Duminica Floriilor celebrată în Catedrala din Cluj - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Duminica Floriilor celebrată în Catedrala din Cluj

[2022-04-18]
Duminica Floriilor sau a Intrării Domnului în Ierusalim, Duminica a VI-a din Postul Mare, 17 aprilie 2022, a reunit o mare mulţime de credincioşi în Catedrala „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca, la Sfânta Liturghie arhierească celebrată de Preasfinţia Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla. Au concelebrat: pr. Marius Cerghizan, Vicar general, preoţi din Curia eparhială, pr. Marius Furtună, rector al Seminarului Teologic eparhial, şi preoţi care slujesc la Catedrală, răspunsurile liturgice fiind date de studenţi teologi.

Celebrarea a început cu hirotesirea, prin punerea mâinilor Preasfinţitului Claudiu, la treapta lectoratului şi apoi la cea a subdiaconatului, unui student din echipa de coordonare a Misiunii pentru studenţi „Lux Mundi”, din Eparhia de Cluj-Gherla. Preasfinţitul Claudiu a salutat noul început în slujirea lui Dumnezeu, care exprimă o alegere fermă a tânărului subdiacon, aceea de a trăi „în logica Împărăţiei lui Dumnezeu”. A spus: „Jean (Ioan) – căruia îi doresc să fie, la fel ca Ioan evanghelistul (cel pe care Isus îl iubea), un slujitor după inima lui Isus, un preot, cu voia lui Dumnezeu, după inima lui Isus -, a ales astăzi şi alegerile se exprimă într-o manieră concretă. Nu putem pretinde că alegem doar spiritual, tehnic, raţional. Credinţa noastră trebuie să se exprime prin fapte concrete: el a ales astăzi şi suntem chemaţi şi noi să alegem în fiecare zi.”
În cuvântul de învăţătură, pe baza Evangheliei din Duminica Floriilor (Ioan 12,1-18), Preasfinţia Sa Claudiu a evidenţiat cele două moduri de a înţelege şi a alege: după logica lui Dumnezeu sau după logica lumii. Logica lumii caută un împărat puternic. Chiar şi ucenicii lui Isus, la intrarea Sa în Ierusalim, sunt încă tributari acestei logici a lumii, care caută un eliberator de sub stăpânirea romană, un împărat care să le asigure locuri privilegiate, dar, a atenţionat Episcopul: „Isus ne arată o altă cale. El intră într-adevăr ca un împărat, dar ca un altfel de împărat.” La intrarea lui Isus în Ierusalim, „toată lumea este în extaz, toţi îi strigă «Osana!», dar, peste puţin timp, aceiaşi oameni vor striga «Răstigneşte-L!»” Atunci ucenicii „îşi vor da seama că planul lui Dumnezeu şi felul lui Isus de a fi împărat este altul decât al lor”.
„Isus intră pe mânzul asinei în Ierusalim. Există acest moment în care şi noi trebuie să alegem dacă vrem să fim ca şi conducătorii acestei lumi, să stăpânim, să domnim, sau să fim aşa cum Isus, Regele nostru, ne învaţă: umili, veniţi în faţa celorlalţi, în faţa fraţilor şi a surorilor noastre, pentru a sluji, nu pentru a stăpâni.” Preasfinţia Sa Claudiu a îndemnat: „Acum, când începe Săptămâna Mare, suntem chemaţi să schimbăm în mod radical modul nostru de a vedea viaţa şi felul în care alegem, între împărăţia acestei lumi şi Împărăţia Cerurilor.”
Pentru a arăta în ce constau cele două moduri de a alege, s-a oprit la „un moment pregătitor pentru cel al intrării în Ierusalim, în care Isus este în Betania. Şi Maria, una dintre cele două surori, face un gest exagerat din punctul de vedere al lumii: sparge pentru Isus un vas cu mir de nard de mare preţ. Ajunge o picătură pentru a înmiresma o casă întreagă! Iuda şi chiar şi ceilalţi ucenici sunt indignaţi de ce s-a făcut această risipă. Dar Maria face gestul pe care Dumnezeu îl aşteaptă dintotdeauna din partea noastră: al unei iubiri nesfârşite, iubirea cu care Dumnezeu ne iubeşte. Dumnezeu ne cere să-i răspundem şi noi cu o astfel de iubire, care nu calculează, nu măsoară, nu spune: îl iubesc pe Dumnezeu doar «atât», e suficientă o părticică din viaţa mea. Maria sparge întregul vas şi unge cu mir picioarele lui Isus. Toţi protestează şi Iuda este exemplul cel mai bun, el spune: «Dar de ce nu s-a vândut acest mir?» Este ceea ce Iuda va face, va vinde «mirul dumnezeiesc» cu 30 de arginţi.”
”Iubiţi credincioşi, este momentul alegerii pentru noi: fiindcă suntem chemaţi şi noi, astăzi, acum, aici, în fiecare clipă din viaţa noastră, să răspundem iubirii lui Dumnezeu cu o iubire generoasă din partea noastră. Tot ceea ce facem să fie un dar al lui Dumnezeu, un dar pentru Dumnezeu. Am primit un dar, să îi dăruim lui Dumnezeu ceea ce am primit. Tot ceea ce avem, tot ceea ce suntem este un dar al lui Dumnezeu. Cum putem să încercăm să furăm darul? Cum putem să facem ca Iuda şi din punga cu bani să luăm o parte pentru noi? Aici se «joacă» chemarea noastră, alegerea noastră. Pentru că, de multe ori, trebuie să recunoaştem că şi noi facem ca Iuda şi ca ucenicii: calculăm iubirea noastră.”
„Cât dăruim din mirul vieţii noastre lui Dumnezeu? Cât dăruim lumii? Este extrem de important pentru Isus ca, atunci când începe momentul Patimilor, să existe acest gest de iubire din partea unei persoane. Şi în figura Mariei, sora lui Marta, vedem figura Maicii Sfinte, care, la fel, nu ţine nimic pentru ea: «Fie mie după cuvântul tău »; «Iată roaba Domnului». Noi spunem de multe ori că suntem fiii Maicii Sfinte, cântăm: «noi suntem fiii lacrimilor tale». Să încercăm să nu fie doar o credinţă teoretică ceea ce noi manifestăm, spunem, ci să fie o credinţă trăită. Să verificăm în fiecare zi, mai ales seara, înainte de a ne culca, dacă am dăruit «mirul vieţii noastre» lui Dumnezeu; sau dacă l-am calculat, sau dacă l-am păstrat.”
„Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie acest minunat Sacrament al iertării şi ori de câte ori ne regăsim în postura lui Iuda sau a ucenicilor şi măsurăm iubirea, o cuantificăm, avem ocazia să ne punem în genunchi şi, la fel ca Petru, să spunem: «Doamne, Tu ştii că te iubesc!» Dacă Iuda ar fi făcut la fel, Iuda ar fi fost iertat (…). Şi Petru îl trădează, se leapădă de Isus, după ce a jurat: «Dacă toţi te vor părăsi, eu nu te voi părăsi»; «Viaţa mea o voi da pentru Tine». Dar Petru întâlneşte acea privire iubitoare, îndurătoare, a lui Dumnezeu şi în acea privire vede iertarea şi iubirea. De aceea, de trei ori îl trădează pe Isus, de trei ori se întoarce la El. Ori de câte ori îl trădăm pe Isus, ne putem întoarce la El. Nu există păcat atât de mare încât Dumnezeu să nu îl poată ierta, aşa cum spune Sfânta Scriptură, oricât de joasă ar fi căderea voastră, Dumnezeu are braţele mai lungi decât căderea voastră şi vă va ridica.”
„Aşa să începem, iubiţi credincioşi, această Săptămână Mare, gândindu-ne la demnitatea enormă pe care o avem, aceea de a fi iubiţi cu o iubire nesfârşită de către Dumnezeu. O iubire atât de mare are Dumnezeu pentru noi încât îl jertfeşte pe unicul Său Fiu pentru noi. Este o mare demnitate dar şi o mare responsabilitate pentru noi şi pentru fraţii şi surorile noastre. Aşa să începem Săptămâna Mare.” La încheierea celebrării liturgice, s-a oficiat ceremonialul binecuvântării stâlpărilor, care apoi au fost împărţite celor prezenţi. Credincioşii au dus în casele lor ramurile verzi binecuvântate, ca semne ale învierii naturii şi ale învierii fiecărui om prin mărita Înviere din morţi a Domnului Isus Cristos.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 583, Ultimul acces: 2026-09-26 11:32:47