© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
PS Ignatie: Biserica, dacă nu îşi va uita vocaţia profetică, va avea un rol în societate indiferent de ideologii[2022-03-03]de Ştefana TotorceaEpiscopul Ignatie al Huşilor a acordat publicaţiei online Syntopic un interviu pe tema secularizării. „Biserica, dacă nu îşi va uita vocaţia ei profetică, va avea un rol covârşitor în societate, indiferent de ideologiile care se vor perinda pe faţa pământului. Profetul era cel care descoperea esenţa lucrurilor şi îi amintea omului că rostul lui este de a fi permanent întors înspre verticala vieţii”, afirmă ierarhul. Episcopul a fost întrebat dacă secularizarea poate fi înţeleasă în relaţie cu teoria „religiilor seculare” – acele ideologii moderne care înlocuiesc transcendenţa cu o transformare a naturii umane în lumea de aici. Ceea ce au în comun fenomenul de secularizare şi „religiile seculare” este „promisiunea iluzorie (…) că la nivelul vieţii sociale şi culturale poate fi instalată o umanitate perfectă şi o societate omogenă din punct de vedere economic sau moral”, a răspuns ierarhul. El a calificat această omogenitate drept totalitarism, identificând şi principalul „ingredient” al acestuia, şi anume „butada progresistă: «Eu sunt viitorul, tu eşti trecutul»”. „Pentru un comunist autentic, trecutul trebuia neapărat mitizat, pentru a fi legitimat viitorul iluzoriu al omului nou1. Pentru un progresist, trecutul trebuie demonizat, rădăcinile smulse sau uitate, ca viitorul să fie populat de o societate permanent revoltată, ale cărei valori sunt fluide şi relative.” Astfel se lucrează la construirea unor utopii folosindu-se violenţa psihologică şi culturală, sugerează Episcopul Ignatie. Fenomenul corectitudinii politice face parte din această sferă ideologică şi atitudinală, prin falsificarea noţiunii de bine, „ocuparea centrului pentru a transforma totul în periferie”, depersonalizare şi propunerea unor noi „religii”. „Progresismul propovăduieşte, cu mult sârg, detronarea faptului religios de către ştiinţă, căreia îi sunt conferite puteri dumnezeieşti, devenind atât marcionist (credinţa este ceva apus şi perimat, creaţie a unui Dumnezeu iraţional), cât şi gnostic (răul credinţei şi binele ştiinţei)”, comentează ierarhul în termeni teologici. Soluţia se găseşte în „experienţa credinţei în Dumnezeul revelaţiei biblice, în Sfânta Treime şi în dragostea fără de margini a lui Iisus Hristos, adevărata şi unica paradigmă morală şi spirituală pentru omul modernităţii aflat în perpetuă derivă”, afirmă Preasfinţitul Părinte Ignatie. A doua întrebare s-a referit la ordinea politică şi socială apărută după războaiele religioase din secolul al XVII-lea, şi anume la întemeierea ordinii politice şi sociale pe alte fundamente decât cele religioase. Ierarhul a fost întrebat dacă această întemeiere este dezirabilă şi sustenabilă pe termen lung. „Procesul secularizării este perceput, în varianta lui clasică, ca fiind expresia separării dintre Biserică şi Stat, fapt care a dus la ceea ce generic denumim laicitate”, a explicat ierarhul. Dar adesea conceptul este înţeles greşit, a adăugat Preasfinţia Sa. El l-a citat pe filosoful Pierre Manent: „Nu greşim când o definim [laicitatea] prin «separarea» instituţiei religioase de stat, sau, dacă preferaţi, prin «neutralitatea» religioasă a statului. Dar, spunând asta, nu spunem nimic despre cealaltă mare componentă a organizării politice moderne, şi anume societatea. Or, societatea nu ar putea fi «neutră». Laicitatea, în sensul francez, nu a neutralizat religios societatea franceză, rămasă o societate de tip creştin, în principal”7. Întrebat ce rol mai poate avea Biserica într-o societate democratică, Preasfinţitul Părinte Ignatie a sugerat că şi în receptarea Bisericii de către societate s-a strecurat o viziune secularizantă. „Din nefericire, unii vor să transforme Biserica doar într-un ONG, ca furnizor de servicii sociale, culturale sau de atitudini civice, reducându-i misiunea acesteia la sfera mundanului, de vreme ce rostul ei este de a ne face conştienţi de verticala transcendenţei vieţii noastre.” De aceea, fără a pierde din vedere necesitatea implicării sociale, ierarhul a subliniat: „Biserica este Trupul tainic al lui Hristos în umanitate, care este permanentizat prin Liturghie, secondată de Filantropie”. Syntopic este un grup de tineri intelectuali care îşi propun să introducă în spaţiul românesc teme, idei şi argumente care până acum nu au pătruns în dezbaterea publică. Totodată, ei propun „un mod de a dezbate în care accentul să cadă pe argument, nu pe elocinţă, pe logică, nu pe erudiţie, pe gândire, nu pe statutul intelectual sau academic al interlocutorului”. NOTE Alain Besançon, Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism şi unicitatea „şoah”-lui, traducere din franceză de Mona Antohi, Bucureşti, Editura Humanitas, 1999, p. 71. ↑ Ibidem, p. 48. ↑ Ibidem, p. 44, 49. ↑ Ibidem, p. 49. ↑ Ibidem, p. 103. ↑ Ibidem, p. 101. ↑ Pierre Manent, Musulmanii, obstacolul inedit: situaţia Franţei, Iaşi, Editura Adenium, 2016, pp. 31-32. ↑ H.-R. Patapievici, Discernământul modernizării. 7 conferinte despre situaţia de fapt, Bucureşti, Editura Humanitas, 2004, p. 108. ↑ Ibidem, p. 108. ↑ Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 570, Ultimul acces: 2026-09-24 01:44:14
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
