118 ani de la nașterea părintelui Dumitru Stăniloae[2021-11-16]de Gheorghe AnghelPărintele Dumitru Stăniloae s-a născut în data de 16 noiembrie 1903 în Vlădeni, județul Brașov. A fost o personalitate marcantă a Ortodoxiei, fiind profesor de teologie, dogmatist, filosof, istoric, ziarist și traducător. Părintele Dumitru Stăniloae a fost propus spre canonizare pentru anul 2025, când Biserica Ortodoxă Română împlinește 140 de ani de autocefalie și 100 de ani de la obținerea statutului de patriarhie. A urmat cursurile Liceului confesional umanist Andrei Șaguna, apoi, în 1922, a primit o bursă la Universitatea din Cernăuți. Licența în Teologie a fost elaborată sub conducerea prof. Vasile Loichiță, cu tema Botezul copiilor; a primit o bursă pentru studii de specializare la Atena. În toamna anului 1928 și-a susținut, la Cernăuți, teza de doctorat cu titlul Viața și opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești, sub îndrumarea prof. V Loichiță. În ianuarie 1929 a plecat să studieze la Berlin, având profesori pe Hans Lietzmann și Reinhold Seeberg, apoi la Paris și la Belgrad, pentru studii de Bizantinologie și Dogmatică și documentare asupra operei originale a Sfântului Grigorie Palama. La întoarcerea în țară a fost încadrat profesor suplinitor la catedra de Teologie fundamentală a Academiei Teologice Andreiene, unde a desfășurat activitate didactică timp de 17 ani. În 5 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria (născută Mihu), doi ani mai târziu a fost hirotonit preot, iar peste încă un an, în 8 octombrie, s-a născut fiica lui, Lidia. În iunie 1936 a fost numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcție îndeplinită până în 1946. A apărut la Sibiu, în 1946, primul volum din traducerea Filocaliei și tot în același an a fost transferat prin chemare la Facultatea de Teologie a Universității din București, urmându-l la catedra de Teologie ascetică și mistică pe Nichifor Crainic. Din 1950 a participat la întâlnirile organizate de grupul Rugul aprins, din care nu a făcut parte, dar unde a conferențiat de câteva ori. În 1958 a început un nou val de arestări în România, iar la 4 septembrie a fost arestat și ulterior dus la Aiud. A fost eliberat cinci ani mai târziu în ianuarie și a lucrat ca funcționar la Biblioteca Sfântului Sinod. A primit titluri de onoare din partea mai multor universități din lume: 1976 Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din Tesalonic; 1980 I-a fost acordat premiul Dr. Leopold Lucas al Universității din Tübingen; 1981 Doctor Honoris Causa al Institutului ortodox Saint Serge din Paris; 1982 I-a fost acordat titlul Doctor Honoris Causaal Facultății de Teologie a Universității din Belgrad; 1981 A fost premiat la Londra cu distincția onorifică Crucea Sfântului Augustin din Canterbury, pentru merite teologice și creștinești; 1991 A fost numit Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie a Universității din Atena; 1992. A fost numit Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București; A devenit membru corespondent al Academiei Române din 1990, iar membru titular din 1991. A trecut la cele veșnice în ziua de 5 octombrie 1993. Sursa: volumul Părintele Dumitru Stăniloae. Biobibliografie, apărut la Editura Patriarhiei Române, București 2013. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 661, Ultimul acces: 2026-07-21 00:27:45
|
Timp total: 0.03s...
[]:1