Patriarhul, de Ziua Naţională: Unitatea naţională este simbol al demnităţii poporului român

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul, de Ziua Naţională: Unitatea naţională este simbol al demnităţii poporului român

[2021-12-01]

de Iulian Dumitraşcu

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, cu prilejul Zilei Naţionale a României, 1 Decembrie 2021:
Prin rugăciune, prin cuvânt rostit, prin cărţi tipărite, prin prezenţa personală şi fapta concretă a slujitorilor ei, Biserica a fost activă în lucrarea de unire a poporului român într-un stat român unitar, contribuind la realizarea acestui ideal prin ierarhi cărturari, preoţi şi diaconi patrioţi, profesori de teologie şi studenţi în teologie, aceştia având talent oratoric, putere de convingere şi de mobilizare, dar şi prin călugări sau călugăriţe care au îngrijit soldaţii răniţi, prin mănăstiri şi parohii care au organizat colecte de bani şi de alimente, toţi împreună încurajând moral şi ajutând material pe luptătorii români pentru libertate şi unitate naţională.
În timpul Războiului din perioada 1916-1918, mai mult de 250 de preoţi ortodocşi români au însoţit trupele armatei române pe câmpurile de luptă în calitate de confesori militari. Unii dintre ei au murit pe front, alţii au fost luaţi prizonieri şi deportaţi.
Peste 200 de călugări şi călugăriţe au activat ca infirmieri în diferite spitale de campanie sau pe front, unii murind la datorie, din cauza tifosului exantematic. Sute de preoţi au fost anchetaţi, jefuiţi sau alungaţi din parohiile lor de către inamic, 40 de preoţi au murit împuşcaţi în teritoriile ocupate de trupele germane, austro-ungare şi bulgare.
În Transilvania, 150 de preoţi au fost aruncaţi în închisorile maghiare, unii fiind condamnaţi la moarte sau la ani grei de închisoare. Alţi peste 200 de preoţi au fost deportaţi în vestul Ungariei, în judeţul Şopron, unde au trăit în condiţii inumane până la eliberarea lor în 1919 de către trupele române[1].
În ceea ce priveşte evenimentul însuşi al Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, între cei 1228 de delegaţi oficiali din Adunarea Naţională Constituantă au fost şi mulţi slujitori ai Bisericii.
În dimineaţa zilei de 1 decembrie 1918, la sfârşitul Sfintei Liturghii săvârşite în biserica ortodoxă din Alba Iulia, Episcopul Miron Cristea al Caransebeşului a citit rugăciunea pentru dezrobirea neamului românesc.
Cuprinsul profund al rugăciunii rostite a creat o emoţie foarte puternică în rândul celor prezenţi, încât întreaga biserică a intonat apoi imnul „Deşteaptă-te, române!”. „Nu era nici un ochiu uscat. Din ochii tuturor curgeau sfintele lacrimi ale învierii noastre naţionale”, consemna în acele zile revista Biserica şi Şcoala din Arad[2].
Şedinţa Adunării Naţionale Constituante s-a încheiat cu un cuvânt festiv al Episcopului ortodox Ioan I. Papp al Aradului şi locţiitor de Mitropolit al Ardealului, care accentua ideea potrivit căreia, clerul şi poporul sunt „una în cugete şi simţiri, sunt una în dorinţele şi aspiraţiunile naţionale de la vlădică până la opincă şi de la opincă până la vlădică. Participă cu acelaşi sentiment al unităţii şi legăturii de simţire cu credincioşii la acest eveniment, care este garanţia constituirii poporului român ca naţiune românească liberă şi unica îndreptăţită a dispune de soarta sa prezentă şi viitoare”[3].
La 14 decembrie 1918, delegaţia românilor ardeleni, compusă din Episcopul ortodox Miron Cristea, Episcopul greco-catolic din Gherla Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod şi Vasile Goldiş, a prezentat Regelui Ferdinand, la Bucureşti, actul unirii de la 1 decembrie 1918.
Astăzi, la aniversarea a 103 de ani de la Marea Unire din 1 decembrie 1918, exprimăm omagiul şi recunoştinţa noastră tuturor făuritorilor actului măreţ al istoriei noastre pentru care au luptat românii secole de-a rândul, ştiind că unirea tuturor provinciilor româneşti într-un stat român unitar a fost încoronarea multor eforturi jertfelnice, spirituale şi materiale, de afirmare a conştiinţei naţionale şi a dorinţei de unitate naţională.
Pentru toate binefacerile Marii Unirii, aducem astăzi mulţumire lui Dumnezeu Cel preaslăvit în Sfânta Treime şi pomenim cu recunoştinţă pe toţi eroii români care s-au jertfit pentru libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român.
De Ziua Naţională a României reafirmăm în mod solemn preţuirea şi dragostea faţă de poporul român.
Îndeosebi, este necesar să contribuim, prin rugăciune, solidaritate şi fapte bune, la ajutorarea celor care au suferit ca urmare a pandemiei Covid-19. Totodată, ne rugăm pentru odihna sufletelor medicilor şi pacienţilor decedaţi în lupta lor cu pandemia.
O grijă deosebită este necesară şi pentru păstrarea identităţii şi spiritualităţii româneşti în viaţa românilor aflaţi printre străini, în diaspora română.
În concluzie, toţi românii avem datoria sfântă să păstrăm şi să cultivăm darul unităţii naţionale ca fiind un simbol al demnităţii poporului român.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1]Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Membru corespondent al Academiei Române, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ediţia a-III-a revăzută, editura BASILICA, Bucureşti, 2013, p. 471-473.
[2]BisericaşiŞcoala, XLII (1918), 47, p. 2.
[3]Biserica şi Şcoala, XLII (1918), 49, p. 1.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 561, Ultimul acces: 2026-07-27 14:19:58

Timp total: 0.04s...

[]:1