Credinţa ne învaţă să iubim: Ce spun tinerii din Nepsis de Ziua Internaţională a Tineretului Ortodox[2022-02-02]de basilica.roÎntr-un interviu-fulger realizat de Basilica.ro, tinerii din organizaţia Nepsis Elveţia spun că, în lumea secularizată de astăzi, credinţa ortodoxă îi învaţă să iubească. Asociaţia Nepsis, a tinerilor din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, îşi propune să ofere un cadru în care aceştia să se cunoască şi să îşi unească forţele pentru a ţine aprinsă flacăra credinţei şi a tradiţiei în ţările în care locuiesc. Asociaţia este prezentă în mai multe ţări din diaspora românească occidentală. Basilica.ro: Ce înseamnă un tânăr ortodox într-o societate secularizată? Andrei: Ce a însemnat dintotdeauna un tânăr creştin în Lume: ispite ca prilejuri de creştere spirituală. Împărăţia lui Dumnezeu nu este din această Lume, ci e în Biserică. Cătălin: Un tânăr ortodox este un tânăr care are ceva în plus faţă de ceilalţi care se pierd în agitaţia societăţii de azi. În Biserică găsim valori stabile şi o direcţie, o lumină care ne arată calea. Basilica.ro: Cum poate mărturisi un tânăr ortodox credinţa într-o astfel de societate? Andrei: Prin trăire. După cum spune Sf. Serafim de Sarov: dacă cineva dobândeşte Duhul Sfânt, se vor mântui cei din jurul său. Cătălin: Credinţa ne învaţă cum să iubim. Cred că putem aplica această dragoste relaţiilor cu cei din jurul nostru. Monica: Fiind omul lui Dumnezeu în locul unde este pus: ducând la bun sfârşit lucrul care îi este încredinţat cu profesionalism, arătând bunătate şi inimă milostivă faţă de cei din jur, şi stând aproape şi implicându-se în parohia din care face parte. Basilica.ro: Cum te poţi bucura de viaţă şi, în acelaşi timp, să trăieşti Ortodox? Andrei: Cred că ai nevoie de un mediu sănătos. O comunicate sănătoasă. Să ai prieteni care au o viziune ortodoxă asupra vieţii, care îl caută pe Hristos, pe Dumnezeu. Şi atunci e natural să te bucuri de viaţă, trăind creştineşte. Cătălin: În cadrul Nepsis, propunem împreună cu discuţiile despre credinţă şi activităţi de socializare şi destindere. Basilica.ro: Care sunt dificultăţile şi provocările vieţii în diaspora pentru un tânăr ortodox şi cum îl ajută Biserica să le depăşească? Andrei: Biserica are un rol dublu în Diaspora: odată rolul ei primordial, de mântuire; apoi, un rol de pansament al dorului de casă. Apoi, există în toată lumea o anumită presiune de uniformizare culturală, spre un progresism fără simţ critic. Aici intervine ajutorul Bisericii: gândirea creştinească liberă. Provocările unui tânăr ortodox care creşte în sistemul şcolar elveţian sunt cu totul altele: colegii de şcoală sunt de alte credinţe, cu prietenii vorbeşti limba locului. Îi este greu să îşi găsească identitatea. Este greu să menţină legătură cu Biserica. Din păcate, limba română a devenit pentru mulţi tineri o limbă străină. De aceea, este foarte importantă direcţia Mitropoliei noastre de a ţine slujbele bilingv. În Nepsis Elveţia suntem, în general, tineri crescuţi în România, obişnuiţi cu Biserica de acasă. Provocarea mare este să reuşim, în Biserică, să avem o legătură cu tinerii care sunt născuţi şi crescuţi în Diaspora, botezaţi ortodox dar conştienţi sau nu de acest botez, care vorbesc sau nu limba română şi care nu au lecţii de religie creştin-ortodoxă la şcoală. Transmiterea credinţei este în mare măsură pe umerii părinţilor. Parohiile organizează cateheze duminicale cu copiii, chiar şi tabere de vară, tocmai pentru a crea legături între tinerii creştin-ortodocşi din familiile româneşti. Cătălin: Biserica are rolul de a-i ghida duhovniceşte pe tinerii veniţi de curând din România. Departe de casa părintească sau de meleagurile autohtone, printre străini, provocările sunt mai mari şi poate câteodată e mai dificil. Atunci biserica aduce alinare şi sprijin. Monica: Atunci când am ales unde să îmi continui studiile de Master, m-am uitat la două lucruri: ca universitatea să fie una de top şi ca în oraşul unde urmează să locuiesc să existe o parohie ortodoxă română. „Orice drum care nu duce la Biserică nu duce nicăieri” se spunea într-un film creştin. Din păcate, este tot mai puţină lume astăzi care înţelege acest lucru. Totuşi, când cineva l-a întrebat odată pe Părintele Cleopa ce ar putea face pentru a-i aduce pe oameni la Biserică, Părintele a răspuns, pe un ton mustrător, că nu noi îi aducem pe oameni la Biserică, ci Dumnezeu îi aduce. Aşadar, tot ce putem face noi, ca tineri ortodocşi în lume, este să rămânem în Biserica lui Hristos, şi să ne străduim să fim, aşa cum ne îndeamnă Mântuitorul, aluatul cel bun care dospeşte toată frământătura, fiind oameni ai lui Dumnezeu în locul unde ne este rânduit, ducând la bun sfârşit cu profesionalism lucrul care ne este încredinţat şi arătând inimă milostivă şi bunătate celor din jurul nostru. „Dobândeşte pacea în inima ta, şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui”, spunea Sfântul Serafim de Sarov. Cât timp luăm parte la lucrarea Bisericii şi suntem sub ascultare de duhovnicul şi ierarhul nostru, Dumnezeu lucrează prin noi, făcându-ne părtaşi, în mod tainic, la lucrarea Sa de mântuire a lumii. Nepsis Elveţia îl are ca ocrotitor pe Sfântul Ioan Casian din Dobrogea, întemeietorul monahismului apusean (sec. al IV-lea), sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română în 29 februarie. Foto credit: Instagram / nepsis.elvetia (tinerii asociaţiei într-o drumeţie făcută împreună cu PS Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Europei Occidentale) Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 667, Ultimul acces: 2026-09-21 21:06:30
|
Timp total: 0.03s...
[]:1