezarea lor în Panonia, ungurii au găsit o populație românească creștină, confirmată de descoperirile arheologice din împrejurimile Lacului Balaton și atestată de cronicile vremii. Sec. al XV-lea: Un număr considerabil de români din Panonia a fost colonizat în zona Crișului Alb, majoritatea dintre ei devenind iobagi. 1566-1695: În timpul ocupației turcești, a existat o prezență ortodoxă română în aceste părți, prin Mitropolia cetății Lipovei și Julei, cu sediul la Hodoș-Bodrog, aflată sub păstorirea mitropolitului Sofronie, fapt consemnat și pe placheta comemorativă din Catedrala Episcopală din Giula. 1864: După reînființarea Mitropoliei Ardealului, sub păstorirea mitropolitului Andrei Șaguna, din cele 17 comunități existente în acel timp și care fac parte și astăzi din Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, 9 au aparținut Episcopiei Aradului: Bătania și Cenadul Unguresc făceau parte din Protopopiatul Arad; Bichișul, Bichișciaba (cu filia Ciorvaș), Chithigaz, Otlaca-Pustă, Giula germană și Giula maghiară erau în Protopopiatul Chișineu-Criș. De Consistoriul Eparhial al Oradiei au aparținut: Apateu, Darvaș, Jaca, Peterd, Săcal, Vecherd în Protopopiatul Oradiei, iar Micherechi și Cârstor în Protopopiatul Tinca. 1920: În contextul retrasării graniței dintre Ungaria și România, în urma Tratatului de pace de la Versailles, mulți preoți ortodocși români și-au părăsit parohiile și au trecut în România, încât în Ungaria au rămas doar patru preoți: protosinghelul Ghenadie Bogoevici la Budapesta, preoții Petru Biberca la Giula II, Vasile Beleș la Chitigaz și Simion Cornea la Bătania. Consistoriul Ortodox Român din Oradea i-a încredințat protosinghelului Ghenadie Bogoevici conducerea duhovnicească a parohiilor românești, fapt recunoscut și de Episcopia Aradului. 1934: La Giula, Sinodul Protoprezbiterial al Românilor Ortodocși din Ungaria, transformat ulterior în Congresul Național al Românilor Ortodocși din Ungaria, a hotărât înființarea protopopiatelor Giula, Chitigaz, Micherechi și Budapesta. Totodată, s-a afirmat necesitatea înființării unei Eparhii, pentru apărarea și perpetuarea identității spirituale românești. 1936: Colegiul protopopesc din Giula a hotărât convocarea, în același an, a Sinodului Eparhial, în vederea înființării Consistoriului Eparhial. Demersurile au fost înârziate de al Doilea Război Mondial și contextul politic al vremii. 1946: Au fost aleși deputații pentru Congresul Național Bisericesc, care avea competența înființării Consiliului Eparhial. Congresul Național Bisericesc a hotărât înființarea Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, cu sediul la Giula, care urma să înglobeze toate comunitățile ortodoxe românești din Ungaria. 1950: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ratificat hotărârea Congresului Național Bisericesc. A fost ales vicar administrativ părintele Petru Mândruțău. 1976: Părintele Petru Mândruțău s-a retras, fiind înlocuit de Părintele Teodor Misaroș. 1984: La conducerea Vicariatului a urmat părintele Pavel Ardelean. În toată perioada funcționării Vicariatului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a desemnat un ierarh român din țară, ca locum-tenens pentru administrarea treburilor bisericești din Ungaria. 1992: A fost aprobat un nou Statut de organizare și funcționare a Vicariatului, care, în acel timp, era condus, în calitate de locum-tenens, de Preasfințitul Timotei Seviciu, Episcopul Aradului. 1997: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române , a ridicat Vicariatul la rang de Episcopie. 1999: A fost ales ca episcop pentru românii ortodocși din Ungaria preacuviosul arhimandrit Sofronie Drincec. 2007: După alegerea și mai apoi întronizarea Preasfințitului Părinte Episcop Sofronie Drincec în scaunul episcopal al Oradiei, Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria a primit unui nou arhiereu, în persoana preacuviosului arhimandrit Siluan Mănuilă. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 544, Ultimul acces: 2026-07-26 07:44:49
|
Timp total: 0.05s...
[]:1