Vocile tinerilor ortodocşi: De ziua lor, lansează către toţi tinerii invitaţia de a trăi cu sens

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Vocile tinerilor ortodocşi: De ziua lor, lansează către toţi tinerii invitaţia de a trăi cu sens

[2022-02-02]

de Ştefana Totorcea

La a 29-a aniversare a Zilei Internaţionale a Tineretului Ortodox, Basilica.ro a invitat tineri implicaţi în organizaţii de tineret din ţară să transmită gândurile lor despre tinereţe şi credinţă. Principalele mesaje care se desprind sunt chemarea la o viaţă plină de sens, la comuniune şi solidaritate, la mărturisirea credinţei prin propria viaţă şi la protejarea, prin implicare şi sprijin, a vieţii copiilor nenăscuţi.
Înfăţişăm mai jos gândurile celor 11 tineri care ne-au răspuns.
Mircea Răzvan-Petru, ASCOR Alba Iulia: Suntem liberi când slujim
„Iar a se îngriji peste măsură de tunsori şi veşminte este fie treaba unui nefericit, ori a unui răzvrătit.” (Diogene)
Pe tinerii generaţiei de azi Biserica trebuie să îi responsabilizeze, să îi pregătească să devină super-eroii ei, numiţi în termeni teologici – sfinţi. Biserica e cea care trebuie să-i ajute să înţeleagă că o viaţă petrecută în afara zidurilor Bisericii e puerilă, propunându-le fără reproş tema profundă care demonstrează că probele şi ispitele sunt cele care pun la încercare şi dovedesc calitatea sfinţeniei.
Care este această temă? Tema slujirii.
Sunt multe feluri de a sluji, dar modelul Mântuitorului Hristos reprezintă un etalon pentru fiecare creştin. Creştinul reprezintă un paradox, pentru că poate sluji şi totuşi să rămână liber. Bucuria acestei slujiri care conferă libertate vine dintr-un soi de povăţuire tainică, promisă şi manifestată de Dumnezeu asupra celor care au cunoscut Adevărul, şi care i-a făcut liberi. Ura comprimă spaţiul. De-asta tânărul creştinul devenind vas purtător de dragoste, se bucură de un întins tablou, întreţinut de cele mai frumoase stări sufleteşti.
Adevărul reiese din confruntare, iar cei care slujesc Adevărului spun lucrurilor pe nume, asemenea lui Hristos, fără să uziteze de nuanţe care să ascundă uneori asprimea acestui adevăr. Adevărul devine susceptibil în momentul în care cuvintele care îl propovăduiesc nu devin viaţă.
Foto: ASCOR Alba Iulia
Tânărul creştin e nevoit să folosească realitatea ca avanpost înaintea spaţiului în care conştiinţa lui transcende. O realitate în care răul face ca binele să fie plăcut. Aşadar, binele îmblânzeşte. Dar, pentru a face binele, tânărul creştin trebuie să fie mereu în mişcare. De asemenea, binele nu poate fi făcut într-un mod tangenţial şi superficial, doar de suprafaţă, ci necesită o implicare emoţională profundă. Binele pretinde o deschidere în care nu e necesar curajul, pentru că aceasta e o pornire firească pentru un creştin care a înţeles esenţa iubirii.
În măsura în care Adevărul întreţine binele, acesta din urmă este caracterizat prin frumos. Frumuseţea are o strânsă legătură cu veşnicia. Binele e frumos, iar prin facerea de bine ne câştigăm veşnicia. „Frumuseţea nu-i decât făgăduinţa fericirii” spunea Baudelaire. Aşadar, fiţi frumoşi în toate.
Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) a fost înfiinţată în 1990 cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Are caracter naţional, cu filiale în toate centrele universitare din ţară. Are ca scop implicarea tinerilor în viaţa Bisericii. ASCOR Alba Iulia are pagină de Facebook, la fel ca şi celelalte filiale, printre care şi ASCOR Iaşi, ASCOR Cluj-Napoca, ASCOR Oradea.
Iuliana Pîrvu, voluntar SOPS, Iaşi: Tinereţea e o invitaţie la a trăi cu sens
Foto: Facebook / Iuliana Pîrvu
Poate că ziua de astăzi e un bun prilej de a ne aminti că, între diferitele daruri pe care Dumnezeu le-a dat fiecăruia dintre noi există unul foarte valoros: darul tinereţii. Sunt momente în care ne dorim să rămânem mereu tineri şi să ne bucurăm de roadele acestei frumoase perioade.
Uneori ne folosim prea puţin de darul acesta, iar alteori îl resimţim ca pe o povară. Asta pentru că pe lângă bucuria, entuziasmul, curajul şi avântul caracteristic tinereţii, noi, tinerii, ne confruntăm cu tot felul de provocări.
Vestea bună este că acestea pot fi depăşite. În jurul nostru, dar mai cu seamă în ortodoxie, avem foarte multe modele de tineri care au făcut faţă vânturilor potrivnice din lumea aceasta, care au valorificat cum se cuvine darul tinereţii şi, astfel, s-au învrednicit de alte mari daruri, unii dintre ei chiar de darul sfinţeniei.
Pe lângă faptul că Ziua Internaţională a Tineretului Ortodox este un prilej de bucurie, cred că aceasta ne oferă contextul prielnic ca fiecare dintre noi să-şi pună câteva întrebări: Ce înseamnă a fi, cu adevărat, tânăr? Ce fac eu, ca tânăr ortodox, ca să pun în valoare darul tinereţii dat de Dumnezeu?
Nu cred că e de-ajuns să ai 15, 18, 25 sau 30 de ani ca să te poţi numi cu adevărat tânăr. Tinereţea nu înseamnă doar o vârstă cronologică, nu se restrânge doar la simpla tentativă de a te distra la maximum. Cred că tinereţea e o invitaţie la a trăi cu sens, la a răspândi în jur lumină. Cu atât mai mult, noi, tinerii ortodocşi, avem o mare responsabilitate faţă de „icoana tinereţii”. Să ne îngrijim de ea!
A fi tânăr înseamnă să dispui de un potenţial enorm. Noi, tinerii, suntem capabili să înfăptuim multe lucruri măreţe. Şi, atunci când ne descurajăm, cred că ar fi bine să avem în vedere următorul lucru: chiar şi cele mai mici fapte, care par neînsemnate, pot aduce roadele cele mai alese, asta dacă noi le săvârşim pentru dragostea lui Dumnezeu.
E foarte important ca lucrurile pe care le facem să nu fie lipsite de fond, de esenţă, adică de conlucrarea cu Dumnezeu. Şi, totodată, să fim conştienţi de faptul că puterea exemplului personal şi solidaritatea de acţiune în a face binele pot fi o mare şansă de a schimba lucrurile în bine.
Foto: Arhiva personală
În sfârşit, dintr-un suflet tânăr, aş vrea să mai transmit un gând pentru toate sufletele tinere. E o idee pe care o avem mereu în vedere în cadrul proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet” (SOPS): binele este o alegere care poate fi mereu făcută. M-aş bucura ca această idee să fie îmbrăţişată de cât mai mulţi tineri.
La mulţi ani tinerilor ortodocşi de pretutindeni!
Spune-mi o poveste pentru suflet (SOPS) este un proiect de educaţie caracterială prin intermediul poveştilor. În cadrul acestui proiect, s-au desfăşurat peste 200 de ateliere de poveşti în ţară şi în străinătate şi peste 1300 de copii din opt ţări au înscris creaţiile lor literare şi de artă plastică la concursurile lunare SOPS.
Andrei Cheţan, ASCOR Cluj-Napoca: A fi tânăr este un dar şi o responsabilitate
Foto: Arhiva personală
Tinereţea, ca de altfel şi celelalte perioade ale vieţii, este un mare dar dumnezeiesc, un talant care ne poate prilejui o îmbogăţire nu atât în cele pământeşti şi efemere, ci o cale de a dobândi o îndrăznire mai mare către Dumnezeu, acel tip de familiaritate care nu presupune o obrăznicie, este vorba de acea familiaritate a fiului, a copilului lui Dumnezeu care ne poate deschide orizonturi care transcend orizontala acestei lumi.
A fi tânăr este un dar, însă precum toate darurile oferite de Dumnezeu este şi o mare responsabilitate. Într-adevăr, este o perioadă a incertitudinilor, a întrebărilor, a căutărilor, a lămuririi propriei fiinţe şi a lumii, este o perioadă când uşor poţi rătăci pe drumuri lăturalnice şi spinoase.
Ne aflăm într-un stadiu adamic al omului când odată cu maturizarea noastră fizică ne apropiem şi de o anumită maturizare a înţelegerii, însă şi când suntem foarte influenţabili la vocile străine. Este o etapă când toate ne par a fi frumoase, fascinante şi ademenitoare, este perioada când mai abitir diavolul încearcă să-l deturneze pe tânăr conducându-l spre „fântâni sparte care nu pot ţine apa” (Ieremia 2, 13), întrucât ştie că acum se realizează conturarea personalităţii, credinţelor şi principiilor noastre pentru aproape tot restul vieţii.
Dar este şi momentul când sufletul este mult mai permeabil susurului lin al glasului dumnezeiesc, acum ne aflăm în momentul când avem şansa să vedem limpede cristalinul Cer, până când încă nu dau buzna hoardele de nori ai păcatelor şi grijilor vieţii. Acum Îl putem vedea pe Dumnezeu nu ca printr-un văl, nelămurit şi difuz precum oarecând Moise în munte, ci avem şansa să aplecăm urechea pe pieptul Domnului, asemeni tânărului apostolul Ioan, şi să ascultăm ritmul veşnicei Iubiri.
Dar cum să nu te împleticeşti pe toate aceste drumuri care ni se aştern înainte? Cum să găseşti echilibrul şi să nu cazi în deznădejde şi derizoriu? Calea este una. Iar ea nu este o cale străină, ci este însăşi calea pe care a păşit Domnul Iisus Hristos, este calea Evangheliei.
Este vorba despre asumarea unui concepţii creştine asupra vieţii, precum ar spune Părintele Arsenie Boca. Asumarea unei vieţi hristice, căci aceasta înseamnă în esenţă a fi creştin: împlinirea asemănării cu Hristos.
Nu este imposibil, Dumnezeu nu ne-a poruncit imposibilul, cât de nedrept ar fi să ne lase porunci imposibil de împlinit, şi chiar dacă ar părea imposibil de împlinit cuvântul lui Dumnezeu, taina tocmai aici se găseşte: că vine El Însuşi şi împlineşte în noi ceea ce nouă ne este cu neputinţă.
Foto: ASCOR Cluj-Napoca
Înseamnă că este necesar să calci pe urmele aşternute de Hristos şi de Părinţii Bisericii, înseamnă să asumi o morală creştină, să împlineşti poruncile Domnului, care nu sunt mofturile unui stăpân crud şi aspru, ci sunt nişte condiţii necesare pentru trăirea libertăţii depline şi a fericirii, să ai o viaţă liturgică, să ai un duhovnic, să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti cu regularitate, căci Trupul şi Sângele lui Hristos îţi vor oferi Viaţă: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54). Inima ta va bate la unison cu inima Domnului, iar atunci vei începe să cunoşti: „că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (I Ioan 1, 5).
Vei începe să cunoşti Libertatea şi cât de puţin a însemnat tot ceea ce tu considerai până atunci ca fiind valoare spirituală, culturală sau de orice alt fel, tot ce părea indispensabil şi esenţial pentru viaţa ta, atunci vei începe să cunoşti Calea. Da, nu te voi minţi spunându-ţi că este lină, fără încercări şi lipsită de griji, nu…
Dar cât de dulce este fiecare pas izbutit pe ea! Cât plin de sens şi bucurie! Şi încet, încet, aproape pe nesimţite, în fiinţa ta va începe a avea loc o preschimbare:
„blândeţea candelei îi arde
în inima
ce nu mai ştie
nimic asemeni, în iubire, pe pământ
ştiu, vom muri
dar câtă splendoare!”
(Daniel Turcea)
Valentina Doliş, Studenţi pentru Viaţă Bucureşti: Haideţi să dăruim dragoste!
Foto: Studenţi pentru viaţă Bucureşti
La împlinirea a 30 de ani de la instaurarea Zilei Internaţionale a Tineretului Ortodox, gândurile care îmi trec în minte sunt despre dragoste, jertfelnicie, credinţă, bărbăţie, curaj. Hristos este cel mai convingător exemplu pe care noi îl putem urma, El este lumina vie, călăuzitoare în haosul care poate pune stăpânire uşor pe tânăra generaţie.
O sfântă afirma că „adevărata înţelepciune nu stă în însuşirea de cunoştinţe, ci în dreapta lor întrebuinţare în slujba binelui”.
Cu adevărat, pilda noastră de vieţuire, a tinerilor, să nu fie simpla acumulare de cunoştinţe, pe care le aflăm cu uşurinţă, ci prin acestea să săvârşim lucrarea a tot ce este bun, mai ales în ajutorul semenilor noştri, iar faptele noastre să fie spre folosul şi învăţătura celor care încă nu cunosc frumuseţea şi taina vieţii în Dumnezeu.
Apoi, este important să fim conştienţi de cine suntem cu adevărat, care sunt principiile după care ne ghidăm, pentru a nu fi în bătaia vântului atunci când alţii încearcă să ne descurajeze de la drumul pe care Dumnezeu L-a pus în calea noastră.
Între faptele care întreţin bucuria vieţii, cred că tinerii ar fi bine să se preocupe în mod special de problematica pro-viaţă: ce înseamnă criza de sarcină, cum pot ajuta o femeie care se află într-o astfel de situaţie, pentru că doar aşa vom putea să promovăm firescul şi să susţinem viaţa încă din primele secunde de la concepţie. O inimă care bate are nevoie de multe inimi să ajute!
Să conştientizăm că avem pe conştiinţă, ca popor, peste 20 de milioane de suflete ale copiilor nevinovaţi, care nu au avut şansa de a se naşte în locul unde i-a trimis Dumnezeu.
Haideţi să luptăm pentru ceea ce este firesc, să fim alături de cele care au zămislit în pântece un suflet, dar care în inima lor au teamă şi confuzie! Haideţi să dăruim dragoste!
Studenţi pentru Viaţă (SPV) este o organizaţie a studenţilor pro-viaţă cu filiale independente prezente în centrele universitare. Îşi propune să educe şi să informeze tinerii cu privire la problematica pro-viaţă, să promoveze protejarea vieţii începând de la concepţie şi până la moartea naturală şi să ofere sprijin tinerelor în criză de sarcină.
Alexandru Boboc, ASTO, Bucureşti: Să nu uităm jertfa înaintaşilor
Foto: Arhiva personală
Tinereţea este un timp al frumuseţii şi al curăţiei dar mai ales un timp al împrietenirii cu cel care Îşi doreşte să ne fie cel mai de nădejde prieten, Mântuitorul Hristos. Un timp al descoperiri sinelui, o clipă suspendată în veşnicia iubirii dumnezeieşti ce ne face veşnic tineri în Iisus Hristos.
Astăzi, mai mult ca oricând tinerii ortodocşi reprezintă unul din batalioanele cele mai importante în armata de foc a Bisericii în contextul unei nevoi tot mai acute de afirmare a prezenţei reale a Mântuitorului Hristos în mijlocul nostru, a celor care începem să descoperim viaţa aşa cum este ea, cu urcuşuri şi coborâşuri, cu încercări dar şi reuşite, a celor care înfruntăm valurile ispitelor cu pieptul plin de naivitate copilărească dar şi credinţă sinceră.
Noi suntem cei care avem datoria de a nu uita de jertfa antecesorilor noştri, căci, aşa cum spunea Nicolae Iorga: „Cine uită nu merită”!
Tinereţea noastră este ocazia ce ni se oferă să strigăm din adânc de inimă că sângele vărsat de mucenicii şi martirii noştri nu a fost în van, şi de a conştientiza că pământul ţării noastre este îmbibat de sângele lor, a celor care şi-au închinat viaţa făuririi unui nou orizont pentru viaţa noastră, a celor care au ales să fie stâlpi ai conştiinţei neamului nostru.
Avem ocazia unică de a schimba configuraţia lumii actuale începând cu noi înşine, începând cu propria noastră viaţă.
În Iisus Hristos trebuie să se considere tânăr tot omul care nu uită, care speră, care nădăjduieşte şi care iubeşte. În Iisus Hristos cu toţii devenim transcendenţi, devenim asemenea Lui.
Asociaţia Studenţilor Teologi Ortodocşi (ASTO) este organizaţia studenţilor Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universităţii din Bucureşti. Membrii ASTO sunt implicaţi în acţiuni culturale şi caritabile şi se implică voluntar în susţinerea activităţilor Arhiepiscopiei Bucureştilor, cum ar fi hramurile Catedralei Patriarhale, sfinţirea Catedralei Naţionale, Întâlnirea Tineretului Ortodox de la Bucureşti (ITO 2016).
Ecaterina Ambrosi, ATOR Iaşi: În comuniune se fac cele mai frumoase lucruri
Foto: Facebook / Ecaterina Ambrosi
Uneori tinerii uită cât de binecuvântaţi sunt că s-au născut, că trăiesc şi se pot bucura de momentele frumoase şi de oamenii care îi înconjoară.
Cred că cea mai bună modalitate prin care le putem mulţumi lui Dumnezeu, părinţilor şi înaintaşilor noştri pentru faptul că existăm este aceea de a trăi frumos. Iar acest lucru nu îl putem face singuri, ci doar alături de ceilalţi.
În societate este mereu promovat individualismul, ca fiecare să îşi vadă de treaba lui şi să ajungă acolo unde îşi doreşte, însă cred că generaţia noastră de tineri este capabilă să arate că în comuniune cu ceilalţi se fac cele mai frumoase şi folositoare lucruri; că ajutând pe cei în nevoie, apărând Viaţa şi Ortodoxia, fiecare va ajunge acolo unde trebuie şi unde îi este lui folositor.
Asociaţia Tineretul Ortodox Român (ATOR) Iaşi este o organizaţie de tineret care promovează credinţa şi spiritualitatea ortodoxă în plan local prin implicare activă şi construire de comunităţi ale tinerilor.
Iulian Tomeac, ASCOR Iaşi: Viaţa Bisericii presupune implicare activă
Foto: Arhiva personală
De Ziua Internaţională a Tineretului Ortodox, ne reamintim că participarea la viaţa Bisericii presupune o implicare activă, pe toate planurile.
Prin acţiunile de voluntariat, spre exemplu, tinerii îşi pot pune în lucrare darurile primite de la Dumnezeu, îşi pot face prietenii de calitate, pe temelia puternică a credinţei, şi pot aduce o contribuţie în comunităţile din care fac parte.
Acesta este gândul meu: Eşti tânăr? Implică-te, crede, citeşte! Acum este timpul!
Emilia Ciobanu, Studenţi pentru Viaţă Iaşi: Să ocrotim copiii nenăscuţi – fiecare poate ajunge la sfinţenie
Foto: Arhiva personală
Astăzi este Ziua Internaţională a Tineretului Ortodox, nu a tânărului ortodox, deci este ziua noastră, a unei comunităţi, a tinerilor din Biserica Ortodoxă.
După cum, într-o familie, fraţii mai mari se îngrijesc de cei mai mici, cred că şi noi, tinerii, avem datoria de a purta de grijă de cei mai vulnerabili dintre noi. Şi oare cine are cea mai mare nevoie de ocrotire şi ajutor din partea noastă dacă nu copiii născuţi şi nenăscuţi?
Ortodoxia este mai mult decât o religie pe care o primim drept moştenire sau pe care o alegem. Ortodoxia este apogeul trăirii noastre ca fiinţe umane, este firescul de a trăi viaţa, după cum spune şi părintele Rafail Noica: „Biserica Ortodoxă nu este o Biserică între altele, ci este, pur şi simplu, firea în care Dumnezeu l-a creat pe om. Esenţa Ortodoxiei este firea omului”.
De aceea, îi îndemn pe tineri să ocrotească viaţa umană în orice stadiul al ei, întrucât fiecare om ce a luat fiinţă poate ajunge la finalitatea firească spre care suntem chemaţi să ne îndreptăm: sfinţenia.
Înscrierea în Studenţi pentru Viaţă Iaşi se poate face accesând acest formular.
Dalia Ilea, ASCOR Oradea: Venim în lume pentru a împărtăşi şi propovădui iubirea
Foto: ASCOR Oradea
După cum bine ştim, ne apropiem cu paşi repezi de luna martie. O lună în care, mai mult ca niciodată este celebrată viaţa, cea mai mare binecuvântare dăruită de Preabunul Dumnezeu. Luna martie, debutează cu ziua femeii. Femeia, icoană vieţii bărbatului, prin naşterea de prunci dă mâna, în mod tainic, cu Dumnezeu.
Fiind creaţi din iubire, venim în lume pentru a împărtăşi şi propovădui iubirea. Precum Dumnezeu este un izvor nesecat de iubire, tot aşa este şi o mamă. Cu fiecare nou-născut venit în lume, un înger coboară pe pământ.
Din păcate, traversăm cu toţii o perioadă grea şi tulbure pentru omenire. Totul pare atât de incert, de fără speranţă, dar totodată totul e în mâna lui Hristos. Precum stâncile nu se lasă doborâte de vântul puternic, tot aşa şi noi, trebuie să răzbim în faţa tuturor „vijeliilor”, „furtunilor” care urmează să vină, cu îngăduinţa lui Dumnezeu.
Fapt pentru care, dragă tinere, te îndemn să-ţi aşezi raţiunea în gând, credinţa adânc în suflet şi, cu avântul tinereţii, având toate aceste unelte, să-ţi faci visuri măreţe.
Într-o lume zdruncinată din toate părţile, echilibrul e cheia izbândei.
Anita Radics, ATOR Banatul de Munte: La mulţi ani responsabili, curaţi şi mărturisitori!
Foto: Facebook / Anita Radics
Suntem chemaţi să fim lumină într-o mare de întuneric. Nu ne numim ortodocşi graţie întâmplării de a ne fi născut într-un asemenea popor, ci datorită rânduielii şi alegerii de a răspunde de Calea Dreptăţii în lume şi datorită călătorilor pe care ai misiunea să-i duci pe drumul cel drept.
La mulţi ani, tineri ortodocşi de pretutindeni!
De când „a fi ortodox” mă defineşte mai mult decât propriul nume sau decât însăşi firea mea – şi de când am şi conştientizat asta – tot ce înseamnă trăire, pentru mine, se întâmplă la un nivel mai înalt, mai aprins, mai intens şi mai cuprinzător.
Am înţeles că a fi tânăr ortodox nu înseamnă o listă de stereotipuri în care tu, ca şi suflet, te încadrezi cu supunere şi cu teama constantă de a nu ieşi din rândurile ei strânse. Unii, da, aşa cred despre noi, văzându-ne închişi şi rigizi.
Dar sunt fericită, bunii mei prieteni, să le putem arăta, prin toată viaţa noastră, frumuseţea autentică a tinereţii ortodoxe şi tăria de a fi ostaş al lui Hristos, în acest popor atât de binecuvântat şi la fel de mult încercat.
Misiune şi curăţie – aş spune că am auzit cu toţii despre acestea două. Ce pot fi ele? Pentru mine, însăşi cununa tinereţii.
Să ştii că nu eşti nicicând mai misionar şi mai mult mărturisitor, decât acum, în anii tăi tineri, când, prin curajul de a te avânta în faţa mulţimii ce zace în întuneric, mărturiseşti cu cuvântul Adevărul ce se vrea ţinut ascuns sub obroc şi nu ţi-e frică de războiul ce se poate îndrepta împotriva ta dinspre semenii tăi la fel de tineri, dar poate fără un orizont.
Păşim prin timpuri de cernere şi de mărturisire. În toate vremurile a fost nevoie de mărturisitori şi, tocmai din acest motiv, asumă-ţi asta, ia de mână privilegiul de a purta lupta cea bună şi binecuvântarea de a te şti veşnic şi ieşi în lume să te faci lumină.
Nu prin chin, ci prin iubire, prin însăşi viaţa ta care, asemenea inimii, trebuie să fie curată. Nimic nu poate aduce mai multă lumină în lume, decât o inimă curată, în care intră toată iubirea lumii de a propovădui şi de a culege, pe drum, alţi mici mărturisitori care au devenit astfel, luând aminte la inima ta.
Suntem la începutul unui nou an, iar dorinţa mea pentru noi, toţi fraţii tineri ortodocşi, este ca, la finalul său, să putem să privim în urmă cu recunoştinţa că am scânteiat, în mărturisirea vieţii noastre creştineşti, muguri de dragoste şi de schimbare, nu în întreaga lume, ci fiecare, acolo unde se află.
Ştiu că fiecare tânăr ortodox mărturisitor, la început de nou an civil, conturează atent, pe harta lumii sale, drumul pe care să îl parcurgă sufletul său, în acest răstimp. Invitaţia mea, iată, este ne a ne aşeza sufletele în mijlocul oamenilor şi de a le pune să emane. Atât. Apoi, la finalul ei, să privim – ce de lumină!
La mulţi ani, tineri creştin-ortodocşi! Dar nu orice fel de ani – ani cu sens, ani responsabili, curaţi şi mărturisitori!
Asociaţia Tinerilor Ortodocşi din Banatul de Munte (ATOR Banatul de Munte) foloseşte metodele educaţiei nonformale pentru a crea comunităţi de tineri bazate pe valorile creştine. Tinerii învaţă unii de la ceilalţi să dezvolte proiecte comunitare în vestul ţării.
Diana-Maria Biciuşcă, ASCOR Suceava: Toate trebuie făcute întru Adevăr
Foto: ASCOR Suceava
„Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.” (I Timotei 4: 12)
Tânărul în cetate este principala forţă a societăţii, întrucât, precum eonii, forţele sale încă necreate, potenţialul său încă nevalorificat, aşteptată oportunitatea ideală de a se manifesta. Şi unde poate fi mai frumos arătată toată verva aceasta curată şi neîncepută decât în Biserică?
Căci din Biserică, locul unde nu doar buzele se roagă, ci însuşi sufletul, a plecat toată viaţa spirituală şi duhovnicească a universului românesc, limba, scriitura, modul de gândi şi de a trăi. Pentru aceasta trebuie să ne apărăm Biserica nu doar pentru credinţă, ci pentru apartenenţa noastră la un mod de a fi dezvoltat cu mână de Dumnezeu şi de sfinţi.
„Sfântul Preacurat al versului românesc”, aşa cum era denumit Mihai Eminescu de către Tudor Arghezi, ne atrăgea atenţia la faptul că, dacă cinvea va defăima Templul lui Dumnezeu, „poate fi cosmopolit, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e”.
Astfel, dacă tinerii nu au memorie şi nu păstrează credinţa străbunilor, atunci zadarnice şi faptele lor, fiindcă pierd eternizarea. Întru toate ale lor trebuie căutat Adevărul sau, pentru cei ce nu se clatină în credinţă, toate trebuie făcute întru Adevăr.
Pentru a fi în Adevăr mai este nevoie de frica de Dumnezeu şi de curajul în faţa lumii aşa cum releva fostul deţinut politic, Ioan Ianolide: „Frica de Dumnezeu este paza libertăţii, iar frica de lume este uşa robiei. Frica de lume supune lumii, iar lumea îl degradează pe om, pe când frica de Dumnezeu supune lui Dumnezeu iar Dumnezeu îl eliberează, îl desăvârşeşte şi-l face pe om stăpân în lume”.
Un om tulburat, copleşit de veşti, de necazuri, de gălăgia lumii, nu poate fi liber şi de aceea mă întreb: cum îşi poate afirma omul demnitatea sa altfel decât în libertate?
Faţă de un tânăr obişnuit, tânărul ortodox se deosebeşte şi trebuie să se deosebească prin natura aspiraţiilor sale de a deveni om desăvârşit după pilda sfinţilor, mai mult, după cum Iisus Hristos Omul este.
El are atribute pe care cei din mreaja lumii acesteia nu le pot dobândi de fel, precum iubirea care oferă libertate, lumina care dezvăluie Adevărul şi curajul care oferă mărturisirea cea de folos. Cu toate acestea, trebuie să caute la izvoarele creştinismului permanent, atât din dor pentru Dumnezeu, dar şi pentru a spori în cele bune.
Citirea Sfintei Scripturi, a Sfinţilor Părinţi, a Psalmilor, trebuie să fie cu regularitate, fiindcă înţelesurile sunt mai dulci decât fagurii de miere, şi dacă nu sunt desprinse din cărţile sfinte, filosofia veacului acestuia nu le poate dezvălui.
Foto: ASCOR Suceava
Importantă mai este atât participarea la slujbele Bisericii şi la viaţa promovată de aceasta prin sfintele taine, cât şi menţinerea unui dialog permanent între tineri şi îndrumători duhovniceşti, acesta fiind lesne de realizat prin asociaţiile de tineri ortodocşi.
Cât de plăcuţi trebuie să fie tinerii călăuziţi, care au valori nestrămutate şi care se dezvoltă între zidurile Cetăţii lui Dumnzeu! Ei răsar precum ghioceii în vremuri tulburi şi nu deznădăjduiesc odată cu „teroarea istoriei” (Mircea Eliade), pentru că ea va fi întotdeauna împotrivitoare creştinilor care lucrează cu eternitatea.
Cred cu tărie că pentru cel în floarea vârstei este întotdeauna timpul, timpul să arate lumii întregi cum trăieşte, cum învaţă, cum devine cine trebuie să fie, iar creştinul ştie cu siguranţă că scopul ultim este dobândirea Duhului Sfânt (Sfântul Serafim de Sarov), mântuirea lumii şi a sinelui.
Aşadar, aceştia să iasă cu tărie la misiunea pentru care au fost trimişi, fără amânare, fără laşitate, întrucât a fi tânăr ortodox este o înainte-încununare de care trebuie să se facă vrednici în fiecare secundă.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 713, Ultimul acces: 2026-09-20 02:36:07

Timp total: 0.16s...

[]:1