Marius Oanţă: Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti (1948-1964)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.04s...

Ştiri şi Evenimente

Marius Oanţă: Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti (1948-1964) – structuri ecleziale centrale

[2022-02-03]

Un titlu incitant – şi prin perioada vizată (1948-1964), şi prin domeniul de cercetare (structuri ecleziale centrale ale Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti) – pe rafturile bibliotecilor catolice, propune dr. Marius Oanţă, pe finalul anului 2021, ca materializare a cercetărilor sale doctorale, întreprinse în cadrul Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca. Doctorandul şi-a propus să recreeze, într‐o manieră proprie, planurile istorice, corectând erori şi neconcordanţe din lucrările ştiinţifice anterioare cercetării sale, reuşind să evidenţieze raporturi existente în interiorul instituţiei Bisericii, între anii 1948 şi 1964, analizând influenţa nefastă a decidenţilor politici români ale căror hotărâri au afectat profund Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti, ca instituţie, precum şi pe preoţii care făceau parte din structurile acesteia.

În prefaţa semnată de dr. Stelian Mândruţ citim o descriere concisă a acestui demers de asiduă cercetare ştiinţifică: „un exerciţiu factual şi interpretativ în spaţiul cuprins între confesionalitate şi actualitate”. Pe şapte capitole se întinde, atotcuprinzător, studiul asupra unei perioade recente din istoria românilor: „Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti: descriere, întindere şi evoluţie numerică” (I), „Instituţii concurente. Sacru versus profan – evoluţia sistemului normativ în Biserica Romei” (II), „Transpunerea măsurilor impuse de Moscova în legislaţia naţională” (III), „Situaţia canonică a Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti (1948-1964)” (IV), „Problematica jurisdicţiei în dosarul de urmărire informativă I. 5001/4 (ASNSAS)” (V), „Membrii Aulei Arhiepiscopale din Bucureşti” (VI), „Procese intentate membrilor Aulei Arhiepiscopale” (VII).
Inevitabil, istoria consemnează fapte precum modificări teritoriale ale Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti (după Tratatul de la Trianon şi în urma aplicării Constituţiei Apostolice „Solemni Conventione”, pe care Sfântul Scaun le-a statutat, iar guvernul comunist le-a anulat printr-o lege organică asupra statutului general al cultelor din RPR – cap. I), contextul internaţional şi similarităţile privitoare la Biserica Romano-Catolică din spatele „Cortinei de Fier” (impactul produs de suprastructură asupra mediului catolic prin instaurarea noului regim în Rusia sovietică – cap. II), măsurile adoptate de Kremlin, valabile pentru tot spaţiul estic şi implementate în RPR (denunţarea Concordatului reprezentând începutul definirii cadrului legislativ din România comunistă, în raport cu Biserica Catolică de diferite rituri – cap. III), situaţia canonică a Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti (pornind de la enunţul inexact al unui raport al Comisiei Prezidenţiale – cap. IV), intruziunea autorităţii în afacerile ecleziale interne ale arhidiecezei (se inventează funcţia de ‘conducător’, inexistentă în Codul de Drept Canonic – cap. V), portretizarea succintă a membrilor Aulei episcopale din Bucureşti (dintre membrii Capitlului catedralei „Sfântul Iosif” şi Curiei arhiepiscopale – cap. VI), cu consemnarea proceselor judiciare în care aceştia au fost implicaţi (canonicul Stanislau Traian Jovanelli şi Biroul politic al PMR, sau plasarea în domiciliu obligatoriu a arhiepiscopului Cisar – cap. VII).
Cu detaşare şi obiectivitate de istoric dedicat, autorul se concentrează asupra mijloacelor coercitive specifice „Cortinei de Fier”, pornind de la o examinare generală de ansamblu, pentru a elucida situaţiile particulare vizate. Pentru creionarea ambientului vieţii de credinţă, a folosit izvoare primare şi secundare, apărute de-a lungul timpului, în legătură cu tema supusă dezbaterii, dar şi: memorialistică, studii, jurnale oficiale, interne şi internaţionale, sau reviste de profil. Este vorba despre: arhive de arhiepiscopie, dieceză sau parohie, din Alba-Iulia, Timişoara, Sinaia sau Târgovişte, precum şi arhive laice, de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sau Arhivele Naţionale Istorice Centrale, dar şi arhive private. Lucrări speciale studiate sunt: „Acta Apostolicae Sedis”, diverse „Schematismus”, pe lângă „Anuarul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti”. Publicaţiile periodice ale vremii au oferit perspectiva directă asupra momentului istoric vizat: „Actualitatea Creştină”, „Adevěrul”, „Buletin istoric”, „La Civiltŕ Cattolica”, „Monitorul Oficial”, „Scânteia”, „Securitatea”, „Suflet românesc”, „Universul”.
Lucrarea oferă un Glosar, necesar pentru fixarea exactă a termenilor, şi Anexe: „Documente” (un discurs al Arhiepiscopului de Bucureşti, o circulară de la Iaşi, un decret papal, o scrisoare a Nunţiaturii Apostolice, adrese către Ministerul Cultelor, declaraţii din fondurile SANIC sau ACNSAS), „Instituţii de învăţământ catolic, desfiinţate conform prevederilor Decretului 176/1948” (tabele cu şcoli primare, licee, şcoli parohiale, institute de învăţământ, comunităţi de viaţă consacrată – naţionalizate), „Documente fotografice” (Alexandru Cisar, Anton Durcovici, Andrea Casullo, Joseph Schubert, Iosif Gunciu, Julius Dwucet, Gustav Müller, Stanislau Traian Jovanelli, Francisc Augustin, alţi preoţi şi credincioşi). Dintre concluzii, se evidenţiază convingerea autorului de a-şi fi îndeplinit misiunea, ca doctorand, dar şi de a-şi fi făcut datoria de onoare, ca membru activ al Bisericii: „am refăcut linia succesiunii canonice pentru Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti”. (Maria Buturugă)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 835, Ultimul acces: 2026-09-24 01:09:11

Timp total: 0.04s...

[]:1